Plângere contravenţională. Sentința nr. 702/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 702/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 5060/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 702/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. D.
Grefier V. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent A. N. și pe intimat I. V., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._ DIN 1.10.2014.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, răspunde petentul A. N. care se legitimează cu caret de identitate . nr._ CNP:_, și martora R. D., lipsă fiind reprezentantul convențional al intimatului și martora S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că:
- este al doilea termen de judecată,;
- petentul a depus la dosar prin compartimentul registratură la data de 10.03.2015, cerere de renunțare la audierea martorei S. M., datorită stării de sănătate precară, după care:
Instanța procedează la identificarea martorului R. D. care se legitimează cu carte de identitate . nr._ CNP:_, după care procedează la audierea acestuia, sub prestare de jurământ religios, depoziția sa fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după semnare.
Interpelat fiind cu privire la martora S. M., petentul precizează că înțelege să renunțe la administrarea probei cu martora S. M., întrucât este foarte în vârstă și se deplasează foarte greu, este bolnavă.
Instanța, ia act de manifestarea de voință a petentului, în sensul că înțelege să renunțe la administrarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiată martora S. M., având în vedere și cererea depusă de către aceasta, conform căreia are o vârstă înaintată și nu a perceput în mod direct faptele, motivat și de faptul că locuiește la distanță de aproximativ 20 km de orașul Bârlad.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plânegrii, cu anularea porcesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și exonerarea de la plata amenzii, pentru motivele dezvoltate pe larg în plângerea contravențională, precum și motivat de faptul că nu realizezeă venituri și se întreține din munca câmpului.Arată că doar de 2 zile s-a prezentat la un loc de muncă.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 17.10.2014 sub nr. de dosar_, petentul A. N. a chemat în judecată pe intimata Inspectoratul de Poliție Județean V. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/01.10.2014 și exonerarea de la plata amenzii.
În subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat, în esență, că la data de 01.10.2014 a fost amendat de Poliția Pogonești pe motiv că la data de 29.09.2014 ar fi condus căruța pe un drum sătesc din Pogonești și ar fi avariat un autoturism Dacia 1300 și un gard al unui consătean.
Petentul a motivat că la data de 29.09.2014 a încărcat căruța cu o mașină de bătut porumb și s-a îndreptat spre casă, mergând pe lângă căruță.
Din cauza zgomotului de la instalația de bătut porumb, calul s-a speriat și a luat-o la galop, trecând cu căruța peste petent. Calul și-a continuat drumul, atingând un autovehicul Dacia 1300 și avariind două foi de tablă de la un gard.
Petentul a mai arătat că a ajuns la o înțelegere cu proprietarul autoturismului, numitul R. D. și cu proprietara gardului, numita S. M..
Agentul de poliție nu a fost la fața locului, încheind ulterior procesul-verbal.
Proprietarul autoturismului a insistat către agentul constatator pentru ca petentul să nu fie sancționat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16, 17, 19, 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire petentul a solicitat proba cu înscrisuri și martorii I. N. și L. S..
Petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces-verbal de contravenție . nr._/01.10.2014 (fila 4); copie CI (fila 6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 5), conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata, legal citată, a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal atacat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, întrucât nu s-a asigurat corespunzător cu privire la posibilitatea de a transporta respectivul obiect în condiții de siguranță atât pentru el, cât și pentru ceilalți participanți la trafic.
În drept, intimata a invocat dipozițiile art. 205 C. proc. civ.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: originalul procesului-verbal de contravenție . nr._/01.10.2014 (fila 12); declarație A. N. (fila 13); declarație R. D. (fila 14).
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, petentul a renunțat la proba cu martorii I. N. și L. S..
La același termen de judecată, instanța a dispus din oficiu audierea martorilor S. M. și R. D..
La termenul de judecată din data de 10.03.2015, petentul a depus la dosar cerere de renunțare a audierii martorului S. M., dată fiind starea de sănătate a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, la data de 01.10.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei (9 puncte-amendă), așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (fila 12).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petentul ”a condus vehiculul cu tracțiune animală Pogonești 94 pe drumul sătesc din . un moment dat calul s-a speriat și nu l-a mai putut stăpâni, acroșând autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ proprietatea lui R. D.”.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost încadrate în dispozițiile art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002.
La rubrica ”Mențiuni (obiecțiuni ale contravenientului)” nu s-a consemnat nimic, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost înmânat la data de 01.10.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 17.10.2014.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și doi martori, pe care instanța le-a încuviințat.
Potrivit art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ”constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:
16. nerespectarea obligațiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală”.
Instanța observă că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din coroborarea declarațiilor petentului (date atât cu ocazia audierii la Poliția Pogonești – fila 13, cât și cu ocazia audierii în fața instanței – fila 22) cu declarațiile martorului R. D. (fila 14) a rezultat că, la data de 29.09.2014, pe drumul comunal din Pogonești, jud. V., petentul a scăpat de sub control calul înhămat la căruța sa, cu care transporta o mașină de bătut porumb, producându-se astfel avarierea unui autoturism marca Dacia 1300, proprietatea martorului R. D. și a unui gard, proprietatea numitei S. M..
De altfel, petentul nu a negat că situația de fapt a fost cea descrisă prin procesul-verbal atacat, ci numai faptul că cele reținute s-au întâmplat din cauza reacției calului, care s-a speriat de zgomotul mașinii de bătut porumb.
Cu toate acestea, instanța observă că, potrivit art. 165 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ”conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat:
b) să conducă animalele astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru el și ceilalți participanți la trafic;
i) să nu transporte obiecte care depășesc în lungime sau în lățime vehiculul, dacă încărcătura nu este semnalizată ziua cu un steguleț de culoare roșie, iar noaptea sau în condiții de vizibilitate redusă cu un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, montat în partea din spate a încărcăturii”.
Așadar, petentul A. N., în calitate de conducător al vehiculului cu tracțiune animală, avea obligația ca, pe parcursul transportului încărcăturii, să ia toate măsurile necesare astfel încât animalul respectiv să nu constituie un pericol în trafic, lucru care nu s-a întâmplat.
Astfel, se va reține în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere – petentul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă (în calitatea sa de conducător al unui vehicul cu tracțiune animală, se poate prevedea că animalul care trage atelajul se poate speria de diverse sunete ce se produc în timpul mersului).
În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 810 lei este prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002.
Deși comportamentul petentului nu îl exonerează pe acesta de răspunderea contravențională, instanța reține că, în cauză, cuantumul amenzii aplicate este excesiv.
Aceasta deoarece, pe de o parte, instanța observă că petentul a dat dovadă pe toată durata desfășurării procedurilor de o atitudine sinceră, deschisă, de colaborare atât cu organele de constatare a contravenției, cât și cu organele judiciare.
Pe de altă parte, petentul a conștientizat consecințele nefavorabile ale comportamentului său și a acoperit prejudiciul cauzat prin fapta sa, așa cum a reieșit din declarația martorului R. D..
Astfel, instanța consideră că, în concret, fapta are un grad de pericol social mai scăzut și că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat.
Pentru considerentele anterior enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.10.2014 și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002, cu sancțiunea ”avertisment”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A. N. (CNP -_), domiciliat în ., jud. V., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei (9 puncte-amendă), aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.10.2014, pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002, cu sancțiunea ”avertisment”.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
Președinte, Grefier,
R. D. V. A.
Red./R.D., 13.03.2015, 4ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 689/2015. Judecătoria BÂRLAD | Acţiune în constatare. Sentința nr. 840/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
