Plângere contravenţională. Sentința nr. 546/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 546/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 546/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 546/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. T.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta ., cu sediul în Bârlad, .. 60, ., jud. V. și pe intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ V., cu sediul in V., ., . având ca obiect plângere contraventionala PV SERIA_ DIN 19.06.2014.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 18.02.2015..
Deliberând, s-a dat sentința de față:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 07.07.2014 sub nr._, petenta .. a solicitat, prin reprezentant legal – administrator C. L., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ V., anularea procesului verbal nr._ din data de 19.06.2014, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 30.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 și alin. 7 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și sancționate de art. 63 din H.G. nr. 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei, pentru motivul că li s-a refuzat, de către reprezentantul legal și de către salariații acesteia, accesul inspectorilor sanitari în cabinetele societății petente.
Situația de fapt astfel reținută de agenții constatatori a fost contestată, arătându-se că, la data de 19.06.2014, în jurul orelor 12.00, au venit doi inspectori sanitari la sediul cabinetului.
Reprezentanta legală a societății (dna. C. L.) nefiind prezentă la sediu, a fost contactată telefonic de către o angajată, care i-a adus la cunoștință prezența celor doi inspectori veniți pentru control, ulterior aceasta luând legătura cu dna. inspector T. D., căreia i-a explicat că poate ajunge la cabinet în aproximativ 3 ore, pentru a fi de față la controlul efectuat.
Doamna inspector nu a fost de acord, solicitând delegarea uneia dintre persoanele angajate prezente la sediul societății, în vederea efectuării controlului. A replicat reprezentanta petentei că nu poate delega pe nimeni, întrucât persoanele de față nu pot da relații și nici nu pot accesa documentele societății, în lipsa cheilor de la biroul administrativ.
În acest context, petenta a fost sancționată contravențional, fără a-i fi solicitate în prealabil relații privind actele societății și fără a se reveni a doua zi sau chiar în aceeași zi, pentru verificări.
Totodată, procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, fără a fi semnat de un martor.
S-a învederat instanței de judecată faptul că societatea a mai fost anterior verificată de către intimată, fără a se găsi nereguli privind activitatea cabinetului. De asemenea, inspectorilor sanitari nu li s-a interzis accesul în cabinet, nu li s-a refuzat punerea la dispoziție a documentelor, însă acest lucru a fost imposibil, față de lipsa administratorului de la fața locului.
A fost invocată, totodată, lipsa proporționalității dintre pericolul social al faptei și cuantumul sancțiunii, principiu evocat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.)
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie următoarele: copie certificat înmatriculare, autorizație sanitară de funcționare, certificat de înregistrare și dovada achitării taxei de timbru, proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. (f. 6-20 ds.)
Totodată, a fost solicitată încuviințarea probelor: interogatoriu, cercetare la fața locului, precum și proba testimonială cu martorii L. A. și B. M., martorii urmânda fi aduși la data audierii prin grija petentei.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 6).
La data de 19.08.2014, intimata a depus întâmpinare (fila 34 ds.), în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit. În dezvoltare, intimatul a precizat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.
S-a arătat că, în fapt, la data de 19.06.2014, inspectorii de specialitate din cadrul Serviciului de Control în S. Publică al Direcției de S. Publică V. s-au deplasat la sediul societății petente, în vederea efectuării unui control, fiind întocmit procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 83/19.06.2014, document ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției care face obiectul prezentei cauze.
A mai susținut intimata că apărările petentei sunt lipsite de relevanță, în contextul în care acțiunea de control este justificată pe deplin, iar inspectorilor li s-a refuzat accesul în incinta cabinetelor precum și efectuarea controlului.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea normelor în vigoare, fiind încheiat la locul și data controlului, iar la individualizarea sancțiunii, inspectorii sanitari au respectat prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
S-a mai arătat că scopul principal al activității de inspecție sanitară este reprezentat de identificarea riscurilor la adresa sănătății publice, evaluarea și analiza riscului potențial sau real, prin aprecierea probabilității de producere a unor efecte sau evenimente adverse omului sau mediului, ca urmare a expunerii la surse de risc reprezentate de pericole.
În acest sens, inspectorii sanitari au dreptul și obligația de a efectua controale inopinate, în vederea verificării și preîntâmpinării unor riscuri pentru sănătatea publică, orice programare prealabilă sau condiționare a temporizării lor ducând la o lipsă de eficiență a acestor controale.
În dovedirea apărărilor astfel formulate, intimatul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul indicat în procesul verbal de contravenție, precum și proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei: procesul verbal de constatare a condițiilor igienico sanitare nr. 83 din 19.06.2014, foaia de parcurs . nr._, planșa foto (filele 37-40).
