Pretenţii. Sentința nr. 771/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 771/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 771/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.771/2015
Ședința publică de la 1 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: ANIȘOARA I. P.
Pe rol se află judecarea litigiului privind pe reclamantulS. G., CNP_ cu domiciliul în com. Câmpani, ., județul Bihor, în contradictoriu cupârâtulA. H. V., cu domiciliul în ., județul Bihor având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre; instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 01.07.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.
J U D E C ĂT O R I A
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 20.03.2014, sub nr._, legal timbrată cu suma de 430 lei și suma de 1820,48 lei taxă judiciară de timbru conform chitanțelor de la filele 20, 51 dosar, reclamantulS. G., a chemat în judecată pe pârâtulA. H. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 lei, reprezentând pagube materiale și a sumei de 3000 lei, reprezentând daune morale.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că în noaptea de 22.08.2013, vacile ce aparțin pârâtului au intrat în culturile sale de trifoi, de cartofi și porumb, împrejurare în care i-au fost distruse culturile respective. Tot la acea dată reclamantul a arătat că reținut un număr de 15 vaci ale pârâtului pe care le-a închis, până la sosirea pârâtului, în vederea stabilirii pagubei și plății acesteia.
În drept cererea nu a fost motivată.
În probațiune, au fost depuse Ordonanța Parchetului din 25.02.2014 dată în dosarul nr.51.II.2/2014, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva soluției din dosarul penal nr. 1043/P/2013.
Ca urmare a celor dispuse de instanță, prin rezoluția din data de 24.03.2014, comunicată reclamantului la data de 26.03.2014, acesta a fost înștiințat să precizeze, în concret, dacă valoarea de 6000 lei (solicitată prin cerere) reprezintă doar despăgubiri pentru prejudiciul material (distrugerea culturii) sau reprezintă atât despăgubiri pentru prejudiciul material, cât și despăgubiri pentru un prejudiciu moral (după cum rezultă din cerere); în cazul în care solicită despăgubiri atât pentru un prejudiciu material, cât și pentru un prejudiciu moral, să precizeze, în mod separat, suma pe care o pretinde pentru recuperarea prejudiciului material și suma pe care o pretinde pentru compensarea prejudiciului moral; să precizeze datele de identificare a terenului pe care au fost înființate culturile menționate în cerere: numărul topografic, cartea funciară în care este înscris, pe care să o depună la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în întregime și actualizată și în două exemplare; să precizeze suprafața efectiv cultivată și distrusă de către pârât, toate sub sancțiunea anulării cererii.
Reclamantul la data de 04..04.2014 a depus prin registratură un înscris prin care comunică faptul că, suma de 3000 lei reprezintă prejudiciu moral, datorat faptului că nu a dormit nopți întregi și a fost pus pe drumuri circulând de la poliție la parchet, iar suma de 3500 lei, reprezintă prejudiciu material pentru culturile distruse constând în cartofi, fasole, trifoi și otavă. A susținut că toată noaptea a umblat după cele 20 de vaci, împreună cu soția și feciorul său, iar toți cetățenii au ieșit noaptea la poartă și există și alte persoane din comună care solicită despăgubiri.
Reclamantul S. G. nu și-a îndeplinit, în totalitate, obligațiile prevăzute în rezoluție, până la data de 07.04.2014, împrejurare în care instanța prin încheierea civilă nr. 241/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria Beiușîn dosarul nr._ a anulat cererea de chemare în judecată formulată de către de către acesta.
Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2014, legal timbrată cu suma de 20.00 lei taxă judiciară de timbru, conform art.9, lit.”f”din O.U.G.nr.80/2013 reclamantul S. G. a solicitat reexaminarea încheierii civile nr.241/07.04.2014,pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul nr._ .
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a făcut demersuri în vederea eliberării colii de carte funciară pentru terenul care a fost cultivat cu porumb, dar i s-a comunicat că nu-i poate fi eliberată o astfel de coală, deoarece acest teren este dezmembrat. A arătat că pentru restul culturilor nu cere despăgubiri. A susținut că are probleme de sănătate și solicită ca pârâtul să-i plătească despăgubiri deoarece acesta a lăsat vacile nepăzite și acestea, în timpul nopții, au intrat pe terenul său și i-au produs daune. Totodată, reclamantul a arătat că, pentru pagubele materiale suferite solicită suma de 500 euro, iar pentru daunele morale solicită suma de 2000 euro.
