Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1870/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1870/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 11161/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1870/2013
Ședința publică din data de 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., Judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta ., împotriva pârâților C. L. AL MUNICIPIULUI BISTRIȚA PRIN PRIMAR și DIRECȚIA DE S. PUBLICE BISTRIȚA, având ca obiect acțiune în răspundere delictuala.
Cauza s-a judecat în fond la data de 20.02.2013, concluziile reprezentantului pârâților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27.02.2013 și 6.03.2013, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta . a solicitat să se dispună obligarea pârâților C. L. AL MUNICIPIULUI BISTRIȚA, prin Primar, și DIRECȚIA DE S. PUBLICE BISTRIȚA, în solidar, la plata sumei de 5.207,70 lei, reprezentând costul total al reparațiilor, ca urmare a avariilor produse autoturismului marca Mercedes Benz E Klasse, . WDB2100161B216210, proprietatea reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, la data de 14.08.2011, în timp de administratorul reclamantei se deplasa cu autoturismul în litigiu pe . Bistrița, din cauza unei amplasări defectuoase a unui grilaj de canalizare (acesta fiind sub nivelul superior al covorului asfaltic cu aprox. 30-40 cm), s-a produs avarierea mașinii, acestea necesitând reparații în cuantum total de 5.207,70 lei, conform facturii fiscale . nr. 1456/30.08.2011, deviz nr. 40, nota de constatare nr. 11/16.08.2011, chitanța nr. 219/2011.
Având în vedere prevederile art. 22 din OG 43/1997 și HCL 49/2009, rezultă că întreținerea drumului în discuție se află în sarcina pârâților, urmând ca aceștia să suporte prejudiciul ce a fost cauzat reclamantei. În cazul de față fiind incidente prevederile art. 1000 alin. 1 Cod civil, aceasta consideră că sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, existând un prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre lucru și prejudiciu, lucrul fiind în paza juridică a pârâților.
În drept s-au invocat prevederile art. 22 din OG 43/1997, HCL 49/2009 și art. 1000 alin. 1 Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-25).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se dispună respingerea acțiunii, în principal, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
În motivare se invocă, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților deoarece se susține de către reclamantă că avaria autoturismului s-ar fi produs din cauza unei guri de canal al cărui grilaj era amplasat sub nivelul covorului asfaltic. Ori canalele și implicit gurile de canal și capacele/grilajele acestora nu sunt proprietatea Municipiului Bistrița, ci ale Județului Bistrița-Năsăud și se află în administrarea .-Năsăud, așa cum rezultă din Hotărârea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud nr. 75/2007.
Pe fondul cauzei, pârâții învederează că, deoarece se susține de către reclamantă că avarierea autoturismului s-ar fi produs datorită unei guri de canal cu grilajul amplasat defectuos, înțeleg să cheme în garanție pe ., societate care are calitatea de administrator al sistemului de canalizare.
În al doilea rând, actele depuse în probațiune de către petentă nu dovedesc susținerile acesteia. Astfel, fotografiile efectuate de către reprezentantul reclamantei nu au nici un reper temporal sau spațial prin care să poată determina cu exactitate locul și timpul producerii evenimentului rutier. Astfel, pozele nu sunt executate cu un aparat care să permită imprimarea datei când au fost create, ele putând fi făcute oricând, nu conțin nici un reper fix care să permită identificarea cu precizie a zonei fotografiate. Ca urmare, din poze nu rezultă că gura de canal prezentată în fotografii s-ar fi aflat pe . că gura de canal prezentată în fotografie este chiar aceea care a produs avarierea autovehiculului. Mai mult, nu se dovedește în niciun fel de către reclamantă că gura de canal fotografiată ar fi putut produce o avariere de natura celei suferite de autovehiculul ei și că reparațiile menționate ca fiind făcute în urma acestor avarii erau doar cele rezultate în urma avariilor produse cu ocazia aceasta.
În plus, reclamanta nu poate stabili existența raportului de cauzalitate între prejudiciul pretins suferit și fapta ilicită de care reclamanta consideră că pârâții ar fi vinovați, aceea de neîntreținere a drumurilor publice prin nerepararea lor, ori prin nesemnalizarea corespunzătoare a defecțiunilor drumurilor publice. Mai mult, reclamanta nu dovedește în niciun fel faptul că mașina s-a avariat ca efect al neîntreținerii drumurilor publice, fără nicio culpă din partea conducătorului auto. Avarierea autoturismului s-ar fi putut produce de mai mult timp, având în vedere că la dosar nu s-a depus nici un act din care să rezulte data când a fost efectuată ultima revizie tehnică a autoturismului. Cert este faptul că din fotografiile anexate de către reclamantă rezultă fără dubiu că autoturismul nu este nou astfel încât nici părțile pretins avariate ale acestuia nu au fost noi și, ca atare, nu se poate face dovada integrității lor și funcționării corecte a acestora înainte de data producerii evenimentului.
