Pretenţii. Sentința nr. 878/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 878/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 878/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDB
Sentința civilă Nr. 878
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. D.
Grefier V. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. B. REPREZENTAT PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI B. și pe pârât P. P. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, răspunde pentru reclamant doamna consilier juridic M. D., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că:
- este al doilea termen de judecată, după care:
Reclamantul, prin consilier juridic Dudau, depune la dosar precizări, în dublu exemplar, prin care arată că pârâtul a efectuat o plată parțială în cuantum de 100 lei, și depune la dosar, în copie, chitanța cu . nr._.
Instanța ia act de faptul că pârâtul a efectuat o plată parțială în cuantum de 100 lei, conform chitanței depusă la dosar.
Constată că nu se impune comunicarea către pârât a precizărilor și a chitanței depuse la dosar de către reprezentantul convențional al reclamantului, consilier juridic Dudau, având în vedere că pârâtul are cunoștință despre micșorarea cuantumului pretențiilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic Dudau, solicită, raportat și la faptul că pârâtul a efectuat o plată parțială, obligarea acestuia la plata debitului restant în cuantum de 278,17 lei, reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2014 sub număr de dosar_, reclamantul M. B., prin primarul mun. B., a chemat în judecată pe pârâtul P. P. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 218,85 lei, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei martie 2011 – septembrie 2014 și a sumei de 274,32 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente aceleiași perioade.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza contractului de închiriere nr. 114/21.02.2011, acesta a închiriat pârâtului terenul în suprafață de 9 m2 situat în mun. B., .-12, ., ., în vederea construirii unui balcon.
Pârâtul nu a respectat obligația prevăzută în contract cu privire la plata chiriei, motiv pentru care figurează în evidențe cu o chirie restantă în cuantum de 218,85 lei și majorări de întârziere în cuantum de 274,32 lei.
Pârâtul a refuzat să achite debitele restante, deși a fost somat de mai multe ori.
Ultimele plăți au fost efectuate de către pârât la data de 05.06.2014 și 13.06.2014.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 970 cod civil de la 1864.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: chitanțe plăți chirie la data de 05.06.2014 și 13.06.2014 (filele 4-5); contract de închiriere nr. 114/21.02.2011 (filele 6-7); situație solduri impozite și taxe (fila 8); notificare nr. 4191/18.03.2014 (fila 9); înștiințare de plată (fila 10); debite și plăți efectuate (fila 11); cerere pârât preluare contract de închiriere (fila 12).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 03.03.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări (fila 27), prin care a arătat că pârâtul a achitat la data de 19.01.2015 suma de 55 lei, iar la data de 26.01.2015 a achitat suma de 60 lei (fila 28), astfel încât a solicitat obligarea acestuia la plata diferenței de debit în cuantum de 378,17 lei.
La termenul de judecată din data de 31.03.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a arătat că pârâtul a achitat la data de 02.03.2015 suma de 100 lei, astfel încât a solicitat obligarea acestuia la plata diferenței de debit în cuantum de 278,17 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
a. În fapt, la data de 21.02.2011, între reclamant, în calitate de locator, și pârât, în calitate de locatar, a intervenit contractul de închiriere nr. 114 (filele 6-7), având ca obiect închirierea unui teren în suprafață de 9 m2, situat în mun. B., .-12, ., ., în schimbul plății unei sume de bani cu titlu de chirie.
Potrivit art. 2.4 din contract, plata chiriei se făcea trimestrial, până la data de 5 a ultimei luni din trimestru.
Termenul de închiriere a terenului a fost stabilit de la data de 16.02.2011 până la data de 23.07.2055.
Deși a fost notificat cu privire la plata debitului (fila 9), pârâtul nu a dat curs acestei solicitări.
Ultimele plăți au fost efectuate de către pârât la data de 05.06.2014 și 13.06.2014 (filele 4-5).
b. În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora ”actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor”.
Întrucât contractul dintre părți s-a încheiat la data de 21.02.2011, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, ”convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale”, iar potrivit art. 970 din același act normativ, ”convențiile trebuie executate cu bună-credință”.
De asemenea, art. 1073 din Codul civil 1864 statuează: ”creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, iar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti chiria restantă, ceea ce a condus la acumularea unui debit în cuantum de 218,85 lei.
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1082 din Codul civil 1864, debitorul este prezumat a fi în culpă, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, fiind în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației de plată a chiriei restante, prejudiciul – faptul că reclamantul a fost lipsit de folosința sumelor de bani cuvenite la scadență și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 218,85 lei cu titlu de debit principal, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei martie 2011 – septembrie 2014.
Referitor la plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 6.3 din contract, părțile au convenit că întârzierea la plata chiriei se sancționează cu dobânzi și penalități de întârziere conform legislației în vigoare.
Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală și Legii nr. 51/2006, nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Întrucât calculul făcut de reclamant respectă dispozițiile legale în vigoare, dar și prevederile contractuale, în baza principiului libertății contractuale, dar și al disponibilității, instanța va admite capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere în cuantum de 274,32 lei.
Cu toate acestea, la termenul de judecată din data de 03.03.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări (fila 27), prin care a arătat că pârâtul a achitat la data de 19.01.2015 suma de 55 lei, iar la data de 26.01.2015 a achitat suma de 60 lei (fila 28), iar la termenul de judecată din data de 31.03.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a arătat că pârâtul a achitat la data de 02.03.2015 suma de 100 lei, astfel încât a solicitat obligarea acestuia la plata diferenței de debit în cuantum total de 278,17 lei.
În aceste condiții, întrucât obligația de plată este stabilită prin contract și s-a dovedit doar parțial îndeplinirea acesteia, instanța va lua act că pârâtul a efectuat o plată parțială către reclamant în cuantum total de 215 lei, și va face imputația plății conform art. 1509 alin. 2 Noul Cod Civil, mai întâi asupra penalităților datorate.
Astfel, instanța va admite în parte cererea reclamantului și va obliga pârâtul să plătească suma de 218,85 lei, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei martie 2011 – septembrie 2014 și 59,32 lei (274,32 lei – 215 lei), reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 452 Noul Cod de Procedură Civilă, ”partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
Deși prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, acesta nu a făcut dovada existenței și întinderii lor, astfel că instanța urmează să respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul M. B. prin primarul mun. B., cu sediul în mun. B., .. 21, jud. V., cod fiscal_, reprezentat convențional prin consilier juridic D. M., în contradictoriu cu pârâtul P. P. A., domiciliat în mun. B., .. 9, ., ..
Ia act că pârâtul a efectuat către reclamant o plată parțială în valoare totală de 215 lei.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumelor de:
- 218,85 lei, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei martie 2011 – septembrie 2014;
- 59,32 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2015.
Președinte,Grefier,
R. D. V. A.
Red./R.D., 01.04.2015, 4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 742/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 661/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