În temeiul art. 223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Sub aspect probatoriu, la termenul din 08.12.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, pentru petentă - proba cu interogatoriul intimatei și proba testimonială cu martorii L. A. și B. M., iar pentru intimată, proba testimonială cu martorul asistent C. D.-C.. Instanța a apreciat că aceste mijloace de probă sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei.
Martorii încuviințați petentei au fost audiați la termenul de judecată din 12.01.2015, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f. 74, 75 ds.), iar martorul asistent a fost audiat la termenul din data de 02.02.2015 (declarație atașată la fila 92 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
1. În fapt
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ întocmit la data de 19.06.2014 de către Serviciul de Control în S. Publică al Direcției de S. Publică V., petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 30 000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 ind. 1 și alin. 7 din Lg. Nr. 95/2006 și sancționată de prev. art. 63 din H.G. nr. 857/2011.
S-a reținut în sarcina petentei că, la data de 19.06.2014, inspectorilor sanitari li s-a refuzat accesul și efectuarea controlului, de către reprezentantul legal și salariații acestuia, în cabinetele societății .., unde se desfășurau activități medicale. De asemenea, s-a consemnat faptul că nu au fost puse la dispoziția agenților constatatori documentele și informațiile necesare exercitării atribuțiilor de control.
2. În drept
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
Art. 26 (1^1) Furnizorii de servicii medicale din sectorul public și privat, precum și toate unitățile supuse inspecției sanitare, conform legislației în vigoare din domeniul sănătății publice, au obligația de a permite accesul persoanelor împuternicite de către Ministerul Sănătății în vederea efectuării controlului.
(7) Refuzul de a permite accesul personalului împuternicit în vederea efectuării controlului sau de a accepta efectuarea controlului ori de a pune la dispoziția acestui personal documentele și informațiile necesare realizării atribuțiilor de control se sancționează conform legislației în vigoare.
Ordinul Ministrului Sănătății nr. 824/2006
ART. 11
Inspectorii sanitari și asistenții inspectori, în timpul activității lor, au dreptul să intre în unitățile de orice tip din raza lor de autoritate, cu excepția locuințelor, pe care le pot inspecta doar cu acordul celor care ocupă locuința sau cu autorizarea din partea procurorului pentru efectuarea inspecției sanitare ori pentru instituirea măsurilor de prevenire și control al bolilor transmisibile.
H.G. nr. 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice
ART. 63
Refuzul de a permite accesul personalului împuternicit în vederea efectuării controlului sau de a accepta efectuarea controlului, ori de a pune la dispoziția acestui personal documentele și informațiile necesare realizării atribuțiilor de control potrivit competențelor constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei.
3. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
4. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de către petentă, instanța apreciază că acestea reprezintă motive de nulitate relativă virtuală a procesului-verbal contestat, nulitate condiționată de probarea unei vătămări din partea petentului.
Astfel, potrivit prev. art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001, În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin Decizia ÎCCJ nr. XXII din 19 martie 2007 privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că Nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Contrar susținerilor societății petente, la momentul încheierii procesului verbal contestat, motivele ce au condus la întocmirea acestuia în lipsa reprezentantului societății petente au fost atestate de către martorul asistent C. D.-C., acesta fiind audiat de către instanță la termenul din 02.02.2015.
Pentru motivele ce preced, instanța constată că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea exigențelor legale, nefiind incident niciunul dintre temeiurile de nulitate absolută sau relativă, dintre cele invocate de către petent.
Lipsa de proporționalitate a sancțiunii aplicate cu pericolul social al faptei, invocată drept cauză de nelegalitate a procesului verbal întocmit va fi analizată în cadrul secțiunii 6. Individualizarea sancțiunilor aplicate.
5. Temeinicia actului contestat,
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată în mod direct de către agenții constatatori, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României).
În lumina principiilor enunțate, instanța reține că petentei i s-au asigurat toate prerogativele privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, acesta beneficiind în baza art. 6 C.E.D.O., atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil, neoperând ab initio în sarcina sa o prezumție de vinovăție.
Cu toate acestea, probele administrate de către instanță nu sunt de natură a conduce către concluzii diferite în ceea ce privește situația de fapt stabilită de către agenții constatatori.
În ciuda celor afirmate de martorii propuși de către petentă (L. A. A. și B. M., filele 74-75 ds.) instanța nu poate reține faptul că agenții constatatori din cadrul intimatei nu ar fi solicitat acestora accesul în cabinetul medical, precum și documentația aferentă, o atare concluzie fiind în contradicție cu înseși apărările petentei, formulate pe calea cererii introductive.