Prin încheierea civilă din data de 14.05.2014 a fost admisă cererea de reexaminare formulată de cătrereclamantul S. G.,cu domiciliul în satul Fînațe, nr.104, ., împotriva încheierii civile nr.241/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul nr._, revenindu-se asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamant împotriva pârâtului A. H., cauza fiind retrimisă completului inițial învestit în vederea refacerii/ continuării procedurii.
La data de 06.08.2014,prin registratură, pârâtul A. HoreaVasile a depus la dosar la dosar întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii formulată de către reclamant în sensul de a fi obligat la plata sumei de 300 lei, reprezentând contravaloarea prestației reclamantului de reținere sub paza proprie a animalelor proprietatea pârâtului, până la sosirea acestuia.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul arată că deși animalele proprietatea sa au fost scăpate de sub control, totuși ele nu au făcut prejudiciu reclamantului, fiind descoperite în termen util.
Pârâtul arată că, inițial prin plângerea formulată la P., reclamantul a solicitat suma de 50 lei pentru fiecare animal, ulterior majorându-și pretenția la suma de 150 lei pentru fiecare animal. Prin acțiune solicită suma de 6000 lei, sumă care depășește cu mult valoarea terenului și a recoltei, motiv pentru care arată că se opune la despăgubirile solicitate de către reclamant și oferă reclamantului suma de 300 lei reprezentând contravaloarea pazei animalelor.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
La data de 04.09.2014 a fost atașat prezentei cauze dosarul nr. 1043/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
La termenul din data de 8 decembrie 2014 pârâtul personal a arătat că este de acord să-i plătească reclamantului suma de 300 lei, pentru stingerea litigiului,conform aspectelor consemnate în încheierea de la fila 33 dosar..
Prin registratură, la data de 19.01.2015, Primăria comunei Câmpani a depus la dosar, prin e-mail adresa nr. 174/16.01.2015 din care rezultă faptul că în registrul agricol al satului Fânațe, nr.104,(adresa de domiciliu a reclamantului S. G.) poziția 100, fila 496 figurează înregistrată PFA S. Vandana, CUI_, cu o suprafață totală de 1,40 ha teren agricol, defalcată pe parcele.
La termenul din data de 19.01.2015 reclamantul S. G. a precizat cererea de chemare în judecată, sub aspectul pretențiilor concrete, solicitând obligarea pârâtului A. H. V. la plata sumei de 5000 euro,reprezentând daune materiale, respectiv la plata sumei de 4000 euro, reprezentând daune morale, conform aspectelor consemnate în încheierea de la fila 43 dosar.
La întrebarea instanței, reclamantul S. G. a susținut că a fost vorba despre 20 de vaci care au intrat pe terenul său, la data respectivă solicitând suma de 50 lei pentru paguba cauzată de către fiecare animal.
La data de 23.03.2015 reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1820,48 lei aferentă cererii precizate la termenul din data de 19.01.2015.
La termenul din data de 22.06.2015 instanța a procedat la luarea interogatoriul reclamantului și al pârâtului precum și la audierea martorilor L. M. și M. Borița Lucreția.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Rezoluția din data de 29.01.2014, dată de P. de pe Lângă Judecătoria Beiuș, în dosarul nr.1043/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de făptuitorul A. H. V., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și distrugere, prevăzută de art. 193 alin. 1 C.p și art. 217 alin.1 C.pen., întrucât fapta nu există, respectiv fapta de distrugere nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura subiectivă .
Împotriva acestei soluții, partea vătămată S. G. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Astfel, prin Ordonanța din data de 25.02.2014, dată de P. de pe lângă Judecătoria Beiuș, în dosarul nr.51/II.2/2014 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S. G. .
În motivarea acestei ordonanțe s-a reținut că ,, partea vătămată S. G. nu a fost amenințat de către făptuitorul A. H. V..
