Uzucapiune. Sentința nr. 216/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 216/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința Civilă Nr. 216/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier G. C.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul D. M., domiciliat în Bârlad, ., ., . și pe pârâtul oponent I. D., domiciliat în ., oponentul I. V., domiciliat în G., ., ., Cartier Micro 38, jud.G., având ca obiect uzucapiune, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 14 Ianuarie 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
Ulterior deliberării ;
INSTANȚA
La data de 27 iunie 2014, reclamantul D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. D. pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul lui de proprietate prin uzucapiune de 10 ani asupra terenului în suprafață de 1936 mp, situat în intravilanul satului Trestiana, ., Tarlaua 28, . cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, reclamantul a susținut că pe data de 30 noiembrie 1991, pârâtul I. I. D., printr-un înscris denumit „sidelcă” a cedat suprafața de 1000 mp din vatra satului – S., cei revenea ca moștenitor, tatălui său D. St.G., în schimbul suprafeței de 1000 mp care se afla în câmp, teren identificat ca aflându-se pe raza satului Trestiana, ., că după două luni cei doi au refăcut această „sidelcă” precizând că suprafața cedată este de 1500 mp, iar terenul ce trebuia dat în schimb din proprietatea tatălui său D. G., era tot de 1500 mp, sens în care au încheiat încă un înscris în data de 18 ianuarie 1992, atunci când s-a procedat și la punerea în posesie a pârâtului cu terenul ce forma obiectul schimbului, făcând o mențiune pe verso primei sidelci și datată 4 ianuarie 1992.
A mai susținut reclamantul, că el a intrat în posesia acestui teren și l-a împrejmuit, iar în urma măsurătorilor a constatat că suprafața era de 1800 mp și pentru că intenționa să își ridice o casă a mers la pârâtul I. D. și a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru prețul de 17.000 lei, că el avea reprezentarea că pârâtul este singurul proprietar al acestui teren, deoarece i-a arătat și un certificat de moștenitor eliberat sub nr. 303/1990 din care rezultă că toți frații lui au renunțat la moștenirea părinților și el este singurul moștenitor cu o cotă de 1/1, că în baza acestor înscrisuri a solicitat de la primărie și a obținut autorizație de construcție și a ridicat o casă de locuit, el continuând să stăpânească și să folosească acest teren, după decesul tatălui lui, din 22 septembrie 1999, teren înscris și pe rolul de la Primăria Grivița pentru care a achitat impozit.
A precizat că el a luat în posesie cu bună credință și printr-o justă cauză și în termen de 10 ani a prescris proprietatea acestui teren, deoarece pârâtul I. D. locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află terenul, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1895-1899 Cod civil.
S-a solicitat proba cu acte, interogatoriul pârâtului, expertiză topometrică, martori.
S-au anexat în copie: înscrisurile sub semnătură privată intitulate „sidelcă” din 30 noiembrie 1991 și 18 ianuarie 1992, contractul de vânzare cumpărare din 30 octombrie 1991, autorizația de construire nr. 40 din 8 mai 1995, certificatul de urbanism nr.42 din 8 mai 1995,
certificatul nr._ emis la data de 19 mai 2014 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Bârlad, plan de încadrare în zonă, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, adeverința nr. 2777 din 20 mai 2014 emisă de Primăria comunei Grivița, jud. V., certificat de moștenitor nr. 303/1990 emis la 31 mai 1990 de fostul notariat de Stat Local Bârlad, certificat de deces, certificat de atestare fiscală nr. 2951 din 30 mai 2014 emis de Primăria comunei Grivița, jud. V..
La solicitarea instanței a fost completată documentația cadastrală, au fost indicați martorii: S. A., R. D., R. M..
Prin încheierea de ședință din data de 18 iulie 2014 instanța a dispus, în temeiul art. 1051 alin.1 Cod procedură civilă, emiterea unei somații prin care a adus la cunoștință persoanelor interesate existența și obiectul acțiunii, precum și faptul că au dreptul să formuleze opoziții, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publicații a somației.
Somația a fost afișată la imobilul litigiu, la sediul Judecătoriei Bârlad, la sediul comunei Grivița. De asemenea, somația a fost publicată în ziarul Obiectiv din data de 26 iulie 2014, precum și în ziarul Adevărul din data de 29 iulie 2014.
La data de 24 iulie 2014, prin proces verbal, grefa a constatat îndeplinite toate formalitățile privind afișarea somației emisă la data de 18 iulie 2014, precum și a publicării acesteia.
