Obligaţie de a face. Sentința nr. 1233/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1233/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1233/2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1233/2015
Ședința publică din 24 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. M. – judecător
GREFIER: Anișoara I. P.
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta S.C. R. P. S.R.L. - prin administrator PINCELLI FRANCESCO împotriva pârâtei S.C. H. S.A, având ca obiect, obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că atât mersul dezbaterilor cât și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.11.2015, care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.11.2015, 17.11.2015, respectiv la data de 24.11.2015, când s-a hotărât prezenta cauză, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1.1. Poziția procesuală a reclamantei:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 30.07.2015, reclamanta S.C. R. P. S.R.L. - prin administrator PINCELLI FRANCESCO cu sediul în Ștei, .. 24, jud. Bihor, având C. RO_ înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J 40/_/1996, a chemat în judecată pe pârâta S.C. H. S.A cu sediul în Ștei, .. 24, jud. Bihor având C. RO_ înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J 40/_/1996, solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care:
- să oblige societatea pârâtă să permită accesul gratuit pe jos si cu mijloace de transport proprii și (ale) clienților si furnizorilor R. P. S.R.L., de la poarta Nr. 2 până la hala C, în proprietatea R. P. S.R.L.
- anularea cu efect imediat a dreptului de servitute de trecere cu plata pe Poarta nr.l
- Rebranșarea R. P. la rețeaua de energie Electrică
- să reintre în posesia unei porțiuni a terenului si cabinei electrice construite pe aceasta ocupată abuziv de către H. din 15.02.2000.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta arată că intre aceasta si societatea pârâtă a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, mai exact Actul de dezmembrare si vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 361/15 ianuarie 2000, de Biroul Notarului Public M. A., prin care aceasta a vândut imobilul cu nr. top.1/13, înscris in c.f. l NDF Stei, respectiv, teren în suprafață de 5.049 mp si construcții, astfel cum sunt descrise in Cap. I din actul mai sus-menționat.
Pentru că in contractul de vânzare-cumpărare nu s-au prevăzut si clauze privind utilitățile de care va beneficia S.C. R. P. S.R.L., in data de 10.04.2000 reclamanta a încheiat un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare, privind utilizarea căilor de acces spre proprietatea sa, furnizarea energiei electrice, alimentarea cu apa si canalizare, reparația drumurilor interioare folosite de cumpărător.
Expunere de motive:
Punctul 1 - Accesul gratuit pe poarta nr. 2 este prevăzut în actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare, lege pentru părți si confirmat de Sentința Civila nr. 1037/2008 din 09.07.2008 a Judecătoriei Beiuș.
Punctul 2 - Sentința Civilă nr. 1517/2011 din 10 Noiembrie 2011 a Judecătoriei Beiuș a stabilit un drept de servitute de trecere pe Poarta nr. 1 cu plata.
Punctul 3 - Printr-un contract de subfurnizare reglementat cu actul adițional la contractul de vânzare-comparare nr. 361/2000 care, la pag. 2 alineatul nr. 9,10 si 11, se stabilesc următoarele: „Vânzătorul își ia obligația de a permite cumpărătorului racordarea la rețeaua de alimentare cu energia electrică proprie a vânzătorului, în vederea alimentarii cu energia electrică necesară în vederea funcționarii" cu tarifele stabilite prin lege de ANRE. Între octombrie 2009- martie 2010 H. a majorat în mod abuziv tariful pentru electricitate cu 400%, emițând facturi false. Reclamanta nu a plătit facturile, iar pârâta abuzând de poziția sa de putere în data de 15.07.2010 a deconectat curentul electric al reclamantei. reclamanta s-a adresat Judecătoriei Beiuș care a anulat facturile respective prin sentința comercială nr. 279/2011 din data de 23.02.2011 și ANRE care prin adresa nr._/01.04.2011 a comunicat reclamantei că: " ANRE a sancționat societatea respectivă în conformitate cu prevederile legale în vigoare ".
Punctul 4- Când reclamanta a cumpărat proprietatea descrisă în actul de vânzare cumpărare și în Caietul de sarcini, pe terenul achiziționat era și este și în prezent amplasată cabina electrică, identificată în Caietul de sarcini cu nr. de inventar 10.033 și PIF 1980, de unde sunt alimentate cu energie electrică ambele societăți . Pârâta susține că, cabina electrică este amplasată pe terenul său și drept urmare reclamanta a solicitat unui expert topograf să materializeze, pe schița cu terenul proprietatea reclamantei toate clădirile pe care le-a cumpărat de la pârâtă.
Două comisii de experți numiți de Judecătoria Beiuș au confirmat cele susținute de reclamantă respectiv ceea ce este înscris în CF din anul 2000, cabina electrică se află pe terenul proprietatea reclamantei.