Cu privire la infracțiunea de distrugere, fiind audiat, făptuitorul A. H. V. a declarat că turma de vaci pe care le deține s-a speriat în cursul nopții din data de 21.08.2013 și a fugit spre . cu fiul său le-a căutat toată noaptea, însă le-a găsit doar dimineața și din discuțiile cu persoana vătămată au aflat că au intrat pe terenul acestuia. În aceeași împrejurare făptuitorul a intenționat să ajungă la o înțelegere cu persoana vătămată privitor la pagubă, însă părțile nu au ajuns la un acord. Totodată pentru recuperarea prejudiciului ,persoana vătămată poate acționa pe cale civilă .,,
Din răspunsurile la interogatoriul luat reclamantului S. G. la termenul din data de 22.06.2015 rezultă că suprafața afectată de către animalele deținute de către pârât a fost de 50 ari, situată în zona cunoscută sub denumirea Pleșii și această suprafață a fost cultivată cu:castraveți, care au fost distruși în întregime, din care urma să obțină aproximativ 20 kg;cultură de fasole - distruși 80 pari de fasole; cartofi 5 ari, cultură care a fost distrusă aproape în întregime cu privire la plantele de cartofi, au fost scoși ulterior aproximativ 3 saci de cartofi și cultură de porumb, aproximativ 5 ari, care a fost distrusă în întregime. Reclamantul a arătat faptul că, au fost distruse și culturile altor vecini, iar acestuia i-au fost distruse și 30 ari trifoi, care fac parte din cele 50 de arii teren, mai sus indicate. Terenul din locul Ș. este diferit de terenul din locul Pleșii; porumbul a fost distrus în aceeași noapte din anul 2013, atunci când i-au fost distruse culturile din zona Pleșii. În cultura de porumb din locul denumit Șeș avea plantate fasole și bostani. A susținut că a fost vorba despre 25 capete de animale (vaci) dintre care 20 capete le-a închis. A arătat că locul denumit Ș. se află la o distanță de 20-25 m de locul denumit Pleșii, pârâtul i-a făcut ofertă de despăgubire, oferindu-i 10 lei pentru animal, în total 200 lei și au fost făcute cercetări de către organele de poliție,iar cuantumul pretențiilor reclamantului este în suma de 9000 euro.
Din răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului A. H. V. rezultă că animalele când au pătruns la reclamant în culturi, nu au fost nesupravegheate, ci era noaptea și acestea este posibil să se fi speriat de ceva animal sălbatic sau furtună,astfel că au fugit spre . Măguruța, unde erau ținute. Pârâtul a susținut faptul că a căutat animalele și când s-a făcut ziuă au fost anunțați că sunt închise în Fânațe. Au în supraveghere în total 25 de vaci, însă doar 12 au fost închise și pe 3 le-a găsit în zona Câmpani, deci nu toate cele 25 de animale au rămas nesupravegheate. Există martori care aveau teren lipit de terenul reclamantului și cu care s-a înțeles la fața locului. Animalele doar au trecut prin porumb și acesta a fost culcat la pământ. În legătură cu alte culturi distruse,pârâtul a arătat faptul că, la data respectivă reclamantul nu i-a prezentat ca fiind distruse alte culturi. În opinia pârâtului o vacă nu poate scoate cartofii din pământ și să distrugă cultura așa cum susține reclamantul. Acesta a arătat că i-a oferit reclamantului suma de 300 lei, dar acesta a pretins 150 lei pentru fiecare animal. A susținut faptul că, nu valorează terenul reclamantului cât pretențiile emise de către acesta.
