Plângere contravenţională. Sentința nr. 2849/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2849/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 2849/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2849/2015
Ședința publică din 17 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul T. A., CNP:_, domiciliat în ., jud. V. și intimata POLIȚIA L. BÂRLAD, cu sediul în Bârlad, .. 4, jud. V. având ca obiect plângere contravențională PV SERIABD NR._/06.08.2015 .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind petentul - T. A. și intimata - POLIȚIA L. BÂRLAD, prin reprezentant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că:
- obiectul dedus judecății este plângere contravențională,
- petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă,
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- la data de 9.11.2015, au sosit relațiile solicitate de la intimata Poliția locală Bârlad fila 23 dosar
- la data de 16.11.2015, au sosit relațiile solicitate de la I.P.J. V. fila 25 dosar
- s-au verificat actele dosarului, după care:
Constatând lipsa părților, în temeiul art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, instanța a dispus lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, lipsesc toate părțile.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod proc. civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2015, sub numărul de mai sus, petentul T. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata – Poliția L. a mun. Bârlad, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 06.08.2015.
În motivarea în fapt, a arătat petentul că, la data de mai sus, întorcându-se de la cumpărături, împreună cu soția și fiii acestuia, a oprit în fața unui magazin, pentru a cumpăra covrigi. La un moment dat, în fața magazinului a oprit și o mașină cu un echipaj de la Poliția L. Bârlad, cumpărând covrigi.
Ulterior, mașina de poliție a plecat către bariera Puiești, după care petentul a pornit în aceeași direcție. Ajuns la bariera Puiești, mașina de poliție a ajuns în urma acestora cu girofarul pornit, petentul a tras pe dreapta, fiindu-i solicitate actele la control.
A mai arătat petentul că, inițial agentul de poliție i-a spus că îl va amenda, iar ulterior, la înapoierea actelor, i-a spus că îi va da un avertisment. Cu toate acestea, la data de 12.08.2015, petentul a primit procesul verbal de mai sus, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 210 lei, sancțiune aplicată în mod abuziv.
În drept, petentul a indicat prev. art. 23, 34 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și proba testimonială, cu martorii T. L. și I. B..
A fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților.
Au fost anexate înscrisuri: duplicat al procesului-verbal contestat (f. 4 ds.), copie C.I. petent (f. 5 ds.), dovada de comunicare (f. 6 ds.)
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.11.2015, intimata a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii.
În motivarea în fapt, s-a arătat că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 108 alin.1 lit. a pct. b din OUG 195/2002, pentru aceea că ,,în calitate de conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, a oprit voluntar pe . calea de acces către proprietățile vecinilor”.
S-a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2002, cuprinzând toate elementele obligatorii, fiind legal și temeinic întocmit, în urma constatării directe și personale de către un agent de poliție.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, așa cum permite și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu două condiții, ce sunt îndeplinite în cauza de față: sancțiunea prevăzută de lege să nu fie gravă și să existe posibilitatea administrării de probe în vederea răsturnării prezumției de către petent.
În susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, a fost propusă proba cu înscrisuri, fiind depus raportul de activitate al agentului constatator.
Sub aspect probatoriu, la data de 03.11.2015, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, respectiv proba testimonială, pentru petent, fiind audiată martora T. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la fila 18 din dosarul cauzei.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Situația de fapt reținută
Prin procesul-verbal de contravenție BD nr._ din data de 06.08.2015, încheiat de către Poliția L. Bârlad, petentului T. A. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 210 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 108 alin.1 lit. a pct. b din OUG 195/2002, pentru aceea că ,,în calitate de conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, a oprit voluntar pe . calea de acces către proprietățile vecinilor”.
2. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia (copie a doveziii de comunicare la f. 6 ds.).
3. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petentul nu a învederat instanței de judecată alte motive de nulitate relativă a procesului verbal de mai sus.
4. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”, cu consecința respectării tuturor garanțiilor procesuale specifice, între care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Având în vedere principiile expuse, se constată că petentului i-au fost respectate garanțiile procesuale, având posibilitatea efectivă de a combate acuzațiile aduse, prin administrarea de probe în favoarea sa.
Cu toate acestea, petentul nu a contestat veridicitatea situației de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal contestat, arătând - de fapt – că agentul constatator l-ar fi sancționat cu amendă, în condițiile în care i s-a spus că va primi doar un avertisment.
Susținerile petentului nu reprezintă veritabile apărări, care să reclame o analiză aprofundată a temeiniciei celor reținute de către agentul constatator prin procesul verbal contestat.
Cu toate acestea, în exercitarea prerogativelor conferite de art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată, din oficiu, că probatoriul administrat în cauză nu este de natură a înlătura prezumția de veracitate a situației de fapt reținută prin procesul verbal contestat.
În drept, se rețin prevederile art. 108 alin. (1) din OUG 195/2002, conform cărora ,, Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:[…] 8. staționarea neregulamentară;
Totodată, art. 143 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 prevede: ,,Se interzice stationarea voluntară a vehiculelor: […] d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice;”
În consecință, constatând că fapta reținut[ în sarcina petentului există, a fost săvârșită cu vinovăție de către acesta și au fost în mod corect încadrată în drept de către agentul constatator, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.
5. Individualizarea sancțiunilor
În continuare, instanța va analiza respectarea principiilor legalității și proporționalității sancțiunii care, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din OG nr 2/2001: ” se aplica în limitele prevăzute de actul normativși trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientuluiși de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Totodată, dispozițiile art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 stabilesc că, soluționând plângerea, instanța „hotărăște asupra sancțiunii”, sens în care instanța are posibilitatea de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, în caz contrar instanța putând să micșoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancțiune mai gravă cu una mai puțin gravă, să înlăture o sancțiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancțiunile contravenționale.
Analizând reglementările în domeniul circulației rutiere, în special dispozițiile OUG 195/2002 Rep. (Codul Rutier), se constată că scopul declarat al acestora este de a asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Cu toate acestea, sub aspectul sancțiunii principale aplicate petentului, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea principală ce i-a fost aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 210 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, raportat la criteriile prevăzute în art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Astfel, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, instanța constată că staționarea neregulamentară a autoturismului condus de către petent, timp de aproximativ 10 minute, nu presupune un grad de pericol social îndeajuns de ridicat care să justifice aplicarea unei sancțiuni pecuniare contravenientului.
Instanța amintește că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de responsabilizare, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Cum din procesul-verbal de contravenție și din probele administrate în cauză nu rezultă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, instanța consideră că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea unui avertisment.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și să modifice procesul-verbal contestat, în sensul de a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 210 lei cu sancțiunea avertismentului, sens în care atenționează petentul asupra necesității respectării întocmai, pe viitor, a dispozițiilor legale în vigoare în materia circulației rutiere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul T. A., CNP:_, domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu intimata Poliția L. Bârlad, cu sediul în Bârlad, .. 4, jud. V..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 210 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._&06.08.2015, pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea ”avertisment”.
Menține sancțiunea aplicării celor 2 puncte de penalizare, aplicată prin același proces-verbal.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2015.
Președinte, D. M. T. | ||
Grefier, L. R. |
Red. / tehnored. Jud. D.M.T. 15.12.2015
Listat L.R. 4 ex. / 16 Decembrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1317/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2850/2015.... → |
|---|