În motivarea în drept a acțiunea nu a fost motivată .
În probațiune reclamanta a depus la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: actul de dezmembrare si vânzare-cumpărare, autentificat cu
nr.361/15 ianuarie 2000, Actul Adițional la contractul vânzare-cumpărare, Sentința Civila nr.1037/2008 din 09 iulie 2008, Sentința Civilă nr.1517/2011 din 10 noiembrie 2011, Acțiune Civila din 17.09.2008, Adresa A.N.R.E. nr._/01.04.2011, Sentința Comerciala nr.279/2011 din 23.02.2011, Caiet de Sarcini la contractul vânzare-cumpărare, Raport de expertiza topografica din 23.11.2009, Raport de contraexpertiza topografica, Sentința Civila nr.966/2010 din 27 iulie 2010, Plângere Către Politia Orașului Stei din 22.10.2010 ,Rezoluție Judecătoria Beiuș din 12,05.2011 .
Cererea introductiva este legal timbrata cu suma de 400 lei potrivit chitanței . nr._ din 10.08.2015 – reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 72).
1.2. La data de 08.10.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la cererea reconvențională .
Societatea H. a furnizat fără întrerupere timp de 9 ani energie electrică societății R. P., pe baza contractului de sub furnizor.
Intre octombrie 2009 și martie 2010 a majorat în mod abuziv tariful pentru electricitate cu 400%, emițând facturi false.
Societatea R. P. nu a plătit facturile false, dar a continuat să plătească regulamentar costul energiei electrice utilizate, conform tarifelor stabilitele lege.
În probațiune a depus în fotocopii Act adițional din 1004.2000, Sentința Comerciala 279/201l, Adresa A.N.R.E. nr.l5385/01.04.2011, Adresa H. Adresa H. din 29.03.2010
1.3. La data de 08.10.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În fapt dreptul de servitute cu acces gratuit pe poarta nr.2 este prevăzut în actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare .
- Capătul 1 litera a) scrie: „Vânzătorul se obliga ca, în conformitate cu prevederile Codului civil Român, să asigure cumpărătorului accesul la bunul Atelier C proprietatea cumpărătorului."
Capătul 1 litera d) scrie: " . și a mijloacelor de transport din și în incinta . va face exclusiv pe poarta nr.2".
Pentru pagubele pricinuite prin utilizarea acestei căi de acces, actul adițional la pag.3, alineatul nr.19 și 20 stabilește următoarele: "La reparația drumurilor interioare folosite de cumpărător, acesta se obligă să contribuie la cheltuielile ivite cu reparării acestora".
De asemenea, referitor la cele de mai sus, societatea R. P., renunță la dreptul de servitute de trecere cu plată pe poarta nr. l stabilit prin sentința nr. 1517/2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș din dosar nr._ . . și a mijloacelor de transport în și din incinta . va face exclusiv pe poarta nr.2, în condițiile stabilite prin Actul Adițional semnat la data de 15.04.2000 de către . ..
În fapt, printr-un contract de sub-furnizare reglementat cu actul adiționat la contractul de vânare-cumpărare nr. 361/2000 pag. 2 alineatul nr. 9, 10 și 11, stabilește următoarele: "Vânzătorul își ia obligația de a permite cumpărătorului racordarea în rețeaua de alimentare cu energie electrică proprie, a vânzătorului, în vederea alimentării cu energie electrică necesară în vederea funcționarii".
Cu adresa din data 20.11.2001 societatea H. a cerut societății R. P. valoarea puterilor electrice maxime solicitate pe niveluri de tensiuni. Cu adresa din data 14.03.2003 societatea H. le-a comunicat următoarele: " aveți obligația să vă înlocuiți contoarele electrice ......instalate și verificate de personal specializat și autorizat RENEL.
Din decembrie 2001 până iulie 2010 H. ne-a furnizat energie electrica în condiții de sub-furnizare.
Timp de 9 ani reprezentanții H. au venit în fiecare lună să citească contorul de curent care se afla în interiorul societății reclamante și în fiecare lună timp de 9 ani H. a emis factură regulamentară și R. P. a plătit regulamentar factura.
Intre octombrie 2009 și martie 2010 H. a majorat in mod abuziv tariful pentru electricitate cu 400%, majorări comunicate cu scrisorile din 22.10.2009 și 29.03.2010. întrucât reclamanta a contestat majorarea tarifelor la curent, prin scrisoarea acesteia din 2.12.2009, H., fără a le răspunde la scrisorile acesteia, a somat să plătească suma cerută, amenințându-o cu ȘANTAJUL:"....că va sista furnizarea serviciilor..." (scrisoare din 15.12.2009).
