Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1095/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1095/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1377/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1095/2013
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. V., judecător
GREFIER: M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civil privind pe reclamanta . sediul în Ștei, .. 13, jud.Bihor și pe pârâtul M. D., cu domiciliul în ., jud.Bihor, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, consilier juridic R. A. M., în baza împuternicirii de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că pârâtul nu a depus întâmpinare și în conformitate cu prevederile art. 208, alin. 2, acesta este decăzut din dreptul de a mai propune probe și a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Reprezentanta reclamantei, consilier juridic R. A. M. învederează instanței faptul că înțelege să susțină prezenta cerere, ca pe o cerere de drept comun, respectiv își precizează acțiunea în sensul că, înțelege să o susțină ca pe o cerere în pretenții .
Instanța ia act de precizarea formulată și recalifică prezenta cerere de valoare redusă, într-o cerere având ca obiect pretenții.
În temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța pune în discuția contradictorie a părților competența de soluționare a pricinii.
Reprezentanta reclamantei, consilier juridic R. A. M., arată că Judecătoria Beiuș este competentă în soluționarea prezentei cauzei.
În temeiul art. 131, alin. 1 din C. pr. civ., verificând respectarea normelor legale referitoare la competență, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze această cerere, potrivit art. 94, lit. j și art. 107, alin. 1 din C. pr. civilă.
Instanța îi aduce la cunoștință reprezentantei reclamantei necesitatea de a se timbra cererea la valoarea pretențiilor formulate, astfel că, va trebui să mai achite o diferență de taxă de timbru în sumă de 64 lei și timbru judiciar în valoare de 1,00 lei.
Reprezentanta reclamantei arată că va achita până la închiderea dezbaterilor taxele de timbru aferente cererii. Solicită instanție încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art.255 și 258 raportat la prev. art. 265 din Noul Cod de procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța conform art. 392 N.C.pr.civ. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților:
Reprezentanta reclamantei, consilier juridic R. A. M. solicită instanței admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată la acest termen, solicită obligarea pârâtului la plata debitului datorat, cu majorările de întârziere aferente conform contractului, cu cheltuieli de judecată reprezentate de taxele judiciare de timbru.
În baza art. 394 alin 1 din NC.pr.civ. instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, astfel că, închide dezbaterile.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 09.07.2013, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1986,48 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/31.12.2012, precum și majorări de întârziere calculate de la data scadenței facturii nr._/31.12.2012 ( 30 de zile de la data emiterii facturii) și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că, aceasta în calitate de furnizor/prestator a încheiat cu pârâtul M. D., în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii de alimentare cu apă și de salubrizare nr.1356/01.01.2009, prețul pentru aceste servicii fiind cel prevăzut în contract..
Reclamanta menționează că, deși aceasta a furnizat beneficiarului serviciile prevăzute în contract, acesta nu a achitat contravaloarea acestora, respectiv contravaloarea facturii fiscale nr._/31.12.2012. Precizează faptul că, prin adresele nr.1569/14.11.2012 și nr.455/21.03.2013, l-a notificat pe pârât, în vederea rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, notificări comunicate acestuia prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, însă pârâtul nu a înțeles să achite debitul datorat.
Reclamanta arată că în conformitate cu prevederile art.16 din contractul încheiat între părți, respectiv la cap.IV alin.1 pct.4 din anexa la acest contract, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, beneficiarul este obligat la plata acesteia, în caz contrar va fi obligat la plata majorărilor de întârziere. De asemenea, arată că dispozițiile cap.III din OG nr.92/2003 privind C.pr.fiscală, prevăd nivelul și modul de calcul al dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere pentru neachitarea la scadență a obligațiilor la bugetul de stat.
În motivarea în drept a cererii, reclamanta a invocat prevederile art.194 și art.1025 C.pr.civilă, iar în probațiune a depus la dosar, în xerocopie, factura fiscală nr._/31.12.2012, adresele nr.1569/14.11.2012 și nt.455/21.03.2013 și confirmările de primire ale acestora, contractul de prestări servicii de alimentare cu apă și de salubrizare nr.1356/01.01.2009 și anexele acestuia.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de acțiune.
Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Între cele două părți a fost încheiat contractul de prestări servicii de alimentare cu apă și de salubrizare nr.1356/01.01.2009, aflat la filele 10-16 dosar, în baza căruia reclamanta în calitate de furnizor/prestator a furnizat servicii de alimentare cu apă și de salubrizare către pârâtul M. D., în calitate de beneficiar, fiind emisă în acest sens factura fiscală nr._/31.12.2012, în valoare totală de 1986,48 lei, pârâtului revenindu-i obligația de a achita contravaloarea sumei înscrise în factură, însă acesta a rămas restant la plata acestei sumei.
Prin adresele nr.1569/14.11.2012 și nt.455/21.03.2013, reclamanta l-a notificat pe pârât, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă și a achitării debitului restant, însă nici în urma realizării acestei procedurii, pârâtul nu a înțeles să achite suma datorată.
Analizând conținutul contractului de vânzare –cumpărare și al facturii depuse la dosar, care au fost însușite prin semnătură de către pârât, instanța reține ca fiind dovedite pretențiile reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea majorărilor de întârziere calculate de la data scadenței facturii nr._/31.12.2012 și până la data plății efective a debitului, instanța îl respinge ținând cont de faptul că reclamanta nu a depus la dosar această factură și nici nu a făcut referire la aceasta în cadrul cererii formulate.
Față de aceste aspecte, deoarece pârâtul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de plată, în temeiul art. 942, art. 969 și art. 1488 Cod civil, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 1986,48 lei reprezentând contravaloarea facturii în litigiu, sumă datorată în temeiul contractului între părți.
În baza art.451,452 și 453 alin. 1 C.pr.civilă reținând culpa procesuală a pârâtului, având în vedere că acțiunea a fost admisă, instanța îl va obliga să plătească în favoarea reclamantei suma totală de 164 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentată de taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în pretenții formulată și precizată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în Ștei, .. 13, județul Bihor, C. RO_, număr de înregistrare în registrul Comerțului J05/_, cont RO061NGB_8913 deschis la ING Bank-Sucursala București împotriva pârâtului M. D., cu domiciliul în localitatea Câmpani, nr. 62, jud. Bihor .
Obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 1986,48 lei, ce reprezintă contravaloarea prestării de servicii de alimentare cu apă și de salubrizare, evidențiate în cuprinsul facturii fiscale nr._/31.12.2012.
Obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 164 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Beiuș și se judecă la Tribunalul Bihor.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
E. V., judecător M. D.
Red. E.V.
Dact.M.D.
ex. 4/ emis 2 ..10. 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1055/2013. Judecătoria BEIUŞ | Partaj judiciar. Sentința nr. 352/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
