Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8224/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8224/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 3551/190/2011*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8224/2013
Ședința publică din data de 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. L. M., Președinte secția civilă
GREFIER U. C. A.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii civile formulată de reclamanții C. D., C. G., G. D., M. E., împotriva pârâtei I. I., având ca obiect constatare nulitate act juridic rejudecare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se constată că reclamanții, prin reprezentant, au depus la dosar, prin fax, la data de 17.10.2013, ora 15:16, concluzii scrie.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2013, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a se depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.1._ când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 8369/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta I. I. și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții M. E., C. D., C. G., și G. D. în contradictoriu cu pârâta I. I., reclamanții fiind obligați în solidar să achite pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele.
În dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, reclamanții din prezenta cauză au fost chemați în judecată de către sora/mătușa lor având ca obiect stabilirea masei succesorale și partaj judiciar după defuncta G. E..
În cursul judecății acestei cauze, pârâta a invocat în probațiune conținutul încheierii pronunțate în dosarul notarial succesoral nr. 376/1995 al notariatului de Stat Județean Bistrița-Năsăud, încheiere prin care se atestă că la data de 15.06.1995, reclamanții, în calitate de moștenitori legali ai susnumitei defuncte ar fi fost prezenți în fața notarului de stat B. E., ocazie cu care ar fi acceptat moștenirea. La aceeași dată se pretinde ca nu ar fi fost de acord cu testamentul întocmit de defuncta în favoarea pârâtei I. I., motiv pentru care s-a dispus suspendarea procedurii succesorale, notarul "îndrumând părțile la judecată".
Reclamanții susțin că această Încheiere notarială nu corespunde situației de fapt reale, fiind un act falsificat de către notarul susmenționat. În realitate nici unul dintre reclamanți nu ar fi fost prezenți la acea dată în fața notarului de stat, mai mult, semnăturile de pe verso-ul încheierii pretins executate de către reclamanții M. E. și G. D., nu le aparțin, fiind falsificate.
În baza art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanța de fond a analizat cu prioritate excepția procesuală față de fondul cauzei.
Privitor la excepția lipsei de interes, a respins-o pentru următoarele considerente.
Interesul reprezintă acea condiție de exercițiu a dreptului la acțiune care justifică acțiunea introdusă de reclamantă prin folosul practic, direct și personal pe care aceasta l-ar obține.
În cauză, față de precizările reclamanților referitor la faptul că reclamanții ar fi cunoscut despre existenta testamentului autentic emis în favoarea surorii/mătușii, respectiv ca de la acea data curge termenul general de prescripție de 3 ani conform disp. D. 167/1958, în care puteau formula acțiunea în reducțiune, acțiune pe care au înaintat-o abia în anul 2005 justifică un interes pentru desființarea (prin înscriere în fals) a încheierii nr.376/1995 emisă de Notariatul de stat al județului Bistrița Năsăud.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii s-a reținut că la data încheierii actului atacat erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 36/1995 privind notarii publici și activității notariale,iar constatările personale făcute de notar - consemnate în încheierea din 15.0.6,2005 - privind citarea părților, prezența la notariat, prezentarea testamentului, constatarea divergențelor dintre succesori care a determinat suspendarea procedurii notariale și îndrumarea la proces au valoarea de act autentic și nu pot fi desființate prin anularea actului - ci exclusiv prin înscrierea în fals .
Potrivit art.184 Cod procedură civilă ,,când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovada.
În cauza pendinte, reclamanții nu au făcut dovada parcurgerii unui asemenea demers judiciar, din care să rezulte fie că nu este caz de judecată penală, fie că acțiunea s-a stins sau s-a prescris pentru ca instanța să fie investită în a soluționa acțiunea, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă acțiunea.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă fiind în culpă procesuală, reclamanții au fost obligați în solidar să achite pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței pronunțată la data de 29.09.2011 au declarat recurs reclamanții M. E., G. D., C. D. si C. G. in temeiul art. 299 si urm. respectiv 312 alin. (2) si (5) rap. la art. 304 pct. 9. C. Proc. Penala, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței civile si constatând ca prima instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, spre o noua judecată, cu obligarea intimatei I. I. la cheltuieli de judecată - onorariul avocațial conform chitanței anexate prezentei, pentru următoarele motive:
Faptele menționate in Încheierea notarială atacata nu s-au consumat in realitate, ele au caracter fictiv, întrucât la data de 15.06.1995, nici unul dintre recurenți nu au fost prezenți înaintea notarului B. E., respectiv nu au fost citați legal-conform procedurii existente la acea oră - pentru a se prezenta in vederea dezbaterii succesiunii după sora/mătușa lor. Din acest punct de vedere afirmă hotărât că semnăturile existente pe Încheiere ca fiind ale recurenților au fost falsificate, respectiv efectuate de alte persoane, fără știrea lor. F. de aceasta situație, au formulat acțiunea civila (dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița), având ca obiect constatarea nulități absolute a respectivei ÎNCHEIERI notariale pentru lipsa consimțământului la întocmirea actului respectiv. Subliniază: nu au pornit in prealabil vreun demers penal împotriva notarului, respectiv sora/mătușa lor întrucât au apreciat ca se află in situația tipica prev. de art. 184 C. proc. Civila: nemaifiind caz de judecata penala pentru ca acțiunea penala s-a prescris, "falsul se va cerceta de instanța civila prin orice mijloace de proba ". Instanța insa, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea nulității absolute invocată din oficiu, stabilind - probabil corect - că acest aspect esențial - prescrierea acțiunii penale pentru fals intelectual și uz de fals - trebuia constatat mai întâi de către organul de urmărire penală, cauza de înlăturare a răspunderii penale neputând fi statuată de judecătorul civil din oficiu .