Cu privire la culpa conducătorului auto, nu există la dosar un proces-verbal al poliției care să stabilească în mod cert existența sau inexistența unei asemenea culpe, astfel încât reclamantei îi revine obligația de a-și proba afirmațiile cu privire la paguba pe care susține că i-au produs-o pârâții, ceea ce nu a făcut. Mai mult, potrivit Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, conducătorul auto avea obligația să reducă viteza și să o adapteze ținând seama de împrejurări, în special de caracteristicile și starea drumului, de starea și încărcătura vehiculului, de condițiile atmosferice și de intensitatea circulației, astfel încât să poată opri vehiculul în limitele câmpului său de vizibilitate către înainte precum și în fata oricărui obstacol previzibil. Daca s-ar fi respectat cele menționate, pârâții consideră că prejudiciul nu s-ar fi produs, putând fi oprit vehiculul în fata oricărui obstacol previzibil.
Ca urmare a celor arătate mai sus, în cazul de față, nu se poate stabili exact momentul avarierii autoturismului, acesta putând fi distrus de mai mult timp. Sarcina probei revine reclamantei care nu probează, în niciun fel, «fapta lucrului». Astfel, orice dubiu trebuie să le profite pârâților, nefiind just să fie obligați să plătească pentru ceva ce nu este dovedit că s-a produs din vina lor, actele anexate în probațiune de către reclamantă nefiind concludente.
Răspunderea civilă delictuală se bazează pe stabilirea culpei ori, în speța de față, nu se poate reține fără nici un dubiu legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta lucrului, astfel încât instanța nu poate stabili vinovăția pârâților pentru fapta reclamată deoarece culpa nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
În drept s-au invocat prevederile art. 3 lit. a, 4 lit. a, 5 lit. b, 8 lit. c, 22, 40, 50 din OG 43/1997, art. 1000 alin. 1 din Codul civil și art. 60-63, 115 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat și cerere de chemare în garanție prin care au solicitat să fie împrocesuată, în calitate de pârâtă, ., pentru a fi obligată la plata sumei la care ar fi obligați aceștia.
În motivare se arată că, având în vedere că . cea căreia îi revine obligația întreținerii sistemului de canalizare, pârâții consideră că se impune chemarea în garanție a acesteia pentru a putea fi obligată la plata sumelor stabilite de instanță în cazul în care s-ar admite acțiunea reclamantei.
Conform prevederilor Ordinului nr. 88/2007 al ANRSC pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare, din prevederile art. 158, 160 și 172 rezultă că operatorul - . să verifice și să corecteze cota ramelor și capacelor de la cămine ca urmare a îmbunătățirii căii sau în urma tasărilor diferențiate, aceeași obligație rezultând și din prevederile art. 50 din OG nr. 43/1997.
În drept s-au invocat prevederile art. 60-63 din Codul de procedură civilă, art. 158,160 și 172 din Ordinul 88/2007, HCJ 75/2007 și art. 50 din OG 43/1997.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 39-42).
Legal citată, chemata în garanție a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, pe lângă susținerile Consiliului L. formulate pe fond, prin care se arată că fotografiile efectuate de către reclamantă nu au niciun reper temporal sau spațial, că reclamanta nu poate stabili existenta raportului de cauzalitate între prejudiciul pretins suferit și fapta ilicită, că avarierea autoturismului s-ar fi putut produce de mai mult timp, că nu există la dosar un proces-verbal al politiei care să stabilească realitatea afirmațiilor reclamantului, că șoferul avea obligația să reducă viteza și să o adapteze ținând seama și de starea drumului, la care achiesează, chemata în garanție învederează că, în adresa trimisa Poliției comunitare se vorbește de o groapă aflată pe carosabil și nicidecum de vreo gura de canal, de unde rezultă că reclamantul nu știe nici el unde a lovit mașina.
Obligația Consiliului L. datorată conform prevederilor art. 22 din O.G. 43/1997 din care rezultă că acesta trebuia să întrețină drumul în discuție este fără echivoc. Chiar daca chematei în garanție îi revenea sarcina de a corecta cota ramelor și a capacelor de la cămine, nu o putea face decât la momentul în care administratorul drumului ar fi turnat covorul asfaltic și ar fi acoperit găurile din carosabil. Ori o astfel de asfaltare nu a intervenit iar pârâta ar trebui să facă dovada că ne-a înștiințat despre o astfel de lucrare iar aceasta nu ar fi răspuns solicitării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.08.2011 autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând reclamantei, condus de numitul B. A., se deplasa pe . Bistrița și, datorită unei gropi în carosabil și a unei guri de canal aflate sub nivelul asfaltului, pe direcția de mers a autoturismului menționat, acestuia i-a fost avariată bara din față, radiatorul, farul dreapta și scutul motor. Starea de fapt menționată rezultă din declarația martorului V. Ș. (fila 73), care a arătat că la data de 14.08.2011 a fost sesizat de conducătorul autovehiculului avariat despre producerea accidentului și personal a constatat existența avariilor și existența gropii în carosabil pe . raportul de expertiză efectuat, în concluziile căruia expertul arată că avariile autovehiculului s-au putu produce în modul indicat de conducătorul auto, din fotografiile depuse la dosar de reclamantă precum și din corespondența purtată între conducătorul autovehiculului avariat și Poliția comunitară Bistrița (filele 12,13). Costul reparațiilor ce au fost efectuate la autovehiculul avariat s-a ridicat la suma de 5207,70 lei, astfel cum rezultă din factura fiscală . nr. 1456 emisă de ., cihtanța de plată a acestei sume și devizul de lucrări (filele 14-21).