În declarația ce i s-a luat, aflată la fila 69 dosar martorul L. M. (încuviințat din oficiu de instanță prin încheierea de la termenul de judecată din data de 08.12.2014), a relatat următoarele:
"Arat că am dat declarație la poliție, atunci faptele îmi erau mai actuale, acum îmi amintesc că, în urmă cu cca. 2 ani de zile, spre toamnă, într-o zi cred că în luna august, am fost sunat dimineața de către fiul reclamantului care mi-a cerut să merg în țarină în locul denumit Ș. pentru că sunt animale respectiv vaci în culturile pe care le dețin în acel loc. Și reclamantul știu că are teren în acel loc care cred că a fost cultivat în acel an cu porumb. Locul reclamantului este de cca 2 vici, aproximativ 15 ari și este situat în apropierea terenului pe care l-am folosit eu în anul respectiv . Și terenul meu fiind cultivat cu porumb. în dimineața respectivă m-am dus în țarină, am constatat însă că nu erau animale în culturi, acestea fiind închise într-o grădină poziționată vis a vis de locuința reclamantului fiind vorba de aproximativ 10-20 vaci. Am constatat că animalele trecuseră prin culturile de porumb, fiind culcat la pământ însă terenul meu nu a fost foarte afectat motiv pentru care eu personal nu am avut pretenții față de pârât, deoarece și eu am avut animale și se poate întâmpla . La noi de obicei se întâmplă ca animalele să mai scape în culturi. Nu am auzit ca până atunci animalele pârâtului să mai fi intrat în culturi. Eu nu am intrat în cultura reclamantului, însă din ce am văzut nu pot să arat dacă a fost mai afectată sau nu decât cultura mea sau decât culturile celorlalți vecini care aveau porumb în zonă. Nu pot să estimez ce pagubă s-a produs reclamantului. Reclamantul nu a fost la fața locului, am fost doar eu cu pârâtul și cu doamna M. Borița pentru a constata pagubele, iar pârâtul ne-a întrebat pe fiecare despre pretenții pentru a ne despăgubi, însă eu nu am avut. Cunosc locul Pleșii pentru că și acolo am avut cultură de porumb. Știu că și reclamantul are culturi în locul Pleșii însă situate mai departe decât terenul meu, dar nu pot preciza ce culturi a avut în acel loc în anul respectiv. Și culturile din locul Pleșii au fost afectate chiar pe lângă drum de trecerea animalelor la fel ca și culturile din locul Ș.. Nu am avut pretenții nici pentru cultura din locul Ș.. Eu am cules porumbul care a fost culcat de către animale, am adunat cca un sfert de sac pe care l-am pus la uscat și ulterior l-am valorificat. Nu am lăsat porumbul acolo, pe jos, pentru a nu fi mâncat de către șoareci.
De asemenea, în depoziția ce i s-a luat –fila 70 dosar, martora M. Borița Lucreția (încuviințată din oficiu de instanță prin încheierea de la termenul de judecată din data de 08.12.2014), a relatat următoarele::
"Arat că în urmă cu cca 3 ani nu-mi amintesc exact data am fost anunțată într-o dimineață de către fiul reclamantului despre faptul că sunt vacile ce aparțin pârâtului A. H. pe țarină. În dimineața respectivă însoțită de nepoțelul meu în vârstă de 2 ani, m-am dus în țarină și am constatat că nu erau vacile pe țarină. Nu știu cum se numește locul în care dețin teren, întrucât l-am primit de la socrul meu, cunosc însă faptul că reclamantul are și el teren în zona respectivă, situat la două parcele distanță de al meu, iar atât terenul meu, cât și al reclamantului au fost cultivate în anul respectiv cu porumb. Eu în acel loc am avut cultivate aproximativ 3 ari cu porumb și știu că reclamantul a avut cultivată o parcelă mai mică decât a mea cu porumb. Menționez că la data respectivă am constatat faptul că atât porumbul ce-mi aparținea, cât și cel al reclamantului nu a fost distrus, ci doar știuleții de porumb erau culcați la pământ, întrucât vacile intraseră cred în cursul nopții pe aceste culturi. Nu cunosc cum s-au prezentat culturile celorlalți vecini întrucât nu m-am uitat la toți, însă am văzut terenul meu și al reclamantului. Am fost întrebată la data respectivă de către pârâtul A. ce pretenție avem de la acesta. Eu am arătat că pretind 100 bucăți de porumb, iar pârâtul a venit la mine acasă cu sacul de porumb. Eu nu am nicio pretenție de la acesta. Cunosc zona denumită Pleșii, eu nu am teren acolo și nu cunosc terenurile din zona respectivă. Nu cunosc dacă reclamantul a avut teren cultivat cu castraveți, fasole cartofi și aceste culturi ar fi fost distruse de către animalele pârâtului. In locul pe care eu 1-am observat reclamantul deținea doar cultură de porumb. În opinia mea s-a putut recolta porumbul care fusese culcat la pământ deoarece la data respectivă porumbul era copt. Pe reclamant nu l-am văzut la fața locului. Nu știu câte animale a închis reclamantul. Nu știu dacă animalele au fost în locul Pleșii. Sunt sigură că porumbul era copt iar eu l-am cules de jos. Nu pot estima ce pagubă s-a produs în cultura reclamantului, știu că acesta nici nu a venit în țarină să stabilească acest lucru. Împreună cu mine a fost prezent la fața locului încă un vecin, martorul L. M., care de asemenea are teren în zonă. Consider că mai tare a fost afectată cultura mea decât a reclamantului, iar eu și dacă nu primeam porumb nu aveam pretenții. Am emis pretențiile pentru 100 știuleți ,, numai așa,,, însă pârâtul a venit cu el acasă.