Pentru acest motiv au formulat imediat împotriva numitei ILIESIU, respectiv a notarului B. E. o plângere penală către P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, respectiv instigare la acestea, având nevoie de certificarea procurorului cu privire aceasta împrejurare. Procurorul competent (raportat la calitatea de notar a persoanei cercetate), a si pronunțat deja REZOLUȚIA nr. 388/P/2011, prin care a dispus NUP fata de făptuitorii susmenționați constatând ca in cauza este incident cazul prev. de art. 10 lit. G C.p.p. ("... este evident ca in caza a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind implinit termenul de prescripție prev. de art. 122 alin. 1 lit. D C. penal") In aceasta situația consideră ca in prezent se află in situația prev. de art. 184 C, proc. Civila: "falsul se va cerceta de instanța civila prin orice mijloace de proba". nemaifiind cazul judecații penale, pentru ca acțiunea penala s-a prescris.
Intimata I. I. a formulat întâmpinare (f.14-15), prin care solicită respingerea recursului in principal ca fiind nul - art. 302 al. l lit. b, c c.pr.civ - totodată inadmisibil - art. 302 al. 1 lit. c. comb. cu art. 304 c.pr.civ. - si numai in subsidiar neîntemeiat.
În privința nulității recursului susține că cel declarat contravine dispoz. art. 302 al. 1 - care pretinde sub sancțiunea expresa a nulității îndeplinirea unor condiții de fond ale acestuia. In primul rând, conform, art. 302 al. 1 lit. b c.pr.civ. nu este indicata in cuprinsul recursului formulat hotărârea judecătoreasca care este atacata cu aceasta cale de atac. Mai mult, hotărârea nu poate fi nici identificată cu toate că textul de lege pretinde indicarea ei in mod expres, nu numai posibilitatea identificării. In recurs se indica in mod greșit și dosarul în care hotărârea atacată a fost pronunțată.
Se mai învederează că in recursul formulat nu sunt indicate motivele de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii atacate - art. 302 al. 1 lit. c.c.pr.civ.- rap.la art. 304 - 3041 c.pr.civ. Nu numai ca nu se indica nici un motiv de nelegalitate - nici un text de lege încălcat - ci din contra, se accepta chiar legalitatea hotărârii in discuție. Textual se afirma in recurs ca „instanța de fond a stabilit - probabil in mod corect - faptul ca imposibilitatea exercitării acțiunii penale pentru fals intelectual si uz de fals trebuia constatata in prealabil - el neputând fi statuat de judecătorul instanței civile din oficiu". In aceasta situație care e motivul - si temeiul in drept - al nelegalității sau netemeiniciei hotărârii atacate In mod cert, însuși reclamantul recurent recunoaște in esența legalitatea si temeinicia hotărârii atacate, prin care - pe calea excepției inadmisibilității acțiunii legate de aspectul vizat - se respinge acțiunea in constatarea nulității încheierii notariale.
