Plângere contravenţională. Sentința nr. 8041/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8041/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 4228/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8041/2013
Ședința publică din data de 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe petentul B. D. C., în contradictoriu cu intimatul I. BN - B. RUTIER, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.04.2013.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Urmare verificării din oficiu a competenței prevăzută de art.131 alin.1 noul Cod procedură civilă, instanța declară că este competentă general, material și teritorial în ce privește soluționarea prezentei cauze, raportat la prevederile art.32 din OG nr.2/2001.
S-a procedat la identificarea petentului B. D. C., cu cartea de identitate . nr._, CNP_, care arată că susține plângerea formulată, recunoaște că a depășit viteza legală, dar a observat viteza cu care circula și nu a depășit limita legală cu peste 50 km/h astfel cum s-a reținut. Apreciază că măsura aplicată este excesivă și știe că și la înregistrările vitezei de circulație există toleranța de + 3%. NU are alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Potrivit dispozițiilor art.386 pct.4 noul Cod procedură civilă instanța socotește că nu este necesară administrarea de noi probe, astfel că va proceda la judecarea în fond a procesului, acordând cuvântul pentru a pune concluzii, și potrivit dispozițiilor art.392 noul Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petentul B. D. C., având cuvântul asupra fondului cauzei, solicită admiterea plângerii formulate și anularea măsurii reținerii permisului de conducere.
Potrivit dispozițiilor art.394 noul Cod procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul B. D. C., în contradictoriu cu intimatul I. BN - B. RUTIER, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.04.2013 și a sancțiunii complementare.
În motivare a arătat că, în data de 17.04.2013 orele 03, pe D.N.17 cart. Viișoara din mun. Bistrița, a fost oprit de către un echipaj al Poliței Rutiere Bistrița, ocazie cu care agentul de poliție i-a solicitat documentele, comunicându-i că a depășit viteza legală de deplasare pe acel sector de drum ; a înmânat documentele personale și ale autoturismului, iar agentul de poliție s-a întors cu procesul verbal de contravenție și i-a comunicat că a fost sancționat contravențional pentru că a depășit limita legală de viteză pentru acel sector de drum și că i-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării pentru că a circulat cu viteza de 102 km/h.
Petentul precizează faptul că indicatorul de viteză din bordul autoturismului condus i-a indicat viteza de deplasare 95 km/h în momentul în care a fost oprit de agentul constatator, circulând cu această viteză întrucât drumul era liber, în aliniament, vizibilitatea bună și chiar dacă ar fi circulat cu viteza de 102 km/h așa cum este menționat în procesul verbal, nu s-a ținut cont de toleranța aparaturii radar, știut fiind faptul că în localitățile unde viteza de deplasare admisă este de 50km/h, conducătorii auto care circulă cu viteza de până la 60 km/h nu sunt sancționați contravențional datorită acestei toleranțe, în consecință consideră că pentru reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ar fi trebuit să circule cu viteza de 111 km/h.
În drept nu s-a invocat nici un temei legal.
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 3-4.
În data de 21.05.2013, petentul a depus un înscris prin care a arătat că, consideră că nu s-a ținut cont de erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei ale aparatului radar, conform normelor de metrologie legala NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 pentru aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) emise de B. Român de Metrologie Legală și publicate în Monitorul Oficial nr. 1102 bis din 07.12.2005, care la paragraful 3.1.1. „E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei" litera b) precizează faptul că pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, eroarea tolerată este de 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h și de 3 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h. In această situație chiar dacă aparatul radar a surprins că viteza de deplasare a autoturismului condus de acesta era de 102 km/h, conform normelor metrologice mai sus arătate viteza reală ar fi fost de aproximativ 98 km/h, viteză care este apropiată de viteza de deplasare de 95 km/h arătată de indicatorul de viteză din bordul autoturismului condus în momentul în care am fost oprit de către agentul de poliție.
In aceste condiții agentul constatator nu era în drept să rețină permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. De asemenea este știut faptul că date fiind aceste erori de toleranță, în localitățile unde viteza de deplasare admisă de 50 km/h, conducătorii auto care circulă cu viteza de până la 60 km/h nu sunt sancționați contravențional. Aceiași situație se întâlnește și în localitățile unde viteza de deplasare admisă de 70 km/h, iar conducătorii auto care circulă cu viteza de până la 80 km/h de asemenea nu sunt sancționați contravențional datorită acestei toleranțe.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, din următoarele motive: prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 17.04.2013 la ora 03,30 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în cartierul Viișoara, cu viteza de 102 km/h măsurată în zona blocului ANL cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_ ; petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, 1-a semnat și a consemnat personal la rubrica alte mențiuni că recunoaște fapta.
Apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată. Agentul-constatator a stabilit viteza de deplasare cu ajutorul cinemometrului radar montat în autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_, care este mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică seria_ emis de B. Român de Metrologie Legală în data de 27.04.2012, cu termen de valabilitate de un an.
