Pretenţii. Sentința nr. 537/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 537/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 69/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 537/2013
Ședința publică de la 28.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. V., judecător
GREFIER: T. C.
Pe rol este pentru azi judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60-64, sector 1 în contradictoriu cu pârâta ..R.L., cu sediul în loc. Beiuș, ..5, jud. Bihor-având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administrator B. M., în reprezentarea pârâtei și martorul I. I., lipsă fiind reclamanta .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul pârâtei, administrator B. M., depune la dosar, în ședință publică, xerocopia Statutului societății S.C. M. C. S.R.L. și fișele contabile a locului de consum_ pe perioada 01.01._11 privind plata facturilor de energie și a taxei TV.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond:
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 14.01.2013 scutită de plata taxelor de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a chemat în judecată pe pârâta ..R.L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 814,18 lei,, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 720 lei aferentă perioadei ianuarie 2010- decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 94,18 lei, calculate până la data de 23.11.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată cu modificările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5, alin. 1 „taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei consumate”.
De asemenea, reclamanta arată că, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG 977/2003 „ pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, iar cuantumul acestora se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică, instituindu-se o derogare de la prevederile art. 1087 Cod civil, conform principiului generalibus derogant.
În motivarea în drept a acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 112 Cod procedură civilă, art.40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 977/2003, iar în probațiune aceasta a depus la dosar adresa nr._ din data de 23.11.2012, facturile fiscale aferente debitului și menționate în cuprinsul acestei adrese și extras ONRC privind informații despre pârâtă.
Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de acțiune.
La termenul de judecată din data de 14.03.2013 reprezentantul pârâtei, administrator B. M., a depus la dosar, xerocopia sentinței civile nr.767/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj-Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._, iar la termenul din data de 28.03.2013 a depus xerocopia Statutului societății S.C. M. C. S.R.L. și fișele contabile a locului de consum_ pe perioada 01.01._11 privind plata facturilor de energie și a taxei TV.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba testimonială fiind audiat în calitate de martor numitul I. I., propus de către pârâta S.C. M. C. S.R.L.
Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată cu modificările ulterioare, (3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, ÎN CALITATE DE BENEFICIARI AI ACESTOR SERVICII.
La alin. 4 al art. 40 din actul normativ invocat se arată: (4) Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.,,
Astfel, la art. 3 din HG nr. 977/2003, privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se arată :
(1) Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale.
(1^1) Pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice menționate la alin. (1) au obligația de a depune la sediul Societății Române de Radiodifuziune o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității.
(1^2) Pentru a putea beneficia în continuare de exceptarea de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) au obligația de a depune o nouă cerere însoțită de actele doveditoare corespunzătoare, cu cel puțin 15 zile înainte de data expirării perioadei de exceptare de la plata taxei.
(1^3) În situația în care termenul prevăzut la alin. (1^2) este depășit, persoanele juridice în cauză sunt obligate la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, începând cu luna următoare celei în care expiră exceptarea, cu excepția cazului în care, după această perioadă, intervine dizolvarea.
(2) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Trebuie menționat că, prin Sentința civilă nr. 185/2010 a Curții de Apel Cluj- Secția comercială,de contencios administrativ și fiscal s-a dispus anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003.
De asemenea, prin Sentința civilă nr. 471/2010 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/ 2003.
Anterior modificării efectuate prin art. I din Hotărârea Guvernului nr. 1012/2009, art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 a fost anulat prinDecizia nr.2102/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, anterior modificării efectuate prin art. I din Hotărârea Guvernului nr. 1012/2009, prevederile cuprinse în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 au fost anulate prin Sentința civilă nr. 767/2008 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1din HG nr. 977/2003, privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune„taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica„ SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei consumate”.
De asemenea potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG 977/2003 (1) Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere.(2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica"- S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune la dosar rezultă faptul că, pârâta S.C. M. C. S.R.L. este clientul ., în această calitate, în sarcina pârâtei au fost emise facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată, prin care au fost facturate contravaloarea energiei electrice consumată de pârâtă și contravaloarea serviciilor publice de radiodifuziune și televiziune pe perioada ianuarie 2010-decembrie 2011.