La data de 26 ianuarie 2010 H. a deconectat energia electrică.
În probațiune reclamanta a depus la dosar caiet de sarcini, act adițional, din data de 10.04.2000, sentința civilă nr. 1517, adresele H. din data de 20.11.2001, 14.03.2003, 22.10.2009, adresele R. P. din 02.12.2009, 18.01.2010, 10.05.2010, 13.05.2010, 14.06.2010, 08.07.2010, adresele H. 15.12._.03.2010, 14.07.2010, sentința comercială nr. 279/2011, adresa ANRE nr._/01.04.2011.
-/-
2. Poziția procesuală a pârâtei
La data de 14.09.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta arată că:
În dosarul nr._, in urma administrării probelor s-a tranșat aspectul privind accesul de la drumul principal către imobilul proprietatea reclamantei Hala C pe terenul proprietatea pârâtei. Astfel, conform sentinței civile 1517/2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș in dosar nr._ se stabilește un drept de servitute in favoarea reclamantei S.C. R. P. S RL. pe terenul proprietatea pârâtei ce se va realiza pe poarta nr. 1 de pe drumurile DR 1, DR 2, DR 3, DR 4 reprezentate de conturul A-B-C-D-E-F-G-H conform raportului de contraexpertiza întocmit de experții M. I. M., Giacovacichi T. si Tranc M., ce face parte integranta din sentință; obliga reclamanta S.C. R. P. S.R.L. sa plătească paratei suma de 154 euro/luna reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite pe drumul de acces.
Pe cale de excepție invocă excepția litispendenței .
Atâta timp cât intre aceleași parții a avut loc un litigiu privind stabilirea unui drept de servitute privind accesul de la drumul principal la imobilul constructiv Hala C proprietatea S.C. ROMAMA P. S.R.L. pe terenul proprietatea pârâtei, aceasta consideră ca este in situația autorității de lucru judecat indiferent de traseul de acces solicitat inițial de către reclamanta si stabilit prin sentința civilă nr. 1517/2011.
Pe fond, solicită respingerea capetelor de cerere nr. 1 si 2 întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind " accesul gratuit al reclamantei x pe terenul proprietatea subscrisei".
"Având in vedere definiția si condițiile privind nașterea si stingerea dreptului de " superficie, societatea pârâtă nu poate fi obligata la acordarea unui drept de superficie in favoarea reclamantei de la drumul principal la Hala C pe un alt traseu...decât_cel_stabilit prin hotărâre judecătorească. In momentul de fata imobilul reclamantei teren si construcție Hala C, nu reprezintă un loc înfundat având in vedere faptul că prin sentința civilă nr. 1517/2011 s-a stabilit un drept de trecere pe terenul proprietatea pârâtei indicându-se in mod concret traseul de acces.
Art. 616 din vechiul Cod-civil:
Proprietarul al cărui loc este înfundat,, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona,
-Art. 617 din vechiul Cod civil:
Trecerea, trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum.
Art. 618 vechiul Cod civil
Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui ioc trecerea urmează a fi deschisă.
Art. 634 din vechiul Cod civil:
Proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea
întrebuințarea sau a i-o îngreuna, Astfel nu poate schimba starea locurilor,
nici strămuta exercitarea servituții dintr-un loc într-altul decât acela unde
servitutea a fost din început stabilită. Cu toate acestea, dacă acea stabilire
primitivă e devenit mai împovărătoare proprietarului fondului supus, sau
dacă îl oprește a-și face pe dânsul reparații folositoare, va putea oferi
proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeași înlesnire pentru
exercitarea drepturilor sale, și acesta nu va putea refuza.
Art. 635 din vechiul Cod civil
Însă și acela ce are un drept de servitute nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său, fără a putea face nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond.
Având in vedere dispozițiile legale mai sus menționate, proprietarul fondului aservit este cel îndreptățit a oferi proprietarului fondului dominant calea de acces cea mai puțin împovărătoare iar proprietarul fondului dominant are obligația de a respecta condițiile menționate in titlul prin care s-a constituit dreptul de servitute, fără a face vreo schimbare împovărătoare pentru proprietarul fondului aservit.
