Plângere contravenţională. Sentința nr. 1423/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1423/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1690/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ- JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1423/2013
Ședința publică de la 04.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A.- M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. A., cu domiciliul în localitatea Hidișel, nr. 124, ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, CUI_, cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că petentului i-au fost comunicate în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, respectiv necesitatea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, astfel că, la data de 23.09.2013, prin serviciul registratură, petentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, iar la data de 09.10.2013, prin serviciul registratură, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor - Poliția municipiului Beiuș, a depus la dosar adresa nr._/BR/FP/08.10.2013, la care a anexat raportul agentului constatator încheiat la data de 08.10.2013 și copia procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, la data de 22.10.2013, prin registratură, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Totodată, se constată că, potrivit rezoluției și dovezii de comunicare adresă, petentului i-a fost comunicat un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimatul I. Județean de Poliție Bihor, împreună cu înscrisurile anexate acesteia, respectiv raportul din 25.08.2013, cazierul auto nr._ din 11.10.2013 și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar marca Pithon II, montat pe autospeciala Dacia L. cu nr. de înmatriculare mai_, precum și înscrisul depus la dosar la data de 09.10.2013 de Poliția Municipiului Beiuș, respectiv raportul agentului constatator din data de 08.10.2013, urmare a cărui fapt, la data de 04.11.2013, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin registratură, la data de 26.11.2013, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a depus la dosar un înscris prin care a arătat faptul că procesul-verbal a fost semnat de către petent la data întocmirii, respectiv 25.08.2013, iar prin serviciul fax al instanței, martorul P. V., a arătat că nu se poate prezenta la instanță din motive medicale și a anexat copia unui certificat medical în acest sens.
În baza art.131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, președintele de complet procedează la verificarea din oficiu a competenței și stabilește că Judecătoria Beiuș este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 94 pct. 4 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 32 din OG nr.2/2001.
Instanța reține din înscrisurile depuse la dosar faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la data de 25.08.2013, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la instanță la data de 29.08.2013, în termenul legal prevăzut de lege și apreciază că nu se mai impune administrarea probei testimoniale cu audierea martorului P. V., acesta fiind, de fapt, martorul asistent care a semnat procesul-verbal, față de împrejurarea că a fost depusă la dosar filmarea video de către intimat.
În temeiul art.254 alin. 5, art. 255 alin. 1 și 258 alin.1 raportat la prev. art. 265, art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de către părți la dosar.
În baza art.238 alin.1 C.pr.civ., instanța estimează că cercetarea procesului poate fi finalizată la acest termen de judecată.
Potrivit art. 244 alin. 1 C.pr.civ. instanța declară încheiată cercetarea procesului și ținând cont de cererea formulată de către părți privind judecarea cauzei și în lipsa acestora de la dezbateri, în baza art. 223 alin. 3 și art.394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanță la data de 29.08.2013, legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, petentul P. A., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.08.2013, de IPJ Bihor - Poliția Municipiului Beiuș, inclusiv a sancțiunilor aplicate prin acesta, respectiv punctele de amendă în valoare de 320 lei și sancțiunea suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că aspectele consemnate în procesul verbal nu corespund adevărului, întrucât acesta nu a încălcat linia continuă, motiv pentru care sancțiunea aplicată nu este legală și nici întemeiată.
Totodată, petentul a arătat faptul că, martorul asistent, nu a fost prezent la momentul în care acesta a fost oprit de organele de poliție și nici în momentul în care agenții constatatori susțin că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat.
Plângerea nu este motivată în drept, iar în probațiune petentul a depus la dosar, în xerocopie, procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.08.2013, de IPJ Bihor - Poliția Municipiului Beiuș.
La data de 23.09.2013, prin serviciul registratură, petentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
Prin serviciul registratură, la data de 09.10.2013, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor - Poliția municipiului Beiuș, a depus la dosar adresa nr._/BR/FP/08.10.2013, la care a anexat raportul agentului constatator încheiat la data de 08.10.2013 și copia procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, la data de 22.10.2013, prin registratură, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, se arată că, agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001 privind constatarea contravențiilor, iar sancțiunea a fost aplicată conform art. 21 din OG 2/2001.
Pentru probarea prezumției de temeinicie a procesului verbal au fost depuse la dosar înscrisurile reprezentate de: CD-ul nr._/16.10.2013, copia atestatului de operator radar al agentului constatator P. F. și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar marca Pithon II, montat pe autospeciala Dacia L. cu nr. de înmatriculare mai_, raportul agentului constatator și transcrierea procesului verbal întocmit de acesta.
Intimatul arată că, din conținutul probelor administrate, rezultă că în data de 25.08.2013, ora 13:26:29, cadrul 0158, petentul a condus pe DN 76 în localitatea Brătești, autoturismul Volswagen Golf de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare_, timp în care a depășit neregulamentar autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă trecând peste marcajul longitudinal continuu și în vârf de pantă, după care revine pe bandă la ora 13:26:35, cadrul 0484.