Instanța reține faptul că, în prezenta cauză, reclamantul emite împotriva pârâtului pretenții sub formă de daune materiale în sumă de 5000 euro, respectiv daune morale,în sumă de 4000 euro.
Având în vedere aceste aspecte, precum și motivele invocate în susținerea acțiunii și afirmațiile poărților pe parcursul soluționării procesului, instanța urmează a reține că despăgubirile pretinse de reclamant sunt întemeiate pe dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, astfel că, urmează a fi analizată temeinicia pretențiilor reclamantului sub aspectul îndeplinirii cumulative a condițiilor necesare pentru angajarea acestei forme a răspunderii civile.
In speță reclamantul, în calitate de parte vătămata s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei, conform aspectelor redate în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din 06.01.2014 –dosar cu nr. unic 1043/P/2013.
Latura civilă a cauzei a rămas nesoluționată, deoarece pe latura penală a fost pronunțată soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Conform Noului Cod civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, aplicabil în speță, având în vedere data comiterii faptei 21.08.2013 și data de 29.08.2013 la care a fost formulată de către reclamant plângerea penală împotriva pârâtului, răspunderea delictuală este reglementată de art.1349, care stipulează la alineatul(1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Chiar dacă nu s-a precizat expres de către reclamant, față de starea de fapt expusă în motivarea acțiunii, în speță se impune a fi analizată temeinicia angajării răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de animale, întemeiată pe prev. art.1375 C.civ..
În acest sens art. 1375 C.civ. prevede următoarele ,,Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el, răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa,,.
Dinconținutul acestui articol rezultă cărăspunderea revine întotdeauna, pe acest temei, persoanei care are paza juridică a animalului în momentul cauzării prejudiciului, iar paza juridică se presupune că aparține proprietarului până la proba contrară.
Această dispoziție se completează cu textul art. 1377 care definește noțiunea de pază a lucrului sau animalului și cu prevederile art. 1380 unde se dispune că nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei, de fapta unui terț ori este urmarea unui caz de forță majoră. .
Textul art. 1375 noul cod civil este aproape identic cu dispoziția art. 1001 din vechiul noul Cod Civil, cu o singură deosebire; astfel, se precizează clar și expres faptul că răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale se angajează în sarcina persoanei răspunzătoare „independent de orice culpă”.
Pentru a putea fi angajată răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, victima trebuie sa facă dovada următoarelor condiții:existența prejudiciului, existența raportului de cauzalitate dintre comportamentul animalului și prejudiciu, precum și să indice păzitorul juridic al animalului, calitate care se prezumă ca aparține proprietarului, astfel că, acesta din urmă are obligația de a face dovada contrară că nu deține paza juridică a animalului.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu. În acest sens sunt și prev. art. 249 din Noul C.pr.civ și erau și prevederile cuprinse în art. 1169 din vechiul Cod civil.
Rezultă astfel că, pentru acordarea unor despăgubiri materiale este necesar ca cel care le pretinde să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile și interesele personale patrimoniale i-au fost afectate .
Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii materiale, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, importantă fiind aprecierea judecătorului asupra situației de fapt și probatoriului administrat în cauză, în raport de care se explică rațiunea instituirii daunelor materiale.
Având în vedere aceste aspecte, analizând pretențiile reclamantului pe baza ansamblului probatoriu administrat în cauză, respectiv a înscrisurilor existente în dosarul de urmărire penală atașat cauzei, a probațiunii cu înscrisuri, a probațiunii testimoniale astfel cum a fost aceasta mai sus redată, a răspunsurilor părților la interogatoriile ce le-au fost luate, instanța apreciază că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru angajarea în sarcina pârâtului a răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, fiind dovedită existența prejudiciului(chiar pârâtul recunoaște un prejudiciu în sumă de 300 lei) și a raportului de cauzalitate dintre comportamentul animalelor și prejudiciu( elocvente sub acest aspect fiind fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului în dosarul de urmărire penală atașat cauzei).
Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale pretinse de reclamant, instanța consideră că pretențiile reclamantului sunt exagerate,astfel că, având în vedere și poziția procesuală exprimată în cauză de către pârât (care s-a declarat de acord cu plata sumei de 300 lei pentru stingerea litigiului), urmează a fi admisă în parte cererea reclamantului și a fi stabilită în sarcina pârâtului suma de 500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale datorate pentru prejudiciul produs în culturile reclamantului de către animalele aflate în paza juridică a acestuia.
Instanța apreciază că această sumă este suficientă și de natură a acoperi in totalitate prejudiciul produs reclamantului, iar restul pretențiilor emise de reclamant cu acest titlu sunt neîntemeiate, elocvente în acest sens fiind și depozițiile martorilor, care în calitate de vecini de terenuri ai reclamantului, nu au emis pretenții sau dacă au emis astfel de pretenții acestea au fost într-un cuantum mult mai mic, aproape insignifiant, comparativ cu pretențiile reclamantului.
Netemeinicia pretențiilor materiale ale reclamantului în sumă de 5000 euro, conform ultimei precizări a cererii rezultă și din poziția oscilantă a acestuia cu privire la numărul de vaci surprinse în cultură, precum și cu privire la cuantumul despăgubirilor pretinse, întrucât, deși inițial în cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că este vorba despre 15 capete de animale și un prejudiciu material în sumă de 3.000, ulterior acesta a indicat alte date cu privire la aceste aspecte, așa cum rezultă din examinarea înscrisurilor de la dosar.
Or, în acest context și în lipsa unor indicii certe propuse de către părți cu privire la acest aspect, instanța consideră că suma de 500 lei(stabilită prin raportare la nr. inițial de 15 vaci indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv aprox. 33 lei despăgubire pentru fiecare capăt de animal care a pătruns în culturile reclamantului) este suficientă pentru a acoperi prejudiciul material suferit de către reclamant, urmând a dispune în acest sens și a respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor.
Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Din coroborarea art. 1391 cu art.253 Cod civil, rezultă că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.
Față de aceste prevederi legale, instanța urmează a reține că, normele eticii și echitații interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibila cu un echivalent bănesc.
Este insă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viata familială și sociala au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane . Aceste compensații sunt destinate sa creeze condiții de viață care să aline . suferințele psihice ale victimei(cum ar fi spre exemplu asigurarea unei locuințe adecvate si mobilitate corespunzător, pentru o persoană condamnată la izolare ca urmare a infirmității pricinuite prin fapta ilicita).
Rezultă astfel că, pentru acordarea unor daune morale este necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate . Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Față de aceste precizări instanța urmează a reține că, în speță nu există date care să atragă obligarea pârâtului la plata daunelor morale, deoarece nu se poate vorbi despre existența unui prejudiciu moral produs de către pârât la adresa reclamantului, pe parcursul procesului reclamantul nu a invocat nici un element probatoriu concret care să susțină cererea de acordare a daunelor morale.