Deși prin actele adiționale nr. 1786/2000 si 3800/2001 iar apoi prin sentința civila nr. 1037/2008 a Judecătoriei Beius, s-a stabilit un drept de servitute de trecere a reclamantei S.C. R. P. S.R.L. pe Poarta nr. 2, ulterior acestor acte juridice-S.C. R. P. S.R.L. a solicitat Judecătoriei Beiuș sa pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care sa se stabilească un drept de servitute de trecere de la drumul principal la același imobil insă pe alta cale de acces, respectiv Poarta nr. 2 . Cererea de chemare in judecata a constituit obiectul dosarului cu nr._ al Judecătoriei Beiuș. In acest dosar au fost administrate probe si s-a pronunțat sentința civila nr. 1517/2011 prin care se stabilește dreptul de servitute al S.C R.. RROMOTION S.R.L pe terenul proprietatea pârâtei si obligă pe S.C. R. P. S.R.L. sa plătească pârâtei suma de 154 euro/luna reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite pe drumul de acces. In motivarea sentinței, instanța de fond retine din concluziile raportului de contraexpertiza următoarele: imobilul " Hala C" proprietatea S.C. R. P. S.R.L. nu are acces la calea publica, reprezentând un loc înfundat; drumul de acces cu piciorul si auto de la calea publică la proprietatea reclamantei care ar pricinui cea mai mica paguba proprietarului fondului aservit ( S.C. H. S.A.) este Poarta nr. 1 pe drumurile DR 1. DR 2, DR 3. DR 4, reprezentate de conturul ( ABCDEFGH) ; valoarea lunara a despăgubirii cuvenite "fondului aservit ...este de 154 euro/luna, respectiv 1844 Euro/an.
Prin urmare, calea de acces de la drumul public către imobilul înfundat proprietatea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei s-a stabilit si despăgubirea pe care reclamanta trebuie să o achite pârâtei pentru pagubele pricinuite prin utilizarea acestei căi de acces, au fost stabilite prin sentința civila nr. 1517/2011 pronunțata de Judecătoria Beiuș in dosar nr._ .
Pârâta consideră ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 755 si art. 766 din Noul Cod Civil privind dreptul de servitute întrucât servitutea se acorda doar prin act juridic si uzucapiune iar scopul constituirii acestui drept consta in justificarea uzului sau utilității fondului dominant, dar nici condițiile prevăzute de art. 617 din Noul Cod de procedura civila privind dreptul de trecere întrucât reclamanta nu este lipsita de acces la drumul public.
Art. 755 din noul Cod civil: Noțiune
(l)Servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.
Art. 576 din noul Cod civil
(1) Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân.
(2)Utilitatea rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia.
Art. 756 din noul Cod civil: Constituirea servituții
Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, opozițiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.
Art. 617 din noul Cod civil: Dreptul de trecere (l)Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.
(2)Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului-de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.
(3)Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în momentul in care fondul dominant dobândește un alt acces la calea publică.
Pentru a anula dreptul de servitute de trecere cu plata pe Poarta nr. 1, trebuie anulat titlul prin care acest drept a luat ființa, respectiv sentința civila nr. nr. 1517/2011 pronunțata de Judecătoria Beiuș in dosar nr._ .
Pct. 3 clin cererea de chemare in judecata " Rebransarea S.C. R. P. S.R.L. la rețeaua de energie electrica ."
Solicită respingerea acestui capăt de cerere, învederând faptul că pârâta nu deține in proprietate sau in folosința o rețea electrica și nicidecum o rețea electrica de distribuție, așa cum acești termeni sunt definite la art. 3 pct. 63 si 64 Legea nr. 1230/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale.
Astfel, pârâta nu are calitatea de persoana care deține in proprietate sau folosința o rețea electrica de distribuție proprie..." pentru a putea fi obligați sa permită accesul la rețea a altor consumatori in condițiile art. 46 din Legea nr. 1230/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale.
Pârâta, in calitate de consumator are încheiat cu S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A., in calitate de furnizor, un contract având ca obiect furnizare energie electrica .
Insa, pârâta arată că este de acord să ofere reclamantei un drept de trecere pe proprietatea sa pentru a avea acces la rețeaua publica de energie electrica deținuta de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. si astfel reclamanta sa facă demersurile prevăzute de legislația in domeniu (Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale) pentru a încheia cu S.C. ELECTRICA S.A. un contract direct pentru branșarea la rețeaua electrica.
S.C. H. S.A. nu are posibilitatea, din punct de vedere legal si tehnic, de a furniza/distribui energie electrica către S.C. R. P. S.R.L. in condițiile prevăzute de Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale.
Mai mult, dacă instanța ar admite acest capăt de cerere, cheltuielile suplimentare ale pârâtei pentru a deveni un operator de distribuție in sensul dispozițiilor legale, ar ridica costul energiei electrice pe care reclamanta ar fi trebuit să-l achite acesteia, fata de costul energiei electrice pe care acesta l-ar datora direct S.C. ELECTRICA S.A.