Totodată, intimatul a arătat că petentul a semnat procesul-verbal cu precizarea că nu are obiecțiuni și recunoaște fapta însă, în plângerea formulată, acesta nu mai recunoaște săvârșirea faptei și nici nu propune probe în apărarea sa care să înlăture prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu martorul P. V..
În motivarea în drept a întâmpinării au fost invocate prevederile OUG 195/2002, modificată, HG 1391/2006, OG 2/2001 și Codul de procedură civilă, iar în probațiune au fost anexate înscrisurile la care s+a făcut referire în întâmpinare, precum și cazierul auto al petentului.
La data de 04.11.2013, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că susținerile intimatului din cuprinsul întâmpinării sunt neîntemeiate, situație față de care acesta a solicitat înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare și a arătat că susține în continuare punctul de vedere exprimat prin plângerea contravențională.
Prin registratură, la data de 26.11.2013, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a depus la dosar un înscris prin care a arătat faptul că procesul-verbal a fost semnat de către petent la data întocmirii.
Analizând plângerea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.08.2013, de IPJ Bihor - Poliția Municipiului Beiuș, petentul P. A. a fost sancționat cu patru puncte amendă contravențională în valoare de 320 lei și i-a fost aplicată sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă 30 de zile, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Se menționează în actul de constatare și sancționare că, în data de 25.08.2013, la ora 1326, pe DN 76, în loc. Brătești, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, efectuând o depășire neregulamentară, încălcând marcajul continuu simplu, respectiv depășind autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care circula regulamentar. faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.120, alin. 1, lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 (HGR nr. 1391/2006), fiind sancționată potrivit art.100 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 111 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 republicată, actualizată.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă în termenul legal și că procesul verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G nr. 2/2001, întrucât a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prev. de OG nr.2/2001, iar petentului nu i s-a produs nici o vătămare prin încheierea acestui act, în condițiile în care a introdus plângerea în termen și și-a exercitat dreptul la apărare, având posibilitatea să formuleze apărări și să propună probe împotriva actului de constatare și sancționare.
Examinând conținutul procesului verbal de contravenție instanța reține că, actul de constatare și sancționare este semnat pentru luare la cunoștință de către petent și este semnat și de către numitul P. V., în calitate de martor asistent.
Totodată instanța reține că, la rubrica obiecțiuni ale contravenientului au fost menționate următoarele ,, Nu am- recunoaște ”, aspecte certificate prin semnătură de către petent și care denotă că la momentul întocmirii procesului verbal, petentul a recunoscut că se face vinovat de săvârșirea contravenției descrise în cuprinsul actului de constatare .
În acest context, semnarea în calitate de martor asistent a actului de constatare și sancționare de către numitul P. V., este lipsită de relevanță, cunoscut fiind că în raport de prev. art.19 alin. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001 doar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Astfel, susținerile petentului din cuprinsul plângerii conform cărora martorul asistent nu a fost de față la momentul în care acesta a fost oprit de către organele de poliție, chiar reale dacă ar fi nu sunt de natură să atragă anularea actului de constatare și sancționare, cât timp petentul nu a dovedit că i s-a produs o vătămare prin încheierea acestuia și a semnat cuprinsul acestui act.
Referitor la fapta descrisă în procesul verbal, instanța reține că, la art. 120 alin 1 lit. i din HGR nr. 1391/2006se arată că, este interzisă depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, iar la art. 111 alin 1 lit. c din același act normativ se arăta ca, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. 3.
Deoarece contravenția este o faptă prevăzută și sancționată de actele normative emise de organele competente, iar o persoana poate fi trasă la răspundere contravențională pentru o anumită faptă numai daca aceasta este prevăzută și sancționată de un act normativ emis de un organ al statului în acest sens, față de dispozițiile legale mai sus invocate instanța consideră că descrierea faptei astfel cum a fost realizată de către agentul constatator se circumscrie in totalitate contravenției reținută în sarcina petentului, astfel cum este aceasta redată în actul normativ ce o prevede și sancționează.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful 2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Cu toate acestea, nu trebuie omis faptul că și în favoarea intimatului operează prezumția privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu și în limitele competenței sale, prezumție care de asemenea are un caracter relativ, dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătuta prin proba contrarie.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție trebuie menționat faptul că pentru contravenția reținută în sarcina petentului, cea mai elocventă probă și de neînlăturat o reprezintă filmarea radar care au stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În acest sens, IPJ Bihor în dovedirea vinovăției petentului a depus la fila 28
CD-ul nr._/16.10.2013, care redă modalitatea în care a fost săvârșită fapta de către petent.
Totodată intimatul a fost depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.08.2013 cu valabilitatea verificării pentru 1 an de zile, pentru aparatul radar marca Pithon II montat pe autospeciala Dacia L. cu nr. de înmatriculare Mai_, cu care a fost constatată contravenția săvârșită de către petent și atestatul nr. 47 de operator radar al agentului constatator P. F. care a efectuat înregistrarea- fila 24 dosar.