Intimatul arată că petentul este în eroare cu privire la pretinsa eroare a cinemometrului. Cerințele Normei de metrologie legală NML 021-05 se referă la condiții minime pentru omologarea aparatelor, nu la erori proprii ale fiecărui aparat. Aparatele omologate și verificate metrologic corectează prin blocul de prelucrare orice posibilă eroare, acesta fiind rolul verificărilor metrologice anuale. Din acest motiv, prin precizările date în adresa nr. 3595/2008, B. Român de Metrologie Legală a comunicat că valoarea măsurată cu un cinemometru care are verificarea metrologică valabilă este valoarea legală, fără să se adauge sau să se scadă vreo valoare.
Din înregistrarea video rezultă fără nici un dubiu că autoturismul condus de petent a rulat cu viteza de 96 km/h la ora 03:30:29, când a trecut peste trecerea pentru pietoni (cadru 2896 în înregistrarea video, foto 1 în planșa fotografică), accelerând la 102 km/h la ora 03:30:34 (cadrul 3025 în înregistrarea video, foto 2 în planșa fotografică) și reducând apoi viteza la 99 km/h la ora 03:30:35, când numărul de înmatriculare este lizibil (cadrul 2050 în înregistrarea video, foto 3 în planșa fotografică). Înregistrarea video este fluentă și continuă, probând că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a rulat cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum pe care viteza maximă admisă este de 50 km/h. Agentul constatator este operator radar calificat, deși această cerință nu mai este prevăzută de nici o normă, punctul 4 al Normei de metrologie legală NML 021-05, care conținea cerința la sub punctul 4.2 fiind abrogat în întregime prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.
Intimatul mai arată că, în conformitate cu adresa nr. 3595/2008 a Biroului Român de Metrologie Legală, referitoare la omologarea cinemometrelor și modul de interpretare a valorilor afișate de aceste aparate, omologarea s-a făcut prin Aprobarea de Model menționată în partea de jos a coloanei din stânga a buletinului de verificare metrologică, pentru aparatul utilizat la constatarea contravenției în cazul de față aprobarea de model fiind AM 012/2009. Fiind vorba de produse de . produse unicat, nu se face omologare individuală, prin urmare aprobarea de model nu va conține indicații privind .. Individual se realizează verificarea metrologică periodică, sens în care pentru fiecare aparat se emite buletin de verificare metrologică individual. Prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 a fost modificat punctul 3.5-al NML 021-05 „Cerințe tehnice pentru blocul de înregistrare" – sub punctul 3.5.1 care arată ce trebuie să cuprindă înregistrarea, eliminându-se cerința ca înregistrarea să cuprindă faptul că a fost efectuată autotestarea, cerință care a existat anterior datei modificării Normei, rațiunea eliminării acestei cerințe fiind aceea că toate aparatele omologate pentru a fi utilizate în România realizează automat reglajele preliminarii necesare înainte de a trece în regim de măsurare.
În privința sancțiunii contravenționale complementare nu există posibilitatea reindividualizării, înlocuirii sau înlăturării, aplicarea acestei sancțiuni fiind prevăzută imperativ de textul normei. În același sens, art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată dispune că sancțiunea contravențională complementară se aplică prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului, prin urmare sancțiunea contravențională complementară nu poate fi înlăturată nici chiar în situațiile în care sancțiunea contravențională principală este avertismentul. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate mențiunile obligatorii, a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității.
În drept s-au invocat art. 96 alin.1, art. 102 alin.3 litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată; Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 6 august 2009.
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 19-26.
În data de 22.08.2013 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată arătând că este necesar ca cinemometrul să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Aceasta funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată. Referitor la aspectele menționate mai sus apreciază că există un dubiu în ce privește funcționarea normală a aparatului radar în cauză întrucât nu există certitudinea că acest aparat radar avea efectuată autotestarea, astfel că pozele efectuate nu au valoare probantă, pentru simplu fapt ca acest aparat încă își calibrează frecventele.
Totodată prin OUG 195/2002 art. 108 alin. l lit. a pct.4 este stabilit că un conducătorul auto este sancționat doar când depășește viteza maximă admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus cu 10-20 km/h. Același articol la lit. b pct.2 sancționează depășirea viteza maximă admise cu 21-30 km/h și în continuare sunt stabilite sancțiuni pentru depășirea vitezei cu până la 50 km/h. Se observă din textul de lege că depășirea vitezei de deplasare cu 1-9 km/h nu este pedepsită de legiuitor date fiind aceste erori de toleranță. Este știut faptul că date fiind aceste erori de toleranță, în localitățile unde viteza de deplasare admisă de 50 km/h, conducătorii auto care circulă cu viteza de până la 60 km/h nu sunt sancționați contravențional. Aceiași situație se întâlnește și în localitățile unde viteza de deplasare admisă de 70 km/h, iar conducătorii auto care circulă cu viteza de până la 80 km/h De asemenea nu sunt sancționați contravențional datorită acestei toleranțe.