Se mai susține că prin recurs se cere casarea hotărârii si trimiterea spre rejudecare fără indicarea textului legal corespunzător pe considerentul ca instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a intra in cercetarea fondului. Se confunda cerințele de admisibilitate a recursului - art. 304 al. 1 pct. 1 - 9, cu soluțiile posibile de pronunțat in recurs - art.-312 al. 3 -5 c.pr.civ. Din analiza acestor texte rezulta clar faptul ca soluția casării hotărârii poate avea loc . prevăzute de art. 304 al. 1 cp. 1 - 5 c.pr.civ.- sau când - în mod nelegal - instanța de fond a soluționat cererea fără a intra in cercetarea fondului. Este exact situația din prezenta cauza, in care instanța de fond a soluționat cauza prin admiterea excepției de inadmisibilitate în cond. art. 137 al. 1 c.pr.civ. fără a mai intra in cercetarea fondului, dar soluția pronunțată asupra acestei excepții este legala si temeinica chiar după recunoașterile implicite ale recurenților. Prin urmare, daca soluția pronunțata de instanța asupra excepției de inadmisibilitate invocate in dezbateri a fost temeinica si legala, care este justificarea casării hotărârii ?Nu este suficient ca instanța de fond sa nu fi intrat in cercetarea fondului - acest lucru fiind chiar solicitat de subsemnata in întâmpinare prin invocarea excepțiilor de inadmisibilitate - si fiind confirmat si de instanța in motivarea soluției respingerii acțiunii pe cale de excepție. Pentru a se casa o hotărâre pe considerentul necercetării fondului este necesar ca această necercetare sa fie nelegală - si nu o consecința justificata a admiterii în mod temeinic și legal a unei excepții de inadmisibilitate - ce face inutila cercetarea fondului - art. 137 al. l c.pr.civ.-
În ceea ce privește netemeinicia recursului, se argumentează că solicita casarea cu trimitere spre rejudecare exclusiv pe considerentul ca la solicitarea recurenților făcuta după pronunțarea hotărârii un organ de procuratura a confirmat prescripția acțiunii penale pentru infracțiunile imputate subsemnatei si d-nei notar public B. E. din Bistrița prin redactarea încheierii notariale din 15.06.1995.Ca justificare a nulității actului - a încheierii notariale - ar fi falsul in constatarea prezentei pârtilor in fata notarului si soluția adoptata de îndrumare la proces ca si consecința a contestării testamentului autentic ce i-a fost lăsat de defuncta mama G. E.. fals ce ar rezulta din contestarea semnăturilor lui G. D. si M. I. de pe aceasta încheiere. Din nou, recurenții sunt in confuzie sau numai încearcă a crea confuzie in ceea ce privește posibilitatea înscrierii in fals a actului notarial act autentic in ce privește constatările personale ale notarului .Nu se contesta prin acțiunea in nulitate faptul întocmirii actului si semnarea acestuia de către notarul public B. E. . Obiectul contestației îl reprezintă numai semnăturile - probabil contrafăcute - de pe acesta încheiere, semnături ce nu ar aparține recurenților. In primul rând notarul public, prin propriile simțuri, a constatat prezenta la dezbaterea notariala a recurenților acceptarea de către aceștia a succesiunii lăsate de defuncta G. E., prezentarea testamentului lăsat in favoarea intimatei de defuncta si măsura îndrumării la proces adoptata ca si consecința a contestării testamentului de către recurenți .Toate aceste împrejurări au fost constatate personal de notar si confirmate de acesta de redactarea actului notarial, a încheierii notariale, si semnarea acestei încheieri de către notar. Valabilitatea acestui act de constatare nu este condiționat de semnarea sau nu a actului notarial de părțile din cauza succesorala ci exclusiv desemnarea acestui act de către notar. Așa cum nu se contesta de nimeni semnătura actului aparține notarului public B. E. .Nu este contestata nici constatarea acceptării succesiunii, in termenul legal de decădere, de către recurenții care au calitatea de moștenitori legali. La fel, soluția îndrumării la proces nu este condiționata - așa cum a arătat in dezbateri - de consimțământul succesorilor .Faptul nesemnării actului de succesorii afirmați a fi prezenți sau chiar contestarea acestor semnături - numai acum după soluția data in cauza succesorala - in mod cert nu atrage nulitatea integrala a actului mai ales in ceea ce privește actele de constatare efectuate personal de notar, cu propriile simțuri, in exercitarea atribuțiilor funcției si limitele competentei acestuia. Actul notarial contestat acum, in 2011, a fost cunoscut recurenților după propria recunoaștere cel puțin.
In concluzie recursul formulat este în totalitate neîntemeiat, prin acesta recurenții încercând in funcție de soluțiile date in soluționarea cauzei succesorale, să își acopere sau sa motiveze propria culpa procesuala - faptul necontestării testamentului lăsat de defuncta G. E. la peste 10 ani de la decesul acesteia si al necontestării afirmativului fals in actul notarial la peste 15 ani de la întocmirea acestuia când ei au fost cei ce au cerut deschiderea succesiunii imediat după decesul survenit.
Prin decizia civilă nr.47/R/2012 din data de 9 februarie 2012, s-a respins ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimata I. I..