Potrivit art. 998, 999 din Codul civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea a patru condiții sau elemente: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala autorului faptei ilicite.
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 2 și 6 din OUG 195/2002 potrivit cărora administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, iar în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii, instanța apreciază că, în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului C. local al mun. Bistrița care, în calitatea sa de administrator al drumului, nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligația de a semnaliza obstacolul existent pe . Bistrița și de a lua toate măsurile de înlăturare a acestuia, săvârșind astfel o faptă ilicită care a cauzat un prejudiciu în cuantum de 5207,70 lei. De asemenea instanța reține că prin Hotărârea nr. 49/2009 a Consiliului L. al mun. Bistrița s-a înființat Serviciul public municipal „Direcția S. Publice Bistrița”, serviciu cu personalitate juridică, având printre atribuții administrarea și întreținerea rețelei stradale din mun. Bistrița, monitorizarea permanentă a stării drumurilor și străzilor și formularea de propuneri pentru repararea acestora. Având în vedere cauza producerii avariilor la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ – existența unei gropi în carosabil și a unei guri de canal sub nivelul asfaltului pe . Bistrița, instanța apreciază că prejudiciul cauzat reclamantei s-a datorat și faptei ilicite a pârâtei Direcția S. Publice Bistrița, constând în nerespectarea atribuțiilor ce-i reveneau, respectiv întreținerea rețelei stradale, monitorizarea permanentă a drumurilor și străzilor de pe raza mun. Bistrița și efectuarea de propuneri pentru repararea acestora.
Având în vedere aceste considerente instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al mun. Bistrița și Direcția pentru S. Publice Bistrița și să oblige în solidar pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5207,7 lei reprezentând despăgubiri.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 826,6 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și avans onorariu expert. În temeiul aceluiași text legal, instanța va obliga pârâții la plata către expertul J. D. a sumei de 200 lei reprezentând diferență onorariu expert.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție instanța reține că potrivit art. 160 lit. b din Ordinul nr. 88/2007, una dintre principalele lucrări de întreținere ce trebuie executate de serviciile publice de alimentare cu apă este corectarea cotei ramelor și capacelor de la cămine ca urmare a îmbunătățirii căii sau în urma tasărilor diferențiate. Având în vedere aceste text legal instanța constată că societății comerciale Aquabis SA îi revenea obligația de a corecta cota ramelor și capacelor în situația îmbunătățirii căii sau în urma tasărilor diferențiate, fără a-i reveni însă obligația de a monitoriza starea drumurilor și străzilor din mun. Bistrița. Această obligație revine, astfel cum s-a menționat anterior, pârâților C. L. al mun. Bistrița și Direcția pentru S. Publice, care aveau obligația de a sesiza chemata în garanție pentru a corecta cota ramelor în situația îmbunătățirii drumului sau intervenirii tasărilor diferențiate. Pârâtele nu au făcut dovada sesizării chematei în garanție cu privire la existența unei rame sub nivelul carosabilului, ca urmare a îmbunătățirii căii sau în urma tasărilor diferențiate, astfel că nu poate fi reținută culpa chematei în garanție în producerea prejudiciului.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. L. al mun. Bistrița și Direcția pentru S. Publice Bistrița în contradictoriu cu chemata în garanție ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al mun. Bistrița și Direcția pentru S. Publice Bistrița.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în Bistrița, Aleea Clopoțeilor, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții C. L. al mun. Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud și Direcția pentru S. Publice Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă în solidar pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5207,7 lei reprezentând despăgubiri.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 826,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. L. al mun. Bistrița și Direcția pentru S. Publice Bistrița în contradictoriu cu chemata în garanție . sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâții C. L. al mun. Bistrița și Direcția pentru S. Publice Bistrița.
la plata către expertul J. D. a diferenței de onorariu în cuantum de 200 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Jîrghiuță A. M. L.
RED/DACT
JA/R.
12.04.2013 /5 exp.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 1281/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 3818/2013.... → |
|---|
