Fond funciar. Sentința nr. 8188/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8188/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 3494/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8188/2013
Ședința publică din data de 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. LURA
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul G. I. împotriva pârâtelor C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MONOR și C. JUDEȚEANĂ BN PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar - disjungere.
Cauza s-a judecat în fond la data de 09.10.2013, concluziile reprezentantului reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16.10.2013, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, urmare a disjungerii primului petit din acțiunea ce formează obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, reclamantul G. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MONOR și C. JUDEȚEANĂ BN PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună rectificarea suprafeței înscrise în TP_/2001 în sola nr. 32, . suprafața de 716 mp și . suprafața actuala de 3726 mp, rezultând o suprafața totală de 4442mp, în sensul majorării la suprafața reala de 5727 mp, cât există în realitate și este folosit de defunctul G. S. în mod public, pașnic; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a celor ce se opun admiterii prezentei acțiuni.
În motivare se arată că reclamantul, cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor, a efectuat o măsurătoare asupra terenurilor deținute de defunctul său tată, terenuri care erau delimitate de garduri existente de aproximativ 50 ani. Limitele terenurilor nu s-au modificat, doar în unele locuri au fost refăcute gardurile împrejmuitoare fără a se modifica aliniamentul și folosința pașnică.
Pentru a putea înscrie dreptul de proprietate în cf și a corespunde realitatea din teren cu situația scriptica, reclamantul solicită rectificarea suprafeței terenurilor.
Menționează că terenul a fost folosit în forma sa actuala încă din anii 1960 de defunctul G. S., care la rândul său a dobândit terenul de la părinții săi și nu au existat certuri sau neînțelegeri cu privire la deținerea a cestuia.
Prin întocmirea CM nr. 5/2012 de BNPA D. M. și D. M. I., reclamantul susține că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit și anexe gospodărești, în calitate de unic moștenitor.
In drept a invocat prev. art. 553,555,882 și urm. cod civil, art. 95,111,112,242 alin. 2, 274 cod de proc civ. art. 8, 11 și următoarele din Legea nr. 18/1991 modificată, Legea nr. 167/1997 (art. II și III), modificată.
În probațiune a solicitat încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri (f. 4-9), martori, expertiză tehnică, interogator, alte probe.
Legal citată, pârâta C. L. Monor a formulat întâmpinare prin care a arătat că suprafața terenului din intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/12.12.2001 la punctul B - teren intravilan, poziția 5/6, . teren cu destinație gradina și curți, a fost solicitată în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și este menționată în celelalte documente anexate. Aceasta a fost pusă în posesie pe baza măsurătorii efectuate de specialistul topo în gradina casei din intravilan în prezența proprietarului, care ulterior a semnat procesul verbal de punere în posesie nr.l0/14.01.2001, care a stat la baza eliberării titlul de proprietate nr._/2001.
In concluzie pârâta C. locala Monor pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor consideră neîntemeiată plângerea reclamantului și solicită respingerea ei motivat de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului în litigiu s-a făcut legal în baza cererii titularului și a documentelor anexate, inclusiv a declarației pe proprie răspundere.
Pârâta menționează că reclamantul G. I. duce în eroare instanța prin faptul că ascunde că diferența de 1285 mp. dintre suprafața solicitată pentru rectificare de 5727 mp și cea pusă în posesie prin titlul de proprietate_ provine dintr-un schimb de teren făcut de părinții G. S. și A. cu numitul P. I. din Monor, nr.87 A, care a cedat suprafața de 890 mp de gradină, moștenită de la mama sa P. M. din Monor nr.126, cuprinsă în titlul de proprietate nr._ /1999, punctul B-teren intravilan, ., situată lângă grădina lui G. S., care a cedat în schimb terenul din extravilan cuprins în titlul de proprietate nr._, ., în suprafață de 2000 mp, teren cuprins și în certificatul de moștenitor nr. 5/ 2012. Ulterior schimbului, G. S. a împrejmuit cu gard și terenul primit în schimb, extinzând suprafața grădinii proprii.
Pârâta a precizat că specialistul topo care a făcut expertiza tehnică a măsurat în realitate gradina și schimbul făcut.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 12-13).
Legal citată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul G. I. având în vedere că întreaga suprafață dovedită i-a fost reconstituită. În temeiul art. 8 din Legea nr. 18/1991, a fost depusă cererea nr. 426/21.03.1991 la Primăria comunei Monor, prin care numitul G. S. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,54 ha, în calitate de moștenitor după G. G.. Dovada dreptului de proprietate s-a realizat în baza art. 11 din Legea nr. 18/1991, respectiv în conformitate cu registrul agricol al anilor 1959-1963, în care numitul G. G., tatăl numitului G. S. are înscrisă suprafața de 4, 76 ha.
Subliniază că în conformitate cu art. 6, lit. h și art. 36 din Hotărârea Guvernului României nr.131/1991, în vigoare la data depunerii cererii, prevederi menținute prin art. 5 lit. i și art. 34 din Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005, C. L. Monor a întocmit în favoarea numitului G. S., în calitate de moștenitor după G. G., procesul-verbal de punere în posesie nr.10/14.01.2001, pentru suprafața de 5 ha și 635 mp. În baza acestui proces-verbal C. Județeană Bistrița-Năsăud, în temeiul art. 37 din Hotărârea Guvernului României nr.131/1991, menținut prin art.36 din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, a emis Titlul de proprietate nr._/12.12.2001 în favoarea numitului G. S. în calitate de moștenitor după G. G., pentru suprafața de 5 ha 635 mp.
