Revendicare imobiliară. Sentința nr. 647/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 647/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 647/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 647/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. E. domiciliat în ., jud.V. și pe pârât P. I. domiciliat în ., jud.V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - reclamant - P. E. ȘI - pârât - P. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile acestei cauze au avut loc în ședința publică din 24.02.2015 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărîre, cînd s-a dispus amînarea pronunțării pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Dosarul nr._
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 18.06.2014 sub număr de dosar_ reclamantul P. E. a chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând:
- ca aceasta din urmă să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul cu suprafața de 1600 mp, teren situat în tarlaua 22, . „Via Popeștilor" din titlul de proprietate 1332/_ eliberat pe numele subsemnatului.
- în temeiul art. 563 și urm. CC să obligați pe pârât la plata sumei de 1500 lei, sub rezerva majorării, reprezentând lipsa de folosință pentru suprafața de 1600 mp situată în tarlaua 22, . „Via Popeștilor" din titlul de proprietate 1332/_ eliberat pe numele subsemnatului, pe ultimii 3 ani.
- cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că este proprietarul suprafeței de 3 ha și 6449 mp situată pe raza satului Călimănești, corn. Puiești, jud. V., conform titlului de proprietate 1332/_ eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar V. ia data de 05.08.2002 pe numele său. În amplasamentul Via Popeștilor, tarlaua 22, . în proprietate suprafața de 1600 mp cu vecinătățile: N - P. Tasia, E -P. E., S - P. A., V - P. Tasia, suprafață pe care pârâtul a ocupat-o în mod abuziv și o lucrează și în prezent. Din această suprafață de 1600 mp, 800 mp erau plantați cu vie hibrid, și 800 arabil. Pe marginea viei avea plantați 16 pruni și un nuc.
Arată că, în anul 2000 pârâtul a ocupat terenul, a arat via hibrid și a scos cei 17 pomi. Pârâtul ocupă în mod abuziv suprafața de 1600 mp din tarlaua 22, . că nu are niciun drept asupra terenului revendicat. Arată că, a discutat de mai multe ori cu pârâtul ca să-i lase terenul în deplină proprietate și liniștită posesie, însă acesta a refuzat susținând că nu ar avea nici un drept asupra terenului. Atitudinea pârâtului l-a determinat să-1 cheme în judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 563 și urm. C. civ. art. 563 și urm. C. civ.
B. Apărările formulate
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că cele susținute de reclamant nu sunt reale.
Susține că, în toamna anului 2010, reclamantul a solicitat comisiei de fond funciar Puiesti ca, pentru suprafața de 1600 mp pe care o deținea in Pct-ul "Via Popeștilor" in T.22,p. 511/9, sa-i fie atribuita aceeași suprafața de teren, pe un alt amplasament, motivat, de faptul ca nu avea acces la teren, și pentru că, terenul era plin de mărăcini si cioate, fiind nelucrat de aprox. 10 ani de zile, de când decedase fratele lui, care s-a ocupat anterior de cultivarea terenului. Specialistul pe probleme de cadastru din cadrul Primăriei Puiesti- I. C. i-a explicat ca nu exista posibilitatea sa i se atribuie acea suprafața de teren pe alt amplasament și i-a sugerat sa facă un schimb de terenuri. Mai artă că, deține in baza convenției încheiate cu P. Artimizia, teren pașune în "Dealul Popestilor",în T.22, p.511/16, înscris in T.P. nr. 1050/_, teren învecinat cu proprietatea reclamantului. Inițial nu a fost de acord cu schimbul de terenuri întrucât terenul care-mi era oferit la schimb era plin de cioate de vie si de salcâmi, plin de gorghini, de mărăcini si necesita cheltuieli din partea mea pentru a-1 putea reda agriculturii. La insistentele dlui ing. I., s-a lăsat convins pentru că ca reclamantul nu avea acces la terenul sau și a acceptat schimbul, preluând cei 1600 mp ai reclamantului, în starea în care se găseau, nicidecum în mod abuziv, așa cum susține reclamantul. Măsurarea terenului pe care l-a oferit la schimb s-a făcut in prezenta sa, a reclamantului si a martorului Titesi V. din Călimănești. În anii 2011, 2012, a cheltuit cca. 400 lei pentru a scoate cioatele ințelenite care erau pe terenul reclamantului si pentru a taia mărăcinii. In anul 2013, a arat terenul, iar in primăvară a cultivat porumb pe o suprafață de 800 mp din cei 1600 mp. Diferența de 800 mp teren, pe care a preluat-o cu multe cioate de vie si de salcâmi nu a reușit să o curețe. Nu este adevărat ca pe suprafața era vița-de-vie, sau că ar fi existat in anul 2010, 16 pruni si un nuc. Toți prunii care fuseseră plantați anterior de fratele reclamantului, Poghirca I. erau roși de iepuri când a preluat terenul. Unul din pruni, fiind ocrotit de niște mărăcini a putut fi salvat si exista si in prezent, dar încă nu face fructe, fiind un puiet dat din cioata.