De asemenea subliniază analizarea temeiniciei procesului verbal și prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedura penală, contravenientul se bucura de protecție conferita în cadrul unei astfel de proceduri printre care și de prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Deși nepenală la nivelul legislației interne, materia contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală în sens convențional, așa cum a arătat Curtea în mai multe decizii de speță. Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc și în hotărârea A. contra României, în care se statuează că persoana acuzată de o faptă pedepsită potrivit unui regim sancționator, cel contravențional mai blând, nu trebuie să fie pusă într-o situație mai puțin favorabilă decât dacă ar fi fost sancționată conform dreptului penal. În cazul în speță, aplicând garanțiile conferite de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Convenție, critica pe care a formulat-o cu privire la neluarea în seama a marjei de eroare pe care o înregistrează aparatul radar în operațiunile de măsurare a vitezei, potrivit punctului 3.1 l. lit. b și 3.11 lit. c din Normele de Metrologie Legala nr. 021-05 si interpretarea acesteia prin prisma acestor principii, rezultă că îndoiala este favorabilă acestuia, iar proba cade în sarcina pârâtului. De asemenea situație apare și în ce privește existența un dubiu în ce privește funcționarea normală a aparatului radar în cauză întrucât nu există certitudinea că acest aparat radar avea efectuată autotestarea. Cu alte cuvinte, atât timp cât în cauză paratul dovedește aceasta situație de fapt cu măsurătorile aparatului radar, măsurători care cuprind erorile tolerate de NML nr. 021-05, atunci aceste erori profita contravenientului, iar viteza pentru care trebuie judecat acesta este cea înregistrata de aparatul radar din care se deduce eroarea legala.
Din motivele arătate mai sus, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de I. Bistrița-Năsăud la data de 17.04.2013, petentul a fost sancționat în temeiul de art. 102 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002, cu avertisment lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile pe motiv că în data de 17.04.2013, la ora 03.30 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în cartierul Viișoara, pe tronson de drum cu viteza maximă admisă de 50 km/h, cu viteza de 102 km/h, măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI-_.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului verbal, pe care l-a semnat și pe care a consemnat că recunoaște fapta..
Prin plângerea formulată, petentul a arătat că în realitate viteza de rulare a fost mai mică, că viteza indicată de vitezometrul din dotarea mașinii a fost de 95 de km/h și că trebuie să se țină seama de eroarea de măsură care, în opinia sa, este de 3 % din valoare dacă viteza depășește 100 km/h, astfel că există un dubiu în ceea ce privește viteza sa de deplasare.
Conform art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție având drept sancțiunea complementară suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fapta este descrisă corespunzător, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petent subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.
Verificând temeinicia actului atacat, din planșele foto de la f.21 și din înregistrarea video depusă de intimat rezultă că, la data și ora consemnate în procesul verbal de control, petentul a condus auto_ în localitate, cu viteza 102 km/h, constată cu auto MAI_ mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, conform buletinului de verificare de la f.22, prin urmare, fapta săvârșită a fost corect reținută de agentul constatator.
Nu poate fi reținută susținerea petentului că la întocmirea actului de sancționare atacat nu s-a ținut seama de eroarea aparatului întrucât valoarea indicată de aparat este cea finală, asupra căreia nu se poate interveni.
Instanța reține că viteza maximă admisă pentru zona respectivă este corelată cu condițiile concrete de la fața locului tocmai pentru siguranța circulației, având în vedere că zona respectivă este situată în interiorul localității, sunt treceri de pietoni, iar o viteză excesivă cum este cea cu care a rulat petentul pune în mod cert în pericol siguranța circulației ; mai mult decât atât, având în vedere că viteza de deplasare a fost de peste 100 km/h în condițiile în care viteza maximă admisă este de 50 km/h, că circulația se desfășura pe timp de noapte, cu vizibilitate redusă, instanța apreciază că agentul constatator a fost chiar indulgent prin aplicarea sancțiunii avertisment în condițiile în care depășirea cu mai mult de 50 de km/h se sancționează cu amenda prevăzută în clasa IV-a de sancțiuni, adică cu 9-20 puncte amendă, conform art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002, respectiv cu amendă între 675 lei și 15.000 lei.
În consecință, instanța va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul B. D. C., cu domiciliul în . A, jud. Bistrița-Năsăud, CNP_, în contradictoriu cu intimata I. Bistrița-Năsăud, cu sediul în mun.Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. MarianaSalvan E.
Red/Dact
CMM/NM
11.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 643/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5222/2013.... → |
|---|
