Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2853/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2853/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 2853/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2853/2015
Ședința din Camera de Consiliu
din 17 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta ., cu sediul în București, . nr.75, Clădirea Forum 2000, Faza I, etaj 2, și sediul ales în mun. Iași, .. 63, jud. Iași și pe pârâta ., cu sediul în Bârlad, ., jud. V. având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine lipsind reclamanta . și pârâta ., prin reprezentanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că:
- obiectul dedus judecății este cerere de valoare redusă,
- este prim termen de judecată,
- s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Verificând competența, în temeiul art. 131 C.proc.civ., instanța stabilește că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu prev. art. 1027 punctul 1 lit. k Cod proc. civ. raportat la art. 107 al.1 C.civil, este competentă general, material și teritorial să judece această pricină.
Conform dispozițiilor art. 238 C.proc.civ, raportat la conținutul actelor procesuale, la probele admisibile în această procedură, instanța estimează durata acestui proces cu finalitate la acest termen.
În temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 C.proc.civ. va încuviința pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod proc. civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.08.2015, sub nr._ reclamanta S.C. R.&R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta O. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 84,91 lei reprezentând facturi neachitate, a sumei de 399,60 lei, reprezentând clauză penală, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la data plății efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._/25.02.2010, prin care s-a convenit ca debitorul să beneficieze de serviciile specificate în contract în schimbul plății tarifelor agreate. Contractul a fost încheiat pentru o durată inițială de 12 luni cu începere de la data 25.02.2010 și prelungit în mod automat, conform condițiilor reciproce acceptate pentru perioade succesive, egale cu perioada minimă inițială, numite perioade extinse, iar la data de 08.04.2013 a fost reziliat unilateral de către R.&R. S.A. din cauza neîndeplinirii obligației de plată a sumelor facturate. Întrucât rezilierea unilaterală a intervenit din culpa exclusivă a pârâtei, anterior împlinirii perioadei extinse a contractului, pârâta are obligația de a achita cu titlu de clauză penală o sumă reprezentând suma abonamentelor aferente perioadei nefacturate, respectiv 6 abonamente * 15 euro, reprezentând valoarea abonamentului lunar de internet, rezultând suma de 399,60 lei, la cursul valutar valabil de la data redactării acțiunii.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1025-1032 din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: anexă calcul sume datorate de pârâta O. S.R.L. (f. 6), contractul de furnizare servicii nr._/25.02.2010 (f. 7-14), copie CI (f. 15), împuternicire (f. 16), contract de subînchiriere (f. 17), copie CI (f. 18), certificat de înregistrare (f. 19), extras fișa cont client (f. 20), facturi restante (f. 21).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru cu suma de 50 de lei.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 25.02.2010 între reclamantă și pârâtă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de furnizare servicii nr._/25.02.2010 (f. 7-14), având ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice. În derularea relațiilor contractuale, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, aspect necontestat de către pârâtă nici pe calea prevăzută de contract și nici prin formularea de apărări în fața instanței.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor. Întrucât contractul dintre părți a fost încheiat la data de 25.02.2010, când reclamanta a început prestarea serviciilor, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 970 din același act normativ convențiile trebuie executate cu bună-credință. Art. 1073 din Codul civil 1864 prevede că creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat între reclamantă și pârâtă este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de furnizare a serviciilor de comunicații electronice, iar pârâta de plată a contravalorii prestării acestor servicii de către reclamantă.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârâtă, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise și depuse la dosar, ceea ce a condus la acumularea unui debit în cuantum de 84,91 lei. (f. 20)
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1082 din Codul civil 1864, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, este în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a contravalorii produselor livrate, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 84,91 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea facturilor mai sus enunțate.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 1082 cod civil 1864, „Debitorul este osîndit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întîrzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i”.