Din folosința acestei suprafețe de teren, nu am realizat pana acum niciun venit, ci am suportat doar cheltuielile cu desțelenirea terenului.
Solicită ca pentru suprafața pe care a preluat-o pârâtul să-i restituie suma de incasat 435 lei ( 145 lei anual), pentru anii in anii 2011,2012.
Arată că, este de acord sa-i las in deplina proprietate reclamantului suprafața de 1600 mp teren arătata in acțiune, concomitent cu predarea de către reclamant, către subsemnatul, a suprafeței de 1600 mp ce a făcut obiectul schimbului si după ce reclamantul îi va restitui suma de 835 lei( sub rezerva majorării)- cheltuielile făcute cu desțelenirea terenului sau si c/v subvențiilor încasate de reclamant de la APIA.
C. Răspuns la întâmpinare
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu recunoaște nici un schimb de terenuri. Nu a cerut niciodată efectuarea vreunui schimb și nu s-a făcut nicio măsurătoare. A solicitat respingerea cererii reconvenționale. Arată că nu a preluat nici un teren de la pârâtul reclamant și de aceea nu are ce suprafață să-i dea. Terenul la care face referire pârâtul este nelucrat de ani de zile. Nu este de acord să-i restituie suma de bani. Nu s-a făcut desțelenirea terenului, iar ajutorul de la APIA l-a primit pentru terenul pe care îl are în titlul său.
D. Probe
Reclamantul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr. 37 din data de 27.03.2014, Titlul de proprietatea nr. 1332/_ din data de 05.08.2002, acte de stare civilă,
Pârâtul a depus la dosar următoarele copii de pe înscrisuri: antecontract autentificat sub nr. 329 din data de 25.03.2003, Titlul de proprietate nr. 1050/_ din data de 11.01.2002, acte de stare civilă,
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului (filele 56-57) răspunsurile la interogatoriu fiind atașate la dosar, proba testimonială cu martorii D. I. (fila 100), S. V. (fila 119), R. G. (fila 120), - pentru reclamant, P. C. (fila 70), I. C., Titeș V. (fila 101), Șchipu I. (fila 102), - pentru pârât (fila 58), declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
A fost înaintată la dosar adresa nr. 1440 din data de 13.02.2015, adresa nr. 909 din data de 27.01.2015.
În cauză a fost efectuată expertiza tehnică în specialitatea topometrie, raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 86- 95, expertiza în specialitatea agricolă, raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 107-114, completarea la raportul de expertiză )fila 130), .
II. În fapt:
Reclamantul este proprietarul terenului cu suprafața de 1600 m.p. situata în satul Călimănești, ., în tarlaua 22, . Via Popeștilor, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 1332/_ din data de 08.04.1997.
Din probele administrate în cauză rezultă, că la acest moment, terenul este ocupat de pârâtul P. I..
Prin antecontractul autentificat sub nr. 329 din data de 25.03.2003, pârâtul a preluat în vederea cumpărării, de la Poap A. o suprafață de 25.000 m.p. teren situat în același punct cu terenul în litigiu, respectiv în punctul Dealul Popeștilor.
Terenul cu suprafața de 1600 m.p.a fost identificat prin raportul de expertiză și se găsește în extravilanul comunei Puiești, județul V., tarlaua 22, . „Via Popeștilor". În extravilan nu există repere (borne, țăruși, etc.) care să delimiteze suprafața de teren în litigiu de parcelele învecinate. Delimitarea parcelei a fost făcută pe baza culturilor agricole, a pomilor, copacilor. . litigiu este înscrisă în Titlu de proprietate nr. 1332/_ din 05.08.2002, emis pe numele Poghirca E., are destinația TDA (teren cu destinație agricolă), categoriile de folosință A (arabil) și Pdt (tufăriș). În zona în care este amplasată . litigiu nu există plan parcelar digital avizat de O.C.P.I. V..
