Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 93/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 93/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 11494/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 93/2013
Ședința publică din data de 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. L. M., Judecător
GREFIER U. C. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.), împotriva pârâtului M. C. F., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În procedura verificării competenței instituită de prevederile art.159¹ C.pr.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze în conformitate cu art. 1 C.pr.civ. coroborat cu art.13 C.pr.civ
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Pârâtul, prezent în fața instanței arată că este de acord cu admiterea acțiunii civile formulată de reclamant, este de acord cu rambursarea sumei solicitate.
.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) a solicitat obligarea pârâtului M. C. F. la rambursarea sumei de 2.386,13 lei, din care 1.992,72 lei reprezentând despăgubiri achitate de reclamantă către C. G. pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului de circulație produs în data de 22.08.2011 din vina exclusivă a pârâtului, 135,95 lei, reprezentând dobânda legală pentru suma plătită cu titlu de despăgubire, calculată de la data plății despăgubirii către persoana prejudiciată și până la data de 30.09.2012, 174,16 lei, reprezentând contravaloarea prestației . în dosarul FPVS 753/2011; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în data de 22.08.2011, s-a produs un accident de circulație în București în care au fost implicate autoturismele cu numerele de înmatriculare_ și_, vinovat pentru producerea acestuia fiind pârâtul, accident în urma căruia s-au cauzat prejudicii numitului C. G. prin avarierea autovehiculului acestuia. Având în vedere situația de fapt, reclamanta solicită să se constate îndeplinirea criteriilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii rezultând din nerespectarea prevederilor legale legate de conducerea pe drumurile publice, existența prejudiciului rezultând din daunele provocate autovehiculului aparținând numitului C. G., menționate în constatarea amiabilă de accident și raportul de verificare, constare și avizare tehnică de daună nr. 1211/08.11.2011, relația de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultând nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice care au condus la avarierea autovehiculului, și existența culpei conducătorului M. C. F. reținută în constatarea amiabilă. Astfel că, sunt îndeplinite condițiile art. 998-999 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Reclamanta mai arată că persoana vinovată nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA valabilă pentru autovehiculul condus, astfel, conform prevederilor art. 25 ind. 1 din Legea 32/2000 și ale art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, reclamanta este obligată să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Întrucât persoana responsabilă a refuzat despăgubirea numitului C. G., în baza art. 7 alin. 1 din Normele privind constituire, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii, reclamanta a dat curs cererii de despăgubire pe care a soluționat-o în cadrul dosarului de daună FPVS 753/2011 și a evaluat prejudiciul suferit la suma de 1.992,72 lei.
Stabilirea cuantumului s-a realizat prin întocmirea de către . SRL a unui raport de verificare tehnică, după care F. a notificat persoana vinovată de producerea accidentului asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri și în lipsa unui răspuns din partea acesteia suma a fost achitată persoanei prejudiciate.
În virtutea prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate, persoana responsabilă pentru repararea prejudiciilor au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei prejudiciate, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de fond, potrivit legii. Dobânda legală este calculată în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011.
În drept s-au invocat prevederile art. 109 Cod procedură civilă, Ordinul președintelui CSA nr. 1/2008, art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 și art. 998-1000 Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-30).
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare dar a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 22.08.2011 s-a produs un accident de circulație, în urma căruia s-au cauzat prejudicii numitului C. G. prin avarierea autovehiculului acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 ”în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Relevante sunt, în cauza de față, prevederi inserate în legislația specială privind asigurările de bunuri, sens în care instanța reține că, potrivit art. 23 din Legea nr. 136/1995, „asigurătorul poate opune titularului sau deținătorului documentului de asigurare ori terțului sau beneficiarului, care invocă drepturi derivând din acesta, toate excepțiile care sunt opozabile contractului inițial.” Pe de altă parte, art. 24 stipulează că „În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire.” Art. 30 prevede că „dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază”, iar art. 33 al. 3 arată că „înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului, în modul prevăzut la alineatul precedent.” În fine, potrivit art. 50 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”
Pe de altă parte, se rețin incidente în cauză sunt și dispozițiile art. 2 lit. A pct. 3 din Legea nr. 32/2000 care definește asigurarea ca fiind „operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate”, precum și cele ale art. 42 al. 4 din aceeași lege în care se prevede că „Pentru situațiile nereglementate în prezenta lege aceasta se completează cu legislația comercială, civilă, a investițiilor străine și contravențională, după caz.”