Astfel, instanța apreciază că nu se poate susține că prin fapta ilicită a pârâtului de a nu supraveghea corespunzător animalele, i s-a produs un prejudiciu moral reclamantului, astfel că, în lipsa unor elemente probatorii certe nu se poate susține că fapta pârâtului a produs anumite consecințe negative în locul în care reclamantul își desfășoară activitatea sau că prin această faptă reclamantului i-a fost afectată situația familială, profesională ori socială.
Pentru aceste considerente și având în vedere că scopul acordării daunelor morale este acela de reparare a unui prejudiciu moral, iar nu de îmbogățire fără just temei, instanța apreciază că față de datele speței acest scop nu este atins, deoarece nu se poate reține existența unui prejudiciu moral produs reclamantului care să se impună a fi reparat, astfel că, urmează a fi respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 4.000 euro.
În temeiul dispozițiilor legale mai sus invocate, instanța urmează să admită în parte cererea formulată și precizată de reclamant și să oblige pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 500 lei,cu titlu de despăgubiri civile-daune materiale-, celelalte pretenții ale reclamantului urmând a fi respinse ca neintemeiate, acestea nefiind probate de către reclamant.
Referitor la taxa judiciară de timbru în cuantum de 430 lei, achitată prin chitanța de plată ._ emisă de Primăria Municipiului Beiuș la data de 08.07.2014 –fila 20 dosar și la taxa judiciară de timbru în sumă de 1820,48 lei, achitată prin chitanța de plată ._, emisă de Primăria Municipiului Beiuș la data de 23.03.2015–fila 51 dosar, instanța va dispune restituirea acestora către reclamant conform art. 45 alin.1 lit. a din OUG nr. 80/2013, iar nu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată cu acest titlu, reclamantul având posibilitatea ca la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărârii să ridice originalul chitanțelor de plată de la dosar, urmând a fi atașate la filele 20, 51 xerocopiile acestor chitanțe, iar pe baza hotărârii și a acestor chitanțe să solicite restituirea taxei.
Pentru a dispune astfel, instanța apreciază că taxa de timbru plătită nu era datorată, prezentul litigiu derivând dintr-o cauză penală, astfel că, în speță sunt incidente prev. art. 29 alin 1 lit. i din OUG nr. 80/2013 raportat la 45 alin.1 lit. a din OUG nr. 80/2013.
Față de aceste aspecte, instanța va respinge cererea reclamantului S. G. privind obligarea pârâtului A. H. V. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pe de o parte în privința taxei judiciare de timbru s-a dispus restituirea, iar pe de altă parte reclamantul nu a depus la dosar înscrisuri justificative pentru cheltuielile de deplasare solicitate, astfel că, astfel de pretenții se dovedesc a fi neîntemeiate.
Totodată, instanța constată faptul că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța va admite în parte cererea reclamantului precizată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte cerereaformulată și precizată de către reclamantulS. G., CNP_ cu domiciliul în com. Câmpani, ., județul Bihor, în contradictoriu cupârâtulA. H. V., cu domiciliul în com. Câmpani, ., județul Bihor.
Obligă pârâtul A. H. V. să plătească în favoarea reclamantului S. G. suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
Respinge cererea reclamantului S. G. privind obligarea pârâtului A. H. V. la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 45 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013 dispune restituirea către reclamantul S. G., a taxei judiciare de timbru în sumă de 430 lei, achitată prin chitanța de plată ._ emisă de Primăria Municipiului Beiuș la data de 08.07.2014 și a taxei judiciare de timbru în sumă de 1820,48 lei, achitată prin chitanța de plată ._ emisă de Primăria Municipiului Beiuș la data de 23.03.2015, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; în cazul căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
M. A.-M. ANIȘOARA I. P.
în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
M. I. F., judecător delegat
Red. M.A.M.
Tehnored. A.I.P.
Ex.4/24.07.2015
Emise 2 comunicări:
1. reclamantulS. G.,CNP_ cu domiciliul în com. Câmpani, ., județul Bihor,
2. pârâtulA. H. V., cu domiciliul în com. Câmpani, ., județul Bihor
| ← Stare civilă. Sentința nr. 774/2015. Judecătoria BEIUŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