În urma documentării efectuate la sediul Primăriei comunei Puiești și în teren a rezultat faptul că până în anul 2014 inclusiv, terenul în litigiu în suprafață de 1.600 mp, amplasat în extravilanul comunei Puiești, județul V., tarlaua 22, . IA, 2Pdt), punctul „Via Popeștilor", a fost ocupat (lucrat) în întregime de către pârâtul P. I..
Pârâtul P. I. susține că ocuparea terenului a fost ca urmare a unui schimb de terenuri între el și reclamantul P. E., schimb care ar fi fost acceptat de către acesta. Nu s-a făcut dovada că părțile au întocmit un act scris cu privire la schimbul de terenuri.
Prin raportul de expertiză F. S. s-a reținut că, la momentul efectuării expertizei părțile au declarat că via nu a fost întreținută și de acea via a dispărut de 5-6 ani.
Potrivit raportului de expertiză s-a constat că, terenul este compus din 1.097m.p. teren arabil și 503m.p. tufărișuri, salcâmi ce au apărut singuri prin înmulțire spontană datorită faptului că această suprafață este mărginită de o parte și de alta de salcâmi. Pe terenul arabil în suprafață de 1.097m.p. nu s-au făcut lucrări de desțelenire în anul 2011, această lucrare s-a făcut acum 5-6 ani, când a dispărut via, pentru a scoate cioatele rămase în sol. Din anul 2011 și până în prezent s-au făcut lucrări de arat normale. Nu s-au făcut lucrări de desțelinire pe suprafața de 1.079m.p.din anul 2011 până astăzi și deci nici cheltuieli. În anul 2014 pentru 1 ha teren arabil prețul aratului este în medie de 240 lei, pentru aratul suprafeței de 1.097m.p. prețul este de 26 lei (240 x 1096 /10.000= 26 lei). Pentru semănatul 1 ha cu porumb prețul este de 60 lei,pentru semănatul suprafeței de 1.097m.p. prețul este de 7 lei.( 60x1.097/10.000 = 7 lei).
Pe suprafața de 1.600m.p. expertul a identificat 2 pomi care au vârsta de până la 4 ani și nu sunt pe rod.
Suprafața de 1600 m.p. este folosită de pârât, respectiv suprafața de 1.097m.p. teren arabil cultivat cu porumb și 503m.p. tufărișuri, salcâmi ce au apărut singuri prin înmulțire spontană.
Prejudiciul produs reclamantului pe perioada de 3 ani ( 2011-2013) prin nefolosirea suprafeței de 1.600m.p. raportat la categoria de folosință actuală,este de 147 lei fiind calculat pentru suprafața de 1.097m.p. cultivat cu porumb și 503 m.p. teren ocupat de salcâmi. Am constatat că la această dată pe teren nu se află vie J. pomi fructiferi sunt doar 2 pomi răzleți,care nu sunt pe rod. Via și pomii fructiferi care pretinde că erau pe acest teren au dispărut cu cel puțin 5-6 ani în urmă. Dacă via și pomii ar fi fost defrișați recent s-ar fi găsit pe teren plante răsărite din rădăcini. Acestea nu există.
- În drept sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 555 C. civ. proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege (alin. 1 ). În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz (alin. 2).
Art. 563 C. civ. stabilește că, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul (alin. 1). Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel (alin.2). Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este deplin recunoscut (alin. 3). Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile codului de procedură civilă (alin. 4).
În conformitate cu art. 566 alin. 1 C. civ. pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat.
Potrivit art.566 alin. 2 C.proc. civ. posesorul de rea credință sau detentorul precar va fi obligat la cerere și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia de către proprietar.
Proprietarul poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care le-a efectuat.
Cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel.
IV. Soluția instanței:
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută la secțiunea situație de fapt, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea în revendicare cu care a fost învestită formulată de reclamantă, neîntemeiată cererea privind contravaloarea lipsei de folosință, precum și cererea reconvențională pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea revendicare instanța reține că, aceasta este acțiunea prin care reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Regula înscrisă în art. 249 C. proc. civ. referitoare la sarcina probei își găsește aplicare și în materia acțiunii în revendicare, deci, cel care pretinde că este proprietar trebuie să dovedească dreptul său de proprietate, să justifice un titlu.