De asemenea, art. 45 pct. 1 stabilește că „despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: 1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire”.
În temeiul principiului disponibilității, reclamanta, a promovat în contra pârâtului, acțiunea pendinte, arătând că acesta este cel răspunzător de producerea pagubei, invocând în drept prevederile art. 998 Cod civil, temei de drept care reglementează instituția răspunderii civile delictuale.
Pentru a fi admisibilă o atare cerere, se impun, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare, aplicabile în materie, a fi întrunite concomitent și cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale și anume: a) fapta să aibă caracter ilicit; b) să existe un prejudiciu; c) să existe raport de cauzalitate între primele două condiții; d) debitorul obligației sa fie culpabil.
Astfel, așa după cum s-a arătat anterior, potrivit art. 969 Cod civil, contractele au forță obligatorie, „putere de lege”, între părțile contractante. În aplicarea principiului forței obligatorii a contractului, art. 1073 Cod civil stabilește că „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
Răspunderea civilă delictuală este cadrul general, dreptul comun, aplicabil răspunderii patrimoniale, drept comun care se aplică în lipsa unor prevederi derogatorii, a unor reglementări speciale, iar răspunderea civilă contractuală este aplicația particulară a răspunderii patrimoniale.
Din procesul verbal depus în probațiune de către reclamantă la fila 10 dosar rezidă fără echivoc concluzia culpei exclusive a pârâtului în producerea accidentului, aspect pentru care instanța constată îndeplinită această condiție a răspunderii civile delictuale. De asemenea, în raport de înscrisurile aflate la filele 16-26 dosar, rezultă că prejudiciul se ridică la nivelul sumei de 2386,13 lei din care suma de 1992,72 lei reprezintă contravaloare despăgubiri,suma de 135,95 lei dobândă legală,174,16 lei contravaloare prestație . și 83,30 onorariu avocat.
În acest sens, instanța conchide că acest prejudiciu este unul cert, lichid și exigibil, astfel cum aceste caractere sunt definite prin art. 379 al. 3 și 4 Cod procedură civilă, acțiunea reclamantei fiind fondată și sub aspectul îndeplinirii celei de a doua condiții a răspunderii civile delictuale.
În fine, caracterul ilicit al faptei rezultă din nerespectarea limitei de viteză până la evitarea oricărui pericol, raportul de cauzalitate între prejudiciu și caracterul ilicit al faptei fiind pe deplin dovedit prin dosarul de daună depus la filele 6-28.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, instanța va admite ca fiind fondată acțiunea reclamantei, sens în care va obliga pârâtul să achite către reclamantă suma de 2386,13 lei din care suma de 1992,72 lei reprezintă contravaloare despăgubiri,suma de 135,95 lei dobândă legală,174,16 lei contravaloare prestație . și 83,30 onorariu avocat.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în raport de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 198,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar achitate de către reclamantă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în București, .. 40-40bis, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul M. C. F., cu domiciliul în Bistrița, .. 5,.-Năsăud, ca fiind întemeiată și în consecință obligă pârâtul să achite reclamantei suma totală de 2386,13 lei din care suma de 1992,72 lei reprezintă contravaloare despăgubiri,suma de 135,95 lei dobândă legală,174,16 lei contravaloare prestație . și 83,30 onorariu avocat.
Obligă pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 198,2 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publica azi.10.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. L. M. U. C. A.
RED/DACT
TLM/R.
30.01.2013-4ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8356/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 643/2013.... → |
|---|