Cheltuielile pe-care societatea pârâtă le-ar efectua in aceste condiții ar consta in: cheltuieli cu înregistrarea si obținerea avizelor si autorizațiilor prevăzute de dispozițiile legale; cheltuielii cu instalațiile necesare; cheltuieli cu forța de munca calificata.
Pct. 4 din cererea de chemare in judecata " Cer sa reintru in posesia unei porțiuni a terenului si cabinei electrice construite pe aceasta ocupata abuziv de către S.C. H. din 15.02.2000."
Solicită instanței sa respingă capătul nr. 4 de cerere, in principal ca lipsit de obiect, iar in subsidiar ca nefondat.
Obiectul contractului de vânzare cumpărare îl constituie :" imobilul situat in localitatea Stei. .. 24, județul Bihor, înscris in CF nr. 1 Stei nedefinită va fi compus din: ./3 având teren in suprafața de 5.049 mp cu clădirile notate reprezentând...
Obiectivul " Post transformare nr. 4" situat pe terenul care a constituit obiectul contractului de vânzare cumpărare nu a fost notat in cartea funciara la data vânzării si nu este nici in prezent. Acest obiectiv s-a aflat si se afla si in prezent in evidentele S.C. H. ca obiect de inventar, insa nu a constituit obiect al vânzării. In contractul de vânzare comparare se prevede in mod expres la obiectul contractului "cu clădirile notate reprezentând ...." Faptul că obiectivul " Post transformare nr. 4" nu a constituit obiectul vânzării rezulta si din factura fiscala emisa de pârâtă si achitata de reclamanta. In aceasta factura sunt menționate toate obiectivele cu numere de inventar aferente, astfel încât rezulta fără îndoiala ca in prețul total al contractului nu a fost inclus prețul obiectivului " Post transformare nr. 4" având număr de inventar_.
În drept pârâta invocă prevederile art. 115 si 138 Cod pr. Civila..
În probațiune pârâții au anexat în fotocopie factura fiscală fila 80.
2.2. La data de 14.09.2015, pârâta a depus cerere reconvențională prin care a arătat că solicită instanței să oblige reclamanta la o taxa lunara privind dreptul de servitute, de 200 euro+TVA /luna sau o taxa stabilita in urma unei expertize de specialitate;
- sa stabilească un termen de plata de 15 zile de la data comunicării facturii de către pârâtă;
- obligarea la plata de penalităților legale in cazul in care reclamanta nu
respecta termenul de plata acordat.I
- sa oblige reclamanta la plata către pârâtă a despăgubirilor pentru toate cheltuielile si pierderile pe care societatea pârâtă le-ar suporta cu operațiunea de racordare a acesteia la rețeaua proprie de energie electrica precum si la achitarea unui preț lunar care sa includă toate cheltuielile suplimentare suportate de pârâtă cu furnizarea in mod continuu a energiei electrice reclamantei, in condițiile prevăzute de Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale.
In drept, au fost invocate art. 209 Cod pr. Civila; Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale.
In probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza de specialitate pentru a se stabili natura si cuantumul cheltuielilor si a pierderilor pe care societatea pârâtă le-ar avea in situația in care instanța va admite acțiunea reclamantei.
Cererea reconvențională este legal timbrata cu suma de 68 lei potrivit chitanței . nr._ din 02.11.2015 reprezentând taxa judiciara de timbru (fila 113) și suma de 63 lei potrivit chitanței . nr._ din 03.11.2015 reprezentând taxa judiciara de timbru (fila 30)
La data de 01.10.2015, doamna judecător M. A. M. a depus declarație de abținere la care a fost anexată sentința comercială nr. 1014/2011 pronunțată în dosar nr._ .
Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 5.10.2015 a fost admisă cererea de abținere formulată de către doamna judecător M. A. M. dispunându-se repartizarea aleatorie a cauzei.
Urmare acestui fapt dosarul a fost repartizat completului civil 7 prezidat de doamna judecător M. C. fiind înregistrat la data de 06.10.2015 sub nr._ .
La data de 07.10.2015 doamna judecător M. C. a depus declarație de abținere întrucât a soluționat cererea de revizuire formulată de . împotriva sentinței civile nr. 1517/2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr._ . A fost anexată sentința civilă nr. 581/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr._
Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 08.10.2015 a fost respinsă cererea de abținere formulată de către doamna judecător M. C. și s-a dispus retrimiterea cauzei completului civil 7.
-/-
1.4. În ședința publică din data 03.11.2015 la întrebarea instanței, administratorul societății reclamante arată că la pct. 4 din acțiune este vorba despre imobilul teren și cabină electrică și este identificat ca fiind o clădire post trafo cu nr. de inventar 10.033 și PIF1980, aflată pe nr. cadastral 1/13 din CF 6 NDF Ștei, proprietatea S.C. R. P. S.R.L.