Prin adresa nr.243/17.02.2012, a fost înaintat de către C. locală Monor, un exemplar din întâmpinarea formulată pentru termenul din data de 16.03.2012. Având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie majorarea amplasamentului, iar prin întâmpinarea formulată C. locală Monor consideră neîntemeiată plângerea domnului G. I. și solicită respingerea ei, și ținând cont de prevederile art.5, lit.c din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005 care prevăd „Comisiile comunale: stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii", C. Județeană Bistrița-Năsăud achiesează punctului de vedere al Comisiei locale Monor, și solicită respingerea acțiunii.
Totuși menționează că și prin prisma atribuțiilor Comisiei Județene, reglementate de art.6 din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, acțiunea este neîntemeiată, întrucât lit. e din prevederea legală sus-menționată stabilește: "C. Județeană: validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare", ori în situația în care s-ar admite acțiunea nu ar mai fi respectată suprafața validată. Suprafața validată în anexa nr. 3 Monor, ., prin Hotărârea Comisiei Județene Bistrița-Năsăud nr.224/1999 este de 4,54, iar Titlul de proprietate nr._/2002 a fost emis pentru suprafața de 5,06 ha, deci mai mult decât s-a validat.
In consecință menționează că numitului G. S., în calitate de moștenitor după G. G., i-a fost reconstituită întreaga suprafață dovedită, respectiv 5 ha și 635 mp, deși în registrul agricol al anilor 1959-1963 numitul G. G. are înscrisă suprafața de 4,76 ha. Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
În drept invocă prevederile art.115 și 116 din Codul de procedură civilă, art. 8, 11 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată de Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente, art. 5, art. 6 lit. h, art. 34 și art. 36 din Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 28-32).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 12.12.2001 a fost eliberat de către pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit în favoarea numitului G. S. dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 4442 mp identificat în . și . și asupra terenului extravilan în suprafață totală de 4 ha 6193 mp. La baza emiterii titlului de proprietate menționat au stat cererea formulată de numitul G. S. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,54 ha, din care 0,32 ha având categoria de folosință grădină, 2,46 ha având categoria de folosință arabil, 1,36 ha având categoria de folosință fânețe, 0,10 ha având categoria de folosință vie, 0,20 ha având categoria de folosință pădure iar 0,10 ha având categoria de folosință curți, declarația pe proprie răspundere a numitului G. S. referitoare la îndreptățirea sa la reconstituire, acte de stare civilă și registrul agricol din anii 1959 – 1961.
Analizând actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ instanța constată că numitul G. G., antecesorul numitului G. S., a deținut anterior cooperativizării, în anii 1959-1961, terenuri în suprafață totală de 4,76 ha din care suprafața de 0.10 ha avea categoria de folosință curți, construcții, iar suprafața de 0,32 ha reprezenta grădina casei. Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de succesor al numitului G. G., numitul G. S. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra curții casei în suprafață de 0,10 ha, asupra grădinii casei, în suprafață de 0,32 ha, și asupra terenurilor în suprafață de 4,12 ha cu categorii de folosință arabil, fânaț, vie și pădure, cererea sa fiind admisă în totalitate, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor solicitate.
Potrivit disp. art 11 din Legea nr. 18/1991 dreptul de proprietate se reconstituie la cerere, avându-se în vedere actele de proprietate, cartea funciară, cadastrul, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Raportat la aceste dispoziții legale și la starea de fapt expusă instanța constată că dreptul de proprietate al numitului G. S. a fost reconstituit cu respectarea dispozițiilor legale iar reconstituirea dreptului de proprietate vizează toate terenurile pentru care s-a depus cerere de către numitul G. S., nefiind astfel justificată modificarea titlului de proprietate în sensul majorării suprafeței de teren reprezentând curtea și grădina casei. Instanța reține de asemenea că numitul G. S. sau succesorii acestuia nu au formulat contestație împotriva propunerilor pârâtei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Monor sau plângere împotriva hotărârii pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud prin care s-a validat suprafața propusă spre reconstituire de către comisia locală. Mai mult, instanța constată că suprafața de 890 mp din suprafața de 1285 ce se solicită a fi înscrisă în titlul de proprietate nr._ este cuprinsă în titlul de proprietate nr._/1999 eliberat numitelor B. I. și P. M., aspect relevat de expertiza tehnică efectuată în cauză.
Având în vedere faptul că nu s-a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea pentru care s-a eliberat titlul de proprietate_, nu s-a probat dreptul de proprietate al antecesorilor numitului G. S. asupra suprafeței de 1285 mp ce se solicită a fi inclusă în titlul de proprietate, faptul că reconstituirea dreptului de proprietate al numitului G. S. nu a fost contestată sub nici un aspect prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991, menționată mai sus, precum și faptul că suprafața de 890 mp este reconstituită în favoarea altor persoane, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Ținând seama de această soluție și de dispozițiile art. 274 Cod pr. civ., va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. I., cu domiciliul ales la fam. V. F. M., domiciliat in mun. Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în mun. Bistrița, Piața P. R., nr. 3, sediu prefectură, jud. Bistrița-Năsăud, și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MONOR, cu sediul in loc. Monor, nr. 408, jud. Bistrița-Năsăud.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
JÎRGHIUȚĂ A. M. LURA
RED/DACT
JA/M.
25.10.13
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1339/2013.... | Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 4166/2013.... → |
|---|