La data de 30 septembrie 2014, I. D., domiciliat în ., jud. V. și I. V., domiciliat în G., jud. G., au formulat opoziții la cererea reclamantului prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În motivare au susținut că terenul a cărei uzucapiune se cere a fi constatată aparține în indiviziune tuturor fraților lor, respectiv: E. E., I. F., G. A., R. C., P. M. dar și lor, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr. 871/_ din 03 aprilie 1995 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V., că frații lor locuiesc în alte județe și uzucapiunea nu poate fi de 10 ani, că reclamantul este un tolerat sau cel mult un detentor precar asupra terenului, astfel că posesia nu este utilă, reclamantul nu a fost și nici nu este de bună credință, nu există un just titlu pentru reclamant, iar titlul la care face referire ar trebui să provină de la o altă persoană decât proprietarul, or referirile se fac la o vânzare și la un schimb, pe care reclamantul le-a pierdut prin acțiuni în justiție.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, martorii :R. D., B. G. și S. A., interogatoriu.
S-au anexat în copie: acte de stare civilă, titlul de proprietate nr. 871/_ emis la data de 03 aprilie 1995 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V..
Reclamantul a formulat întâmpinare la opoziții prin care a susținut că la momentul când tatăl lui a întocmit actele de vânzare cumpărare pentru teren avea convingerea clară că proprietarul terenului este I. D., cu atât mai mult cu cât pârâtul i-a prezentat certificatul de moștenitor nr.303/1990 din care rezultă că toți frații lui au renunțat la moștenirea părinților, el fiind singurul moștenitor cu o cotă de 1/1, la care s-a adăugat punerea în posesie a pârâtului I. D., că potrivit art. 1897 alin.2 Cod civil, un titlul nul nu poate servi de bază prescripția de la 10 până la 20 de ani,însă la alin.3 se dispune că, un titlu anulat nu poate fi opus posesorului care a invocat prescripția de 10 până la 20 de ani, decât de cel ce ar fi avut drept de a cere anularea sa, astfel că, atunci când titlul este lovit numai de o nulitate relativă, acest titlu poate servi ca bază uzucapiunii prescurtate, în calitate de just titlu, deci anulabilitatea unui titlu nu poate fi opusă posesorului, buna credință existând la momentul dobândirii bunului, adică credința greșită a posesorului că achiziția sa este valabilă sau, cu alte cuvinte, ignoranța nevalidității titlului său, or comportamentul pârâtului care s-a prezentat ca proprietar și și-a manifestat intenția de a înstrăina respectivul teren, i-a ajutat la diverse munci pe terenul pe care și-a ridicat casa, dovedesc această situație de fapt.
Mai susține reclamantul că, chiar dacă după momentul intrării în posesie al imobilului, buna credință încetează, prin faptul că a aflat că titlul lui nu este valabil, uzucapiunea de 10-20 de ani se va împlini fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 1898 alin.2 Cod civil, el a probat justul titlu, potrivit art. 1892 alin.2 Cod civil, buna credință se presupune, iar sarcina probei cade asupra celui ce invocă reaua credință, I. D. locuind în circumscripția tribunalului unde se află imobilul, iar dacă se iau în calcul și domiciliile celorlalți coindivizari, sunt necesari 20 de ani, ori de când el a intrat în posesia terenului au trecut 23 de ani.
Instanța a fixat termen pentru soluționarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului și a oponenților, cărora li s-a comunicat copie după cererea de înscriere și întâmpinarea depusă de reclamant, judecata urmând dispozițiile dreptului comun în materie de procedură contencioasă, iar cererea soluționată prin sentință, susceptibilă de exercițiul apelului.
În ceea ce privește legea aplicabilă pe fondul cauzei, art. 82 teze a II a și ultima din L71/2011 pentru punerea în aplicare a L 287/2009 privind Codul Civil stabilește că, pentru cazurile în care posesia a început înainte de . Codului civil, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. In cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile din materie de uzucapiune din Codul Civil din 1864.
În prezenta cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului I. V., interogatoriul reclamantului, au fost audiați martorii: R. D. și S. A..
Din probatoriul administrat in cauză, instanța reține că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,sidelcă” încheiat la data de 30.11.1991, între oponentul I. D. și D. G., tatăl reclamantului, a intervenit o înțelegere prin care I. D. cedează suprafața de 1000 mp din vatra de . revine ca moștenitor în schimbul suprafeței de 1000 mp care se află în câmp, proprietatea lui D. G., tatăl reclamantului.
S-a menționat, cu data de 4 ianuarie 1992, că pentru suprafața de 1000 mp siliște, aflată în intravilanul localității Trestiana, s-a făcut punerea in posesie conform Legii 18/1991.