Astfel, administratorul societății petente a susținut că, la data de referință - 19.06.2014, una dintre angajatele societății (L. A. A.) i-a adus la cunoștință prezența celor doi inspectori veniți pentru control. Ulterior, luând legătura cu dna. inspector Ț. D., aceasta din urmă a solicitat delegarea uneia dintre persoanele angajate prezente la sediul societății, în vederea efectuării controlului. Răspunsul reprezentantei petentei a fost, la momentul respectiv, că nu poate delega pe nimeni, întrucât persoanele de față nu pot da relații și nici nu pot accesa documentele societății, în lipsa cheilor de la biroul administrativ.
În consecință, instanța apreciază că, în ciuda obligației impuse furnizorilor de servicii medicale prin art. 26 alin. 11 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, petenta nu s-a conformat prevederilor legale și nu a permis inspectorilor sanitari accesul în cabinetul medical vizat de controlul inopinat al intimatei.
Este lipsit de echivoc faptul că obligația impusă furnizorilor de servicii medicale este una continuă, desigur, în limitele programului normal de desfășurare a activității medicale prestate de către aceștia.
Instanța amintește, în acest sens, conținutul textului legal sus-amintit, ce prevede că: Furnizorii de servicii medicale din sectorul public și privat, precum și toate unitățile supuse inspecției sanitare, conform legislației în vigoare din domeniul sănătății publice, au obligația de a permite accesul persoanelor împuternicite de către Ministerul Sănătății în vederea efectuării controlului.
În lipsa unor alte dovezi care să susțină alegațiile petentei, instanța consideră că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care,
Instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentei au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele ce înlătură caracterul contravențional al faptei, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
6. Individualizarea sancțiunilor aplicate
Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și pe cele ale art. 7 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Totodată, dispozițiile art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 stabilesc că, soluționând plângerea, instanța „hotărăște asupra sancțiunii”, sens în care instanța are posibilitatea de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, în caz contrar instanța putând să micșoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancțiune mai gravă cu una mai puțin gravă, să înlăture o sancțiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancțiunile contravenționale.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Analizând reglementările în domeniul inspecției sanitare, se constată că scopul acestora este de identificare a riscurilor la adresa sănătății publice, evaluarea și analiza riscului potențial sau real, prin aprecierea probabilității de producere a unor efecte sau evenimente adverse omului sau mediului, ca urmare a expunerii la surse de risc reprezentate de pericole.
Cu toate acestea, sub aspectul individualizării sancțiunii principale aplicate petentei, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea principală ce i-a fost aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 30.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, raportat la criteriile amintite și la scopul declarat al normelor încălcate.
În ceea ce privește modalitatea de săvârșire a faptei contravenționale, instanța apreciază că omisiunea petentei de a permite accesul inspectorilor sanitari în sediul acesteia, pentru efectuarea controlului nu a avut la bază scopul de a eluda prevederile imperative în cauză, fiind, mai curând, rezultatul neglijenței reprezentantului legal al petentei în asigurarea unor căi de acces în incinta cabinetului medical - chiar și în lipsa acesteia de la fața locului.
Totodată, instanța reține și circumstanțele personale ale petentei, față de care nu a fost făcută dovada suportării unor sancțiuni contravenționale anterioare în materia siguranței sănătății publice, operând în beneficiul acesteia o prezumție de bună-credință și de respectare a normelor în vigoare.
Instanța amintește că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Cum din procesul-verbal de contravenție și din probele administrate în cauză nu rezultă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, instanța consideră că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea unui avertisment.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și a modifica procesul-verbal contestat, în sensul de înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției art. 26 alin. 1 ind. 1 și alin. 7 din Lg. Nr. 95/2006 și sancționată de prev. art. 63 din H.G. nr. 857/2011, cu avertismentul, sens în care atenționează petenta asupra necesității respectării întocmai, pe viitor, a dispozițiilor legale în vigoare, neglijența în îndeplinirea îndatoririlor ce îi incumbă fiind de natură a atrage sancțiuni mai grave, în contextul constatării existenței faptei contravenționale imputabile petentei, ce va constitui, astfel, precedent contravențional.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta .., cu sediul în Bârlad, .. 60, .. B, . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ V., cu sediul in V., ., ..
Înlocuiește amenda de 30.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție nr._/19.06.2014 cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.
Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 18.02.2015.
Președinte, D. M. T. | ||
Grefier, A. V. |
Red. și tehnored. D.M.T./10.03.2015
A.V. 10.03.2015
EX.4
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 435/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 519/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