În materia revendicării, dovada certă a proprietății s-ar face numai în condițiile probării faptului că o persoană care a transmis dreptul avea calitate de adevărat proprietar, în sensul că acesta l-ar fi dobândit la rândul ei, de la adevăratul proprietar (probatio diabolica). Având în vedere dificultățile de ordin juridic ale probei dreptului de proprietate, în doctrină și jurisprudență s-a conturat noțiunea de titlu în materia revendicării, ca fiind orice act juridic sau jurisdicțional translativ ori declarativ de proprietate care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Literatura de specialitate a stabilit că, noțiunea de titlu permite stabilirea unor soluții în funcție de diferitele situații care se pot ivi în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară: când ambele părți prezintă un titlu, când numai una din părți prezintă un titlu, precum și când niciuna din părți nu are titlu.
Așa cum s-a reținut, prin expertiza în specialitatea topometrie, imobilul revendicat de reclamant, respectiv terenul cu suprafața de 1.600 ha din extravilan situat în satul Călimănești, . în Titlul de proprietate 1332/_ din data de 05.08.2002 emis pe numele reclamantului P. E...
Din probele administrate în cauză, declarații de martori, răspunsurile la interogatoriu și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară rezultă că terenul este ocupat de pârâtul P. I..
Pârâtul nu a dovedit că deține un titlu de proprietate asupra suprafeței de teren de 1600 ha din litigiu. De asemenea, pârâtul a susținut că efectuat un schimb de terenuri, însă nu a făcut dovada transmiterii dreptului de proprietate prin schimb cu un act autentic.
Pe de altă parte, având în vedere valoarea terenului, pârâtul nu a prezentat un înscris sub semnătură privată pentru a dovedi transmiterea folosinței terenului. Nici martorii audiați în cauză nu au relatat elemente referitoare la transmiterea folosinței terenului. Singurul martor care face vorbire despre faptul că reclamantul a solicitat Primăriei să i se măsoare terenul pe un amplasament este martorul I. C., însă această depoziție, singulară, nu este de natură să facă dovada unui schimb de terenuri sau a folosinței a terenurilor în lipsa unui înscris (autentic pentru schimb, sau sub semnătură privată-schimb de folosință). Pe de altă parte, martorul a făcut vorbire despre o înțelegere dintre pârât și fratele reclamantului, respectiv P. I., decedat la acest moment.
În această ipoteză, ne aflăm în ipoteza în care numai o parte deține un titlu de proprietate pentru suprafața de teren revendicată, respectiv de reclamantul P. E..
Pentru aceste motive, instanța apreciază că se impune ca pârâtul P. I. să restituie reclamantului P. E. suprafața de teren de 1.600 m.p. teren situat în tarlaua 22, . ,,Via Popeștilor" din ., jud. V..
În ceea ce privește cererea privind plata contravalorii lipsei de folosință, pe ultimii 3 ani instanța reține că această cerere nu este întemeiată.
Reclamantul indică faptul că pe o suprafață de teren de 800 m.p. erau plantați butuci cu vie hybrid, pe o suprafața de teren de 800 m.p. era arabil, iar pe marginea viei erau plantați 16 pruni și un nuc. A solicitat expres ca suma de bani să fi calculată în raport de aceste elemente. În raport de petitul acțiunii instanța apreciază că reclamantul solicită plata contravalorii fructelor produse de terenul revendicat, în raport de categoria de folosință a acestuia și pomii fructiferi aflați pe acesta.
Raportat la categoria de folosință a terenului înscris în titlul de proprietate, expertiza în specialitatea agricolă a stabilit că, pentru perioada de 2011, 212, 2013 prin nefolosirea suprafeței de teren de 1600 m.p. din care 800 m.p. teren arabil și 800 m.p. teren cultivat cu viță de vie, 16 pruni și un nuc prejudiciul calculat teoretic ar fi de 2439 lei ( 108 lei teren arabil și 2331 lei teren de pe terenul cu viță de vie și pomi fructiferi).
Instanța reține că, admiterea unui acțiuni în revendicare implică, și obligația posesorului de restituire a fructelor produse de lucrul revendicat în intervalul în care proprietarul a fost lipsit de stăpânirea acestuia, iar în cazul în care acestea nu mai există, contravaloarea acestora.