La data de 18.01.1992, prin înscrisul intitulat ,, sidelcă”, între aceleași părți se încheie un schimb pentru suprafața de 1500 mp, însă anterior, la data de 30.10.1991 se încheiase un contract de vânzare cumpărare între I. D. și reclamantul D. M., pentru suprafața de 1800 mp, teren intravilan, situat în ., jud. V., având ca vecinătăți: I. D., S. V., T. C., drum județean 242, prețul fiind stabilit la suma de_ lei, achitat în întregime.
Reclamantul solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 10 ani, cu privire la suprafața de 1936 mp, situat in intravilanul satului Trestiana, ., tarlaua 28, . referire la înscrisurile menționate.
Prin decizia civilă nr.74/R/2014 pronunțată la data de 29.01.2014 de Tribunalul V., s-a admis recursul formulat de recurenții I. V., E. E., I. F., I. D. împotriva sentinței civile nr. 1905 pronunțată la data de 16.09.2013 de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință prin care s-a admis acțiunea reclamanților D. M. și D. M. în contradictoriu cu pârâții I. V., E. E., I. F., G. A., I. D., Razmerita C., P. M., s-a constatat că prin înscrisurile încheiate la 30.11.1991 și 18.01.1992, pârâtul I. D. a schimbat cu D. D. tatăl reclamanților, terenul menționat în lotul nr. 1, primind aceiași suprafață de teren în extravilanul satului Trestiana, . proprietatea lui D. G. și dat o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb.
Anterior, prin sentința civilă nr.544 pronunțată la data de 28.02.2012, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâții I. V., E. E., I. F., G. A., I. D., H. G., R. C., P. M., pentru ieșire din indiviziune și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare imobiliară.
Prin interogatoriu, reclamantul a susținut că el stăpânește terenul în baza înscrisurilor încheiate, că numitul I. D. a primit bani pentru suprafața de teren vândută, fapt pentru care nu a venit la el sau la părinții săi să le ceară terenul extravilan.
Martorul R. D., audiat în cauză, depoziția fila 114 dosar, a confirmat că terenul pe care este construită casa reclamantului, a fost atribuit in posesia numitului I. D. după revoluție, situație de fapt confirmată și de martorul S. A., depoziție fila 121 dosar, care a precizat și faptul că discuțiile dintre reclamant și numitul I. D., au apărut în urmă cu aproximativ 5-6 ani, că I. V. este plecat din localitate de la terminarea liceului.
Asupra imobilului nu există sarcini, așa cum rezultă din certificatul nr._ din 19.05.2014, emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V., imobilul nu face parte din inventarul domeniului public al UAT ., așa cum rezultă din adeverința nr. 2777 din 20.05.2014, reclamantul fiind cel care achită impozitul pentru suprafața de 1800 mp teren intravilan, situat în ., jud. V. pe care se află o casă de locuit construită în anul 1996, așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. 2951 din 30.05.2014.
La data încheierii înscrisurilor sub semnătură privată, I. D. deținea din certificatul de moștenitor nr. 303 din 31.05.1990, în care se menționează că el este moștenitor al defunctului I. I. pentru ½ locuință situată în ., jud. V., dar și al defunctei I. I., pentru cota indiviză de 5/8 din locuință precum și suprafața de 250 mp teren de construcții, cu mențiunea că terenul este înzestrare de la părinții săi C. N. și C. N., fără a poseda acte de proprietate.
Articolul 1895 cod civil prevede că se poate dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, dacă uzucapantul este de bună credință și posedă un just titlu. Textul mai adaugă că, posesia să se fi exercitat asupra unui bun determinat iar uzucapantul, pentru a putea prescrie proprietatea în termen de 10 ani, trebuie ca adevăratul proprietar să fi locuit în raza de activitate a Curții de Apel unde se află imobilul și în termen de 20 de ani, dacă locuiește in afara Curții de Apel în raza căreia este situat imobilul.
Pentru a putea opera uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții:
- posesia să se exercite asupra unui imobil determinat aflat în circuitul civil;
- posesia să fie de buna credință;
- posesorul să aibă un just titlu.
În prezenta speță, reclamantul a exercitat posesia asupra suprafeței de 1936 mp, situat în intravilanul satului Trestiana, ., imobil aflat in circuitul civil și identificat pe punctele de contur 1-2-3-11-1 din planul de amplasament și delimitare a imobilului existent la dosarul cauzei.
În ce privește buna credință, în art. 1898 Cod civil se prevede că ,, Buna credință este credința posesorului că, cel care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea”.
Din textul de lege sus menționat rezultă că posesorul l-a tratat pe transmițător ca și cum ar fi fost adevăratul proprietar al imobilului, că cea mai mică îndoială a posesorului cu privire la calitatea de proprietar al transmițătorului, va face să fie considerat de rea credință.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 3.11.1991, vânzătorul I. D. nu deținea titlu de proprietate pentru respectiva suprafață de teren, acest titlu cu nr. 871/_ din 3.04.1995 fiind emis pe numele I. D., I. V., I. F., M. E., E. L., G. A., I. M., ( fila 58 dosar).