Din depoziția martorului I. I., aflată la fila 50 dosar, instanța reține că: acesta îl cunoaște pe domnul B. care este administratorul S.C. M. C. S.R.L. și știe că acesta deține un singur punct de lucru situat în Piața Beiuș, care constă într-un chioșc și o tarabă situată în fața chioșcului și nici acesta sau vreun alt comerciant din Piața Beiuș nu dețin aparate radio tv în Piața Beiuș.
În acest context instanța reține că, societatea pârâta prin reprezentantul său a contestat și contestă cu vehemență calitatea sa de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune furnizat de reclamantă și implicit obligația de a achita taxă pentru acest serviciu.
Potrivit dicționarului explicativ al limbii române prinbeneficiar se înțelege o anumită persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acțiune, respectiv o persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare ori se prestează diferite servicii.Interpretarea gramaticală a noțiunii de beneficiar include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv serviciul public de radiodifuziune.
Din interpretarea tezei finale a prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 rezultă că, obligația de a plăti taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și taxă pentru serviciul public de televiziune revine persoanelor juridice cu sediul în România, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Reiese astfel că, dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa pentru radiodifuziune,condiționează obligația de plată a acesteia de calitatea de beneficiar.
Astfel, instanța apreciază că opiniile conform cărora plata taxei radio reprezintă o obligație legală, iar nu convențională, iar legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio, nu sunt reale. Este adevărat faptul că, există o obligație legală pentru plata serviciul public de radiodifuziune, dar, așa cum am arătat mai sus îndeplinirea acesteia este condiționată, chiar prin textul de lege, de calitatea de beneficiar, iar prezumția legală instituită este relativă, iar nu absolută, fiind susceptibilă de a fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Cum în speță societatea pârâtă a realizat o astfel de probă, în sensul că din cuprinsul depoziției martorului audiat în cauză rezultă că această societate nu deține aparate radio tv în Piața Beiuș, astfel că, nu are nici obligația achitării taxei pretinsă de reclamantă, instanța apreciază că acțiunea reclamantei se dovedește a fi neîntemeiată, întrucât societatea pârâtă, nu deține și nu a deținut nici in perioada ianuarie 2010-decembrie 2011, pentru care au fost emise facturile în litigiu calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune .
De altfel, atât din considerentele Deciziei nr. 2102/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din considerentele Deciziilor Curții Constituționalenr. 159 din 30 martie 2004,nr. 297 din 6 iulie 2004, nr.331 din 18 aprilie 2006( la care a făcut trimitere reclamanta), precum și din considerentele sentinței civile nr. 185/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială,de contencios administrativ și fiscal, aleSentinței civile nr. 471/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și ale Sentinței civile nr. 767/2008 a Curții de Apel Cluj, rezultă cu certitudine faptul că, aprecierile reclamantei cu privire la calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune sunt total eronate, în contextul în care, în dispozițiile interne s-a stabilit în mod clar că, taxele pentru serviciile publice de radiodifuziune și radioteleviziune incumbă numai beneficiarilor celor două servicii publice,noțiunea de beneficiar fiind atribuită, atât în interpretarea oficială, cât și în interpretarea gramaticală, logică și sistematică, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Astfel, nu poate fi primită interpretarea reclamantei, conform căreia oficial legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radio și implicit de televiziune a tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, fără a condiționa aceasta de posesia receptoarelor.
În baza acestor considerente și în temeiul art. 40, alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare și dispozițiilor HG nr. 977/2003, instanța va respinge cererea formulată de către reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, în contradictoriu cu pârâta ..R.L., cu sediul în loc. Beiuș, ..5, jud. Bihor, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantei S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, sector 1, .. 60-64, împotriva pârâtei ..R.L., cu sediul în loc. Beiuș, ..5, jud. Bihor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
E. V., judecător T. C.
Red. E.V.
Tehnored. T.C
4 ex./9.04.2013
Emis 2 .>
-reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1
- pârâta ..R.L., cu sediul în loc. Beiuș, ..5, jud. Bihor.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1277/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1423/2013.... → |
|---|