Din examinarea filmării radar/video instanța reține că în data de 25.08.2013, la ora 13,26, autovehiculul de nuanță roșie, cu nr. de înmatriculare_, condus de către petent a efectuat în pantă manevra de depășire a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, de nuanță albă, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu simplu care desparte sensurile de mers, indiciile din fotografie referitoare la data, ora, numerele de înmatriculare ale autovehiculelor coincid cu datele consemnate în cuprinsul procesului verbal. De altfel această filmare redă aspectul că marcajul drumului în momentul realizării depășirii de către petent era continuu, aspect ce atrage concluzia că zona respectivă se afla sub incidența indicatorului depășirea interzisă.
Analizând prin coroborare înscrisurile depuse de intimat rezultă că aparatul radar, respectiv cinemometrul de control rutier tip Python II împreuna cu accesoriile sale, montat pe autoturismul Dacia L., cu nr. de înmatriculare MAI_, folosit pentru înregistrarea manevrei de depășire efectuată de către petent în loc. Brătești era omologat și avea verificarea metrologică valabilă la data constatării contravenției descrisă în procesul verbal, operatorul radar deținândatestat valabil pentru efectuarea înregistrării.
Apreciind că filmarea radar depusă la dosar reprezintă o probă necesară și utilă pentru dovedirea temeiniciei și legalității întocmirii actului de constatare și pentru stabilirea vinovăției petentului, având în vedere datele prezentate în cuprinsul acesteia, precum și faptul că în plângerea formulată petentul nu a contestat că la data și ora reținută în procesul verbal nu ar fi condus autovehiculul în localitatea Brătești, ci a susținut doar faptul că nu a încălcat linia continuă, instanța consideră că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în cuprinsul procesului verbal.
Astfel, fapta petentului întrunește în drept elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.120 alin.1 lit. i din H.G.1391/2006, iar procesul-verbal a fost în mod temeinic și legal încheiat, intimatul dovedind respectarea întocmai a dispozițiilor legale, fiind evident că scopul acțiunilor întreprinse de către polițiști este acela de a determina respectarea cu strictețe a legislației rutiere.
Apărările invocate de către petent s-au dovedit a fi lipsite de vreun suport probator și nu sunt de natură a-l exonera pe acesta de răspunderea contravențională sau de a atrage reindividualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate.
Această concluzie se impune mai ales că din fișa de cazier auto a petentului nr._/11.10.2013, depusă la fila 27 dosar de către intimat, rezultă fără dubiu faptul că de-a lungul timpului petentul a săvârșit o multitudine de fapte contravenționale și chiar penale, astfel că ar fi trebuit să conștientizeze riscurile la care se supune dacă nu respectă legislația rutieră și să se gândească și la siguranța celorlalți participanți la trafic.
Antecedentele personale ale petentului prezintă o deosebită gravitate astfel că nu sunt apte să atragă reindividualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, mai ales că amenda contravențională a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, în contextul în care față de circumstanțele petentului era indicat ca aceasta să se îndrepte spre nivelul maxim prevăzut de lege.
Potrivit art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002 actualizată scopul sancțiunilor contravenționale complementare este acela de a înlătura o stare de pericol și a preîntâmpina săvârșirea altor fapte interzise de lege, iar la alin. 3 al acestui articol se prevede că acestea se aplică alături de sancțiunea amenzii sau a avertismentului.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea contravențională complementară privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție se impune a fi menținută, întrucât, numai în acest fel acesta va fi determinat să respecte cu strictețe legislația rutieră, mai ales că pe parcursul procesului atitudinea petentului nu a fost sinceră și acesta nu a recunoscut sau regretat săvârșirea faptei contravenționale. De asemenea, din fișa de cazier auto a acestuia reiese că și ulterior săvârșirii faptei contravenționale analizată în prezenta speță, respectiv la data de 09.10.2013 petentul a săvârșit o nouă faptă extrem de gravă, încadrată în prev. art. 184. Cod penal.
Pentru motivele de fapt și de drept prezentate, reținând că probațiunea administrată în cauză relevă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției descrisă în cuprinsul procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 raportat la prev. OUG nr. 195/2002 actualizată, instanța urmează să respingă plângerea formulată de către petent menținând procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic încheiat precum și sancțiunile contravenționale aplicate prin acesta.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. A., cu domiciliul în localitatea Hidișel, nr. 124, . în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, CUI_, cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.08.2013, de IPJ Bihor - Poliția Municipiului Beiuș, pe care îl menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-M. B. A.
Red. P.A.M.
Tehnored. B.A.
Ex.4/30.12.2013
Emise 2 comunicări:
petentul
- P. A., cu domiciliul în localitatea Hidișel, nr. 124, .;
intimatul
- I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, CUI_, cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor
| ← Pretenţii. Sentința nr. 537/2013. Judecătoria BEIUŞ | Uzucapiune. Sentința nr. 530/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