În conținutul antecontractului ( fila 8 dosar) nu s-a menționat modalitatea de dobândire a terenului de către vânzător, actul de proprietate, iar reclamantul susține că el este de bună credință întrucât vânzătorul a prezentat certificatul de moștenitor nr. 303/1990 din 31.05.1990 din care rezultă că este singurul moștenitor al tatălui său.
Din acest certificat ( fila 16 dosar) rezultă că numitul I. D. este moștenitor al tatălui său I. I., cu privire la cota de ½ din locuință, nu cu privire la teren, iar in opinia instanței cumpărătorul D. M. nu a fost de bună credință la încheierea actului, situație de fapt dovedită prin celelalte înscrisuri încheiate anterior, respectiv ,, sidelca” din 04.01.1992, atunci când se face referire la suprafața de 1000 mp dată de numitul D. G., tatăl său, numitului I. D. în schimbul suprafeței de 1000 mp din intravilanul satului S., . teren ce a constituit și obiectul contractului de vânzare cumpărare, dar și din cel intitulat tot ,, sidelcă” cu privire la suprafața de 1500 mp, teren menționat în același contract de vânzare cumpărare din anul 1991, dovadă că dacă reclamantul avea certitudinea că numitul I. D. era adevăratul proprietar avea posibilitatea să perfecteze actul la notariat sau să încheie contractul cu tatăl său în baza contractului de schimb încheiat de acesta cu I. D..
De altfel, ulterior, prin Decizia civilă 74/R/2014 pronunțată de Tribunalul V. și sentința civilă nr. 1905 pronunțată la data de 16.09.2013 de Judecătoria Bârlad s-au respins cererile reclamantului privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru respectiva suprafață de teren pentru neîndeplinirea condițiilor la încheierea convenției de schimb .
În ce privește justul titlu, potrivit art. 1895 Cod civil ,, cel ce câștigă cu bună credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia”, iar art. 1897 alin.1 Cod civil dispune că ,, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.”.
Justul titlu, în baza căruia reclamantul solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este contractul de vânzare cumpărare din 30.11._, cu referire și la celelalte contracte de schimb, însă contractul de vânzare cumpărare și contractele de schimb nu sunt încheiate în formă autentică, fiind nule absolut, iar pe de altă parte aceste titluri ar trebui să provină de la un neproprietar, or pârâtul I. D., vânzătorul și parte in contractele de schimb este împreună cu oponentul I. V., dar și cu numiții: I. F., M. E., E. L., S. A., I. M., coproprietarul imobilului și exista posibilitatea perfectării actelor în formă autentică, acțiuni formulate și respinse de instanță tocmai pentru neîndeplinirea condițiilor.
Cum potrivit art. 1897 alin. 2 Cod civil ,, un titlu nul nu poate servi de bază prescripției de 10 până la 20 de ani”, iar in cazul de față actele ce se invocă pentru dobândirea uzucapiunii sunt lovite de nulitate absolută, instanța apreciază că respectivele acte nu creează un raport juridic valabil pentru invocarea uzucapiunii.
Art. 1897 alin. 3 Cod civil prevede că ,, un titlu anulabil nu poate fi opus posesorului care a invocat prescripția de 10 până la 20 de ani”, iar jurisprudența a consacrat că acesta poate proveni de la adevăratul proprietar, însă în prezenta cauză actele la care face referire reclamantul nu fac parte din această categorie, iar pârâtul I. D. nu este singurul proprietar al imobilului, astfel că nu se poate aprecia în cauză existența unui titlu anulabil ce provine de la un proprietar pentru invocarea uzucapiunii.
Față de considerentele mai sus arătate, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege referitoare la uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, respectiv buna credință și justul titlu prev. de art. 1895 Cod civil, cererea reclamantului urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Ca o consecință a respingerii cererii, reclamantul va fi obligat în baza art. 453 alin.1 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de pârâtul I. D., reprezentând onorariu avocat.
Cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul D. M., CNP_, domiciliat în Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul oponent I. D., CNP_, domiciliat în ., jud.V. cu privire la constatarea dobândirii dreptului său de proprietate prin uzucapiune de 10 ani asupra terenului cu suprafața de 1936 m.p. situat în intravilanul ., jud.V., Tarlaua 28, . în cauză fiind și oponentul I. V., CNP_, domiciliat în G., ., .,. 38, jud.G..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului I. D. suma de 1170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică din 21 ianuarie 2015.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, G. C. |
Red.D.E.J.
Tehnored.G.C.
5 ex./ 13 Februarie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 214/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 199/2015.... → |
|---|