Cu privire la pct. 1 din acțiunearată că solicită servitute de trecere cu titlu gratuit de la poarta nr. 2 până la Hala C, drumul fiind pe nr. cadastral 1/13 înscris în CF 6 NDF Ștei, în proprietatea pârâtei .>
Reprezentanta pârâtei consilier juridic R. A. M. a depus note de ședință, răspuns la solicitările instanței având anexate înscrisuri, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 68 lei. Arată faptul că pretențiile pârâtei menționate la capătul 1 din cererea reconvențională sunt de 900 lei /lună reprezentând contravaloarea servituții de trecere de la poarta 2 la Hala C. De asemenea, învederează faptul că renunță la capătul 2 din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei la plata de despăgubiri și a unui preț lunar pentru furnizare energie electrică, deoarece aceste pretenții nu pot fi cuantificate în prezent, datorită faptului că ele reprezintă cheltuieli viitoare care presupun avizul ANREE.
Instanța a luat act de renunțarea pârâtei la capătul 2 din cererea reconvențională, privind obligarea reclamantei la plata de despăgubiri și a unui preț lunar pentru furnizare energie electrică și a stabilit o diferență de 63 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului 1 din cererea reconvențională.
Tot la acest termen instanța a respins excepția puterii de lucru judecat, întrucât obiectul prezentului proces este diferit de cel soluționat prin sentința civilă nr. 1517/2011 în dosarul_ al Judecătoriei Beiuș, prin care s-a stabilit dreptul de servitute în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei pe „ Poarta nr. 1 „ pe drumurile DR 1, DR 2, DR 3, DR4 reprezentate de conturul A-B-C-D-E-F-G-H conform raportului de contraexpertiză întocmit de experții M. I. M., Giacovacichi T. și T. M., prin prezenta pricină se solicită o altă cale de acces și în consecință încetarea dreptului de servitute pe poarta 1, așa încât pentru a asigura accesul deplin la justiție, va respinge excepția puterii de lucru judecat, nefiind îndeplinite toate cele trei condiții privind identitate de părți, obiect și cauză, potrivit art. 430, 431 și 432 C. pr. civilă .
-/-
În probațiune instanța a încuviințat pentru reclamantă și pârâtă proba cu înscrisuri.
-/-
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
I. Cu privire la acțiunea introductivă, instanța reține:
Între reclamantă si societatea pârâtă a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, mai exact Actul de dezmembrare si vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 361/15 ianuarie 2000, de Biroul Notarului Public M. A. (fila 6), prin care aceasta a vândut imobilul cu nr. top.1/13, înscris in c.f. l NDF Stei, respectiv, teren în suprafață de 5.049 mp si construcții, astfel cum sunt descrise in Cap. I din actul mai sus-menționat. Construcțiile sunt identificate în mod exhaustiv, prin număr de inventar, conform caietului de sarcini ce este reținut în paragraful următor, însă între aceste construcții nu apare clădirea post trafo cu numărul de inventar_ și PIF 1980 .
Din caietul de sarcini (fila 33) privind prezentarea activului Hala C aflat în patrimoniul S.C. H. S.A., clădirea post trafo are numărul de inventar_ și PIF 1980 .
Din raportul de contraexpertiză topografică efectuat în dosarul nr._ , (fila 59) rezultă că pe terenul proprietatea reclamantei este situat clădirea post trafo mai sus identificată. De altfel nici părțile nu au contestat faptul că pe terenul cu numărul cadastral 1/13 se află clădirea post trafo, elementul litigios intervenind cu privire la proprietatea asupra acestei clădiri, dacă a făcut sau nu obiectul contractului de vânzare –cumpărare reținut mai sus de instanță.
În factura emisă de pârâtă către reclamantă (fila 80), în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare, sunt identificate prin număr de inventar toate construcțiile ce au făcut obiectul transferului de proprietate,, însă între aceste construcții nu apare clădirea post trafo cu numărul de inventar_ și PIF 1980 .
Pentru că in contractul de vânzare-cumpărare nu s-au prevăzut si clauze privind utilitățile de care va beneficia S.C. R. P. S.R.L., in data de 10.04.2000 reclamanta a încheiat un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare (fila 10), privind utilizarea căilor de acces spre proprietatea sa, furnizarea energiei electrice, alimentarea cu apa si canalizare, reparația drumurilor interioare folosite de cumpărător.