Se face deosebire între posesorul de bună credință care are obligația de a restitui fructele produse de bun pe perioada bunei credințe, față de posesorul de rea credință care are obligația să restituie fructele percepute sau să plătească echivalentul acestora, cât și echivalentul valoric al fructelor nepercepute din neglijența sa.
În raport de probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul are obligația să restituie fructele terenului cu suprafața de 1600 m.p.( 800 m.p. teren arabil+ 800 mp. vie+ 16 pruni și un nuc) întrucât acesta nu le-a încasat. De asemenea, nu s-a făcut dovada că pârâtul nu a încasat fructele terenului din neglijență.
Astfel, martorul audiat pentru reclamant D. I. a arătat că, reclamantul avea în hatul terenului, pomi fructiferi și un nuc. Pe locul unde era via, la acest moment, se află lucernă. Martorul a precizat că nu cunoaște nimic despre via reclamantului și nici motivul pentru care este semănată lucernă la acest moment pe teren. Martorul a relatat aspecte din anii 2000-2011, când pe teren exista via și pomi fructiferi. A precizat că a lucrat via până în anul 2003, nu a mai fost în zonă din anul 2010, însă a văzut via în paragină.
Martorul R. Gheoghe a relatat că, via a existat până în urmă cu 3-4 ani, iar în jurul viei pruni. Via a fost scoasă de pârât. La vie erau nuci care nu mai sunt la acest moment.
Pe de altă, parte martorul P. C. a declarat că, din anul 2000 până în anul 2010 terenul a fost pârloagă, iar din acest an a fost curățat de spini. Pe suprafața de teren se aflu spini, din loc în loc, câte un salcâm, iar în mijloc exista un prun. Mai erau și alți pruni dați spre uscare. Pe teren se aflau salcâmi, spini, măcieși.
Martorul Titeș V. a declarat că l-a ajutat pe pârât la căratul spinilor de pe teren. Până în anul 2010 via nu a fost muncită, era acoperită cu vegetație, cu spini. Nu a văzut pomi fructiferi, decît un prun, fără roade. În anul 2010 via era în paragină. Aspecte asemănătoare a declarat și martorul Șchipu I.
Declarațiile martorilor se coroborează cu expertiza tehnică agricolă F. S. care a stabilit că, via nu mai există, dacă a existat a fost defrișată în urmă cu cel puțin 6 ani. Salcâmii care ocupă suprafața de teren de 503 m.p. au apărut în urmă cu 7-8 ani și au fost tăiați de la suprafața solului în urmă cu 3-4 ani. Titlul de proprietate nu corespunde cu realitatea de pe teren.
Potrivit raportului de expertiză în anii 2011, 2012, 2013 nu s-au obținut venituri din producția de fructe și struguri.
Față de probele administrate în cauză, rezultă că, reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a încasat fructele terenului în perioada 2011, 2012, 2013, sau că nu le perceput din neglijența sa, în condițiile în care, așa cum rezultă, terenul era plin de spini și via nu era productivă. Aceste împrejurări care conduc la netemeinicia cererii privind obligarea pârâtului la contravaloarea lipsei de folosință a terenului.
Relativ la cererea reconvențională, instanța apreciază că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Pârâtul solicită ca reclamantul să-i restituie terenul pe care i l-a dat în schimb. În baza regulilor înscrise la art. 309 alin. 2 C.proc. civ. pârâtul nu a făcut dovada vreunui schimb de terenuri sau schimb de folosință a terenurilor, astfel cum s-a reținut conform analizării probelor de la dosar. Prin urmare, cererea sa de restituire a terenului dat în schimb din punctul Dealul Popeștilor deținut in baza convenției încheiate cu P. Artimizia, teren pașune în "Dealul Popestilor",în T.22, p.511/16, înscris in T.P. nr. 1050/_, este neîntemeiată.
Pârâtul a solicitat suma de 835 lei ( sub rezerva majorării)- cheltuielile făcute cu desțelenirea terenului sau/si c/v subvențiilor încasate de reclamant de la APIA.
Instanța are în vedere că, efectul acțiunii în revendicare constă și în suportarea de către proprietar a cheltuielilor făcute de posesorul neproprietar cu privire la bunul revendicat.