Potrivit art. 3 pct. 3.6 din Contract, în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, R.&R. poate percepe, începând cu a zecea zi a lunii următoare, penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive (legea de transpunere a prevederilor Directivei 13/93/CEE), o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Conform anexei la Legea nr. 193/2000, lit. i, este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
Reclamanta solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere de 0.2% pe zi de întârziere, pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la achitarea efectivă a debitului. Aceasta înseamnă penalități de întârziere de 73% pe an, în contextul în care dobânda bancară comercială este de 15-20% pe an. Instanța apreciază că penalitatea impusă pârâtei este vădit excesivă, fiind disproporționat de mare raportat la paguba suferită de reclamantă. Acest aspect este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe și în detrimentul consumatorului.
Contractul în baza căruia debitoarea pretinde plata acestor penalități de întârziere este unul de adeziune, nenegociat, cu clauze preformulate. Simplul fapt că pârâta a avut opțiunea de a încheia sau nu contractul nu este suficient pentru a înlătura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și respectiv caracterul abuziv al clauzei 4.5 din Contract.
Cu privire la posibilitatea instanței de a invoca din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, chiar în lipsa opoziției consumatorului, instanța reține că Curtea de Justiție a Uniunii Europene, in cauza C-618/2010 Banco Espanol de Credito SA a statuat că „Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care nu permite instanței sesizate cu o cerere de somație de plată să aprecieze din oficiu, in limine litis sau într‑o altă etapă a procedurii, deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă.”
Ca atare, instanța apreciază că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la o sumă maximă egală cu cea a de debitului principal de 84,91 lei, aceasta fiind suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă și totodată de natură a descuraja pe viitor situații de nerespectare a prevederilor contractuale. În aceste condiții, instanța va obliga pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,20 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului la limita debitului principal de 84,91 lei datorat.
Cu privire la contravaloarea clauzei penale, respectiv suma de 399,60 lei (echivalentul a 90 euro), instanța reține că, cf. art. 8.5 din Contractul încheiat între părți, în cazul în care contractul este reziliat conform paragrafului 8.3 sau 8.2, beneficiarul va plăti sumele pe care le avea de plătit până la data rezilierii contractului. În cazul în rezilierii contractului altfel decât conform paragrafului 8.2., R.&R. poate cere iar beneficiarul va plăti în mod necondiționat, cu titlu de clauză penală, o sumă egală cu contravaloarea abonamentelor lunare de plată către R.&R., calculate de la data rezilierii până la data expirării perioadei inițiale sau extinse, după caz.
În speță, contractul a fost încheiat pentru o durată inițială de 12 luni cu începere de la data 25.02.2010 și prelungit în mod automat, conform condițiilor reciproce acceptate pentru perioade succesive, egale cu perioada minimă inițială, numite perioade extinse, iar la data de 08.04.2013 a fost reziliat unilateral de către R.&R. S.A. din cauza neîndeplinirii obligației de plată a sumelor facturate. Întrucât rezilierea unilaterală a intervenit din culpa exclusivă a pârâtei, anterior împlinirii perioadei extinse a contractului, pârâta are obligația de a achita cu titlu de clauză penală o sumă reprezentând suma abonamentelor aferente perioadei nefacturate, respectiv 6 abonamente * 15 euro, reprezentând valoarea abonamentului lunar de internet, rezultând suma de 399,60 lei.
În consecință, instanța apreciază că acest capăt de cerere este întemeiat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 399,60 lei, echivalentul în lei al sumei de 90 euro.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată față de soluția la pronunțată în cauză, având în vedere dispozițiile art. 1032 alin. 1 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect pretenții - cerere de valoare redusă de formulată de reclamanta S.C. R.&R. S.A. cu sediul în București, . nr.75, Clădirea Forum 2000, Faza I, etaj 2, și sediul ales în mun. Iași, .. 63, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul O. S.R.L cu sediul în Bârlad, ., jud. V. .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 84,91 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, 399,60 lei reprezentând clauză penală și penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere de la data scadenței facturii și până la plata efectivă a debitului, în limita debitului principal datorat de 84,91 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. T. L. R.
Red. Tehnored. Jud. D.M.T. 16.12.2015
Listat L.R. / 4 ex. / 17 Decembrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2850/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2854/2015. Judecătoria... → |
|---|