Potrivit actului adițional din 10.04.2000 încheiat la contractul de vânzare cumpărare din data de 23.12.1999 între pârâta . de vânzător și reclamanta SA R. P. SRL în calitate de cumpărător, s-a stabilit:
II. obiectul actului adițional îl reprezintă utilitățile de care va beneficviaa S.C. R. P. S.R.L.ca urmare a contractului principal de vânzare-cumpărare.
1 accesul la bunul Atelier C,
- lit. a Vânzătorul se obligă, ca în conformitate cu prevederile cocului Civil, să asigure cumpărătorului accesul la bunul Atelier C, proprietatea cumpărătorului
- lit. b cumpărătorul are obligația de a prezenta vânzătorului un tabel nominal cu persoanele îndreptățite a avea acces în incinta .>
- lit. c în cazul accesului cu mijloace de transport cumpărătorul se obliga sa permită controlul acestora atât la . ieșirea din incinta .> d).- . si a mijloacelor de transport in si din incinta . va face exclusiv pe poarta nr.2
e) - accesul in incinta . limitata la drumul cel mai scurt dintre poarta nr.2 și bunul Atelier C proprietatea cumpărătorului
2.- Furnizarea energiei electrice
a) Vânzătorul își ia obligația de a permite cumpărătorului racordarea la rețeaua de alimentare cu energie electrică proprie a vânzătorului in vederea alimentarii cu energie electrica necesara pentru funcționare.
b). In vederea alimentarii, cu energie electrica cumpărătorul va pune la dispoziția vânzătorului puterea instalata necesara la nivelul Atelier C, proprietate a cumpărătorului
c).Plata energiei consumate se va tace in sistem paușal in funcție de puterea instalata convenita.
f). vânzătorul se obligă sa ia fără întârziere masuri de îndepărtare a avanilor si defecțiunilor din instalațiile proprii de alimentare cu energie electrica, care l-ar putea afecta pe cumpărător in buna desfășurare a activității, răspunzând de eventualele prejudicii cauzate de neluarea acestor masuri.
g).- Cumpărătorul (sau chiriașul acestuia), are obligația sa-si asigure sursa de siguranța proprie.
Cu toate că părțile prin act juridic au instituit un drept de servitute, reclamanta a promovat acțiunea civilă de sub dosarul cu nr._ al Judecătoriei Beiuș, având ca obiect, drept de servitute. Prin sentința civila nr. 1517/2011(fila 16) s-a stabilit dreptul de servitute al S.C R.. RROMOTION S.R.L pe terenul proprietatea pârâtei si s-a dispus obligarea reclamantei sa plătească pârâtei suma de 154 euro/luna reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite pe drumul de acces. In motivarea sentinței, instanța de fond retine din concluziile raportului de contraexpertiza următoarele: imobilul " Hala C" proprietatea S.C. R. P. S.R.L. nu are acces la calea publica, reprezentând un loc înfundat; drumul de acces cu piciorul si auto de la calea publică la proprietatea reclamantei care ar pricinui cea mai mica paguba proprietarului fondului aservit ( S.C. H. S.A.) este Poarta nr. 1 pe drumurile DR 1. DR 2, DR 3. DR 4, reprezentate de conturul ( ABCDEFGH) ; valoarea lunara a despăgubirii cuvenite "fondului aservit ...este de 154 euro/luna, respectiv 1844 Euro/an.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, s-a pronunțat sentința comercială nr. 279/2011, în cadrul căreia s-a reținut că S.C. H. S.A a emis facturile cu nr._/06.07/2010, în valoare totală de 1827,39 lei, nr._/ 03.06.2010, în valoare totală de 827,45 lei și nr._/19.05.2010, în valoare totală de 697,41 lei, reprezentând utilități, energie electrică, contestate de reclamanta din prezenta cauză. Așadar, până în anul 2010, pârâta a furnizat energie electrică reclamantei, iar ulterior datorită litigiilor intervenite între părți cu privire la contravaloarea energiei electrice, pârâta a sistat acordarea energiei electrice.
În ceea ce privește primul și al doilea capăt de cerere, reține instanța următoarele:
- este îndeobște cunoscut că dreptul de servitute se poate stinge prin renunțarea la servitute . Ori, în fața instanței reclamanta prin reprezentat a arătat că renunță la servitutea instituită prin sentința civilă nr. 1517/2011, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul cu nr._ .
- În această situație devin aplicabile clauzele actului juridic din 10.04.2000, prin care părțile au stabilit dreptul de acces la Hala C, proprietatea reclamantei în urma contractului de vânzare-cumpărare încheiat.
- Rezultă fără echivoc din înscrisurile reținute în probațiune că, proprietatea reclamantei este un loc înfundat, motiv pentru care părțile în urma convenției lor au stabilit de comun acord că accesul in incinta . limitata la drumul cel mai scurt dintre poarta nr.2 și bunul Atelier C, proprietatea cumpărătorului
- În cadrul acestui contract, părțile nu au stipulat contravaloarea dreptului de servitute, deși în mod evident aveau această posibilitate.