Cât privește situația cheltuielilor făcute de posesor cu lucrul este necesar să se distingă între trei categorii de cheltuieli: cheltuieli necesare, cheltuieli utile și cheltuieli voluptoare. Cheltuielile necesare sunt acelea făcute pentru conservarea lucrului care se vor restitui integral, cheltuielile utile sunt acelea care, fără a fi necesare sporesc valoarea lucrului, și care se restituie în măsura sporului de valoare produs de lucru, iar cheltuielile voluptoare sunt acelea pe care posesorul le-a efectuat pentru simpla lui plăcere, acesta având drept să le ridice.
Conform raportului de expertiză în specialitatea agricolă, nu s-au făcut lucrări de desțelenire pe suprafața de 1079 m.p. din anul 2011 până astăzi și nici cheltuieli. Această lucrare a fost făcută în urmă de 5-6 ani când s-a scos via pentru a scoate cioatele din sol.
Deși martorii au relatat că au cărat spini de pe teren, pârâtul nu a dovedit care a fost contravaloarea acestor lucrări. Mai mult, s-a reținut că, părțile au declarat că via nu a fost întreținută și acea vie a dispărut în urmă cu 5-6 ani.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada cheltuielilor reprezentând cheltuieli necesare efectuate de pârât pentru terenul în litigiu.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați în susținerea cererii reconvenționale a rezultat că, pârâtul a efectuat lucrări agricole, respectiv a arat și cultivat porumb.
Potrivit raportului de expertiză agricolă, pentru a calcula prejudiciul s-a reținut că terenul a fost cultivat cu porumb, acesta fiind situat în pantă cu un grad mediu de fertilitate datorat eroziunii solului. S-a stabilit o producție de 2.600kg.porumb boabe/ha, pe suprafața de 1.097m.p. cultivată cu porumb obținându-se o producție de 285kg porumb boabe.( 1.097 x 2.600/10.000 = 285 kg ). Expertiza a stabilit că pentru obținerea acestei producții s-au efectuat cheltuieli în cuantum de 179 lei.
Având în vedere categoria de folosință a terenului astfel cum este stabilită în titlul de proprietate al reclamantului ( arabil+vie), instanța apreciază că, lucrările efectuate de pârât pe terenul în litigiu, respectiv arat și semănat, întrucât au avut ca finalitate schimbarea categoriei de folosință (din vie în arabil) nu pot fi considerate cheltuieli utile care să sporească valoarea lucrului și la care poate fi obligat reclamantul.
În ceea ce privește suma de bani reprezentând subvenții APIA, deși pârâtul a afirmat că reclamantul ar fi fot încasat suma de 435 lei, nu a făcut dovada, prin probele administrate care a fost cuantumul încasat de pârât.
Pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus invocate, instanța urmează să respingă cererea privind plata contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de teren de 1.600 m.p. teren situat în tarlaua 22, . ,,Via Popeștilor" din ., cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant P. I., ca neîntemeiate.
Asupra cheltuielilor de judecată
Părțile au efectuat cheltuieli de judecată în proces reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu de expertiză.
Instanța are în vedere atât dispozițiile art. 453 C. proc. civ., care prevede că, partea care pierde procesul trebuie să achite cheltuielile de judecată, cât și art. 454 C.proc. civ. care prevede că, pârâtul care recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantului nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, în ceea ce privește capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință, cât și cererea reconvențională, cât și faptul că pârâtul a fost de acord să restituie terenul, recunoaștere efectuată prin întâmpinare, instanța urmează să respingă cererile formulate de cele două părți cu privire la cheltuielile de judecată, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul P. E. CNP:_ domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul P. I. CNP:_ domiciliat în ., jud. V..
2. Obligă pârâtul P. I. să restituie reclamantului P. E. suprafața de teren de 1.600 m.p. teren situat în tarlaua 22, . ,,Via Popeștilor" din ., jud. V..
3. Respinge cererea privind plata contravaloarii lipsei de folosință pentru suprafața de teren de 1.600 m.p. teren situat în tarlaua 22, . ,,Via Popeștilor" din ., jud. V., cerere formulată de reclamantul P. E. în contradictoriu cu pârâtul P. I., ca neîntemeiată.
4. Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant P. I. în contradictoriu cu reclamantul pârât P. E., ca neîntemeiată.
5. Respinge cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată formulate de cele două părți, ca neîntemeiate.
6. Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
7. Pronunțată în ședința publică din data de 03.03.2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red.jude.G.B. 03.04.2015
Gref.C.M. 03.04.2015/ 4 ex
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 648/2015.... → |
|---|