În baza art. 312 Cod procedură civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanții M. E., C. D., C. G., și G. D., împotriva sentinței civile nr. 8369/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub numărul de mai sus, iar reclamanții G. D. și M. E. au formulat concluzii, prin care au arătat faptul că, nu au primit răspuns la obiecțiunile ridicate de aceștia, asupra expertizei efectuate de Institutul Național de Criminalistică București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile din prezentul dosar sunt fii defunctei G. E. decedată în 29.04.1995, respectiv nepoți de fiică predecedată care în anul 2005 au fost chemați în judecată de pârâta I. I. în cauza având ca obiect constatarea masei succesorale și partaj după defuncta G. E., ce face obiectul dosarului_ . În cursul judecății acestei cauze, pârâta a invocat în probațiune conținutul încheierii pronunțate în dosarul notarial succesoral nr. 376/1995 al Notariatului de Stat Județean Bistrița-Năsăud, încheiere prin care se atestă că la data de 15.06.1995, reclamanții, în calitate de moștenitori legali ai susnumitei defuncte ar fi fost prezenți în fața notarului de stat B. E., ocazie cu care ar fi acceptat moștenirea.
Este de menționat că în anul 1995 după deces, reclamanții au fost cei care au solicitat deschiderea succesiunii și dezbaterea acesteia pe cale notarială întocmindu-se dosarul notarial nr.376/1995 a Notariatului de Stat Bistrița –Năsăud, notar de stat B. E., procedură nefinalizată .
Prin încheierea notarială din data de 15.06.1995 dată în dosar nr.376/1995 a fostului Notariat de Stat a județului Bistrița-Năsăud, a cărei anulare se solicită prin prezenta acțiune se constată îndeplinirea procedurii, prezența la dezbateri a reclamanților G. D., M. E. și a pârâtei I. I., acceptarea expresă a succesiunii de moștenitorii prezenți –cu precizarea că nu există renunțări la moștenire, se constată invocarea testamentului lăsat de defunctă, bunurile ce compun masa succesorală și în final se constată contradicțiile dintre moștenitori legate de masa succesorală, valabilitatea testamentului și intenția acestora de a se adresa instanței –motiv pentru care se suspendă procedura succesorală și se îndrumă părțile la judecată.
Reclamanții susțin că această Încheiere notarială nu corespunde situației de fapt reale, fiind un act falsificat de către notarul susmenționat. În realitate nici unul dintre reclamanți nu ar fi fost prezenți la acea dată în fața notarului de stat, mai mult, semnăturile de pe verso-ul încheierii pretins executate de către reclamanții M. E. și G. D., nu le aparțin, fiind falsificate.
În vederea unei judicioase soluționări a cauzei s-a încuviințat efectuarea unor expertize crimialistice întocmite de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj și Institutul Național de Expertize Criminalistice București care, potrivit aprecierii instanței, răspunde obiectivelor stabilite de o manieră completă și temeinic fundamentată, prezentând un grad ridicat de rigurozitate științifică. De aceea, luând în considerare și faptul că se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, la adoptarea soluției privind litigiul dedus judecății instanța se va întemeia cu preponderență pe acest mijloc de probă.
Atât Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj cât și Institutul Național de Expertize Criminalistice București a concluzionat că semnăturile de la poziția ,,semnăturile,moștenitori ,, de pe încheierea notarială nr.376,datata 15.06.1995 au fost executate de titularii G. D. și M. E., ceea ce înseamnă că aplicându-și semnătura pe încheiere G. D. și M. E. au fost prezenți în fața notarului la data de 15.06.1995.
Raportat la cele ce preced și la dispozițiile art.184 Cod procedură civilă 1865 instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți .
În temeiul art.274 Cod pr.civilă fiind în culpă procesuală, instanța va obliga reclamanții în solidar să achite pârâtei cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 5625 lei din care 4500 lei reprezintă onorariu avocat în toate fazele procesuale și 1125 lei, reprezentând contravaloare transport pe ruta Cluj-Bistrița și retur ,instanța având în vedere distanța de 300 KM dus - întors cu un consum mediu de 7,5 l la 100 de Km.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. E., domiciliată în loc. P. Bârgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud, C. D., domiciliat în ..Mijlocenii Bârgăului, nr.407, jud.Bistrița-Năsăud, C. G., domiciliat în ..Mijlocenii Bârgăului, nr.407, jud.Bistrița-Năsăud și G. D., domiciliat în ..Susenii Bârgăului, nr.269, jud.Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta I. I., domiciliată în com. P. Bârgăului, .. 269, jud. Bistrița-Năsăud.
Admite în parte cererea formulată de pârâta I. I. și în consecință obligă pârâți să achite acesteia cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 5625 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publica azi,17.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. L. M. U. C. A.
Red/Dact
TLM/NM
11.11.2013-7ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3734/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5881/2013. Judecătoria... → |
|---|