- Va reține instanța prevederile art. 969 din Codul Civil de la 1864, potrivit căruia: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante . „. Va reține instanța totodată faptul că drepturile civile se exercită cu bună credință, conform scopului pentru care au fost ele edictate. În acest context, în condițiile în care bunul cumpărat de reclamantă era unul înfundat, în condițiile în care această cumpărare a fost efectuată de o societate comercială, care desfășura activități specifice, pentru obținerea de profit, instanța va socoti că actul adițional încheiat la câteva luni după cel de vânzare-cumpărare, a venit să reglementeze situația juridică a părților, determinată de contextul mai sus reținut. Astfel, în condițiile în care părțile, în deplină cunoștință de cauză au stabilit un drept de trecere, fără a reglementa contravaloarea acestuia, instanța va interpreta că este vorba de o trecere gratuită.
- Va da astfel instanța eficiență convenției dintre părți, cu atât mai mult cu cât acest drept de trecere este reglementat în mod exhaustiv în cele șase paragrafe ale actului adițional.
În ceea ce privește capătul trei de cerere, reținem:
- părțile prin actul adițional mai sus identificat, au stabilit în mod clar furnizarea energiei electrice de pârâtă în favoare reclamantei.
- Această obligație a fost îndeplinită de pârâtă pe perioada anilor 2000-2010, așa cum rezultă din înscrisurile reținute mai sus de instanță.
- Va da din nou eficiență instanța convenției părților, reținând argumentele prezentate în paragrafele anterioare.
- Așadar acordarea energiei electrice în sistem păușal, așa cum au stabilit părțile, nu intră în contradicție cu reglementările ANRE. Prin analogie, dorim să arătăm că dacă spre exemplu pârâta dorea să închirieze imobilul din litigiu, putea să furnizeze energie electrică, fără a deveni o societate de distribuție, ori la fel se poate concluziona și în cazul unei vânzări. Se vor avea în vedere rațiunile economice ce au guvernat relațiile dintre părți, ori evident că în lipsa asigurării energiei electrice, aceste raporturi aveau de suferit, atât din perspectiva reclamantei cât și din cea a pârâtei.
- Mai mult pârâta nu poate să își invoce în sprijin propria culpă, cu atât mai mult cu cât 10 ani la rând a asigurat energia electrică necesară desfășurării activității reclamantei.
În ceea ce privește capătul patru de cerere, reținem:
- cabina electrică din litigiu, aflată pe numărul cadastral 1/13, nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, fiind așadar în proprietatea pârâtei, aspect care rezultă în mod clar din înscrisurile reținute în probațiune.
- situația juridică a terenului și a acestei construcții va putea fi rezolvată printr-o altă instituție de drept, condițiile acțiunii în revendicare nefiind îndeplinite, pârâta fiind proprietara clădirii post trafo cu număr de inventar_, bucurându-se astfel de atributele acestui drept, așa cum sunt reglementate de lege și Constituție.
În ceea ce privește cererea reconvențională, reținem:
- în condițiile în care instanța a dat eficiență convenției părților, interpretând-o în sensul că dreptul de trecere este gratuit, cererea reconvențională se va respinge ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, constată că acestea nu au fost solicitate de reprezentantul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. R. P. S.R.L. - prin administrator PINCELLI FRANCESCO cu sediul în Ștei, .. 24, jud. Bihor, împotriva pârâtei S.C. H. S.A cu sediul în Ștei, .. 24, jud. Bihor având C. RO_ înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J 40/_/1996.
Constată renunțarea reclamantei S.C. R. P. S.R.L. la dreptul de servitute de trecere pe poarta nr. 1.
Obligă pârâta S.C. H. S.A să permită accesul gratuit cu piciorul și cu mijloace de transport a reclamantei S.C. R. P. S.R.L. de la poarta nr. 2 până la hala C.
Obligă pârâta S.C. H. S.A la racordarea reclamantei S.C. R. P. S.R.L. la rețeaua de alimentare cu energie electrică proprie a pârâtei.
Respinge capătul 4 din cererea introductivă.
Respinge cererea reconvențională precizată de pârâta reclamantă reconvențională S.C. H. S.A, împotriva reclamantei – pârâtă reconvențională S.C. R. P. S.R.L..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș .
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D.M. – judecător Anișoara I. P.
Red.C.M.
Tehnored.A.I.., 4 ex.
22.12. 2015
Emise 2 comunicări:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1212/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1101/2015. Judecătoria... → |
|---|
