Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 4166/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 4166/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 2776/190/2013/a1
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 4166/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. C. V., judecător
GREFIER: D. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul I. JUDEȚEAN DE J. BISTRIȚA-NĂSĂUD, având ca obiect reexaminare anulare cerere .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu nu se prezintă petentul.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au analizat actele dosarului, instanța reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea de reexaminare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul I. JUDEȚEAN DE J. BISTRIȚA-NĂSĂUD a solicitat instanței ca, prin încheierea ce o va pronunța, să dispună revenirea asupra anulării cererii de chemare în judecată formulată prin încheierea nr. 2744/2013, apreciind că această măsură a fost dispusă eronat.
În motivare arată că instanța, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma temeiurilor juridice procesuale aplicabile, a reținut că petentul I. de J. Județean Bistrița-Năsăud nu a îndeplinit două obligații și anume: "completarea cererii în sensul că nu a depus dovada calității de reprezentant, respectiv extras din registrul public în care este menționată împuternicirea reprezentanților persoanelor juridice; și „nu a depus înscrisurile în copie certificată pentru conformitate cu originalul în două exemplare."
Cu privire la prima obligație, de a depune extras din registrul public privind împuternicirea persoanelor juridice, va invoca prevederi legale care atestă faptul că instituția petentă este o instituție publică, în contextul în care instituțiile publice și autoritățile publice nu sunt înscrise într-un registru al persoanelor juridice, așa cum a arătat prin răspunsul la solicitarea instanței, de la fila 12 dosar.
In conformitate cu legea nr. 90/2001 actualizată privind organizarea si funcționarea Guvernului României și a ministerelor, art. 59: "Organizarea și funcționarea ministerelor privind apărarea națională și ordinea publică sunt reglementate prin legi speciale." În consecință, prin legea nr. 550/2004 privind organizarea si funcționarea Jandarmeriei Române s-a legiferat, la art. 1, alin. 1): "Jandarmeria Română este instituția specializată a statului, cu statut militar, componentă a M.A.I....”.
Conform art. 4, alin. 1): "Jandarmeria Română este organizată pe principii militare, ca sistem unitar de forțe și mijloace dispus conform organizării administrativ-teritoriale a țării, și are următoarea structură organizatorică:... d) inspectoratele de jandarmi județene...", iar conform art. 10, alin. 1): "I. de jandarmi județean este subordonat nemijlocit Inspectoratului General...".
Mai mult, conform art. 2, alin. 2) din O.U.G. nr. 30 din 25 aprilie 2007 actualizată privind organizarea și funcționarea M.A.I., ministerul: "exercită, conform Constituției și legilor țării, atribuțiile ce îi revin cu privire la: a) apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății publice și private; p) asigurarea ordinii publice; r) paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor; s) prevenirea și combaterea faptelor antisociale...". La art. 2, lit. c) se legiferează că "pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de competență" ministerul exercită funcția de "autoritate de stat, prin care asigură punerea în aplicare și respectarea reglementărilor legale pentru domeniile sale de competență, precum și monitorizarea realizării politicilor și strategiilor în domeniile sale de competență".
Același act normativ prevede la art. 7, alin. 1) și 5): "conducerea M.A.I. se exercită de către ministru", iar în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul "emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual. "
Prin O.M.A.I. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților M.A.I. s-a stabilit la art. 34, lit. d) -"Inspectorul general al Jandarmeriei Române numește în funcție, împuternicește... personalul astfel: inspectorii șefi... ai inspectoratelor de jandarmi județene". D. urmare, prin ordinul Inspectorului general al Jandarmeriri Române cu nr. S/686/01.05.2005, domnul colonel Cimuca I. a fost numit în funcția de inspector șef al Inspectoratului de J. Județean Bistrița-Năsăud.
Menționează că în acest context nu-și găsește aplicabilitatea legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerțului, care la art. 1, alin. 1) prevede: "înainte de începerea activității economice, au obligația să ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului următoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societățile cooperative, organizațiile cooperatiste, societățile europene, societățile cooperative europene și grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, precum și alte persoane fizice și juridice prevăzute de lege."
Față de prevederile legale menționate anterior menționează că instituția petentă este în imposibilitatea depunerii unui extras din registrul persoanelor juridice, deoarece nu se află într-o astfel de situație.
Instanța a mai reținut că: "între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează condițiile de promovare a unei acțiuni în justiție", însă solicită onoratei instanțe să aplice textul legal, respectiv art. 200, alin. 3) raportat la art. 194, lit. a) Cod procedură civilă, cu rezerva cuvenită unei astfel de situații, care este similară tuturor instituțiilor și autorităților publice.
Petentul a solicitat instanței să confere aplicabilitatea necesară prevederii legale invocate (art. 194, lit. a Cod procedură civilă) care a prevăzut o astfel de situație și anume: "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit leșii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant.".
Mai arată că, analizând chiar textul legal avut în vedere de instanță, se constată că legiuitorul a fost permisiv și a înțeles că pot exista situații în care nu s-au atribuit elemente de identificare (cum este cazul instituțiilor publice din ministerele privind apărarea națională și ordinea publică). În continuare textul de lege prevede și posibilitatea ca aceste elemente de identificare să fie atribuite, dar să nu fie cunoscute de către petent, folosind sintagma " în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant".
Concluzionează petentul că reținerea instanței ca și "caracter imperativ" dată acestui text de lege, golește practic de conținut tocmai intenția conferită de legiuitor pentru astfel de situații.
Cu referire la cea de-a două obligație și anume depunerea de înscrisuri "în copie certificată pentru conformitate cu originalul în două exemplare", prin răspunsul la solicitarea instanței, de la fila 12 dosar, a arătat că s-a depus în original singurul exemplar deținut.
Petentul nu a înțeles de ce i s-a solicitat "încă două exemplare" din înscrisuri în condițiile în care cererea de chemare în judecată s-a adresat unui singur intimat, iar instanța deja deținea un exemplar din scriptele depuse ca probă, în contextul în care fuseseră depuse de la început două exemplare din cererea de chemare în judecată (mai puțin un exemplar din înscrisurile depuse ca probe).
Din moment ce și acest al doilea motiv de anulare a cererii a fost încadrat de instanță ca motiv de neprimire a cererii de chemare în judecată pentru dezbatere pe fond și față de interpretarea dată art. 200, alin. 3), apreciază că se impune expunerea poziției sale.
Astfel, arată că în adevăr, art. 200, alin. 3) Cod procedură civilă (invocat de instanță) reglementează clar: " Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii". Alineatul 2 din același articol face trimitere alineatul 1 din articol și anume la îndeplinirea condițiilor legale ale cererii de chemare în judecată (art. 194-197) și nicidecum ale altor documente anexate ca probă (înscrisuri anexate).
A învederat că legiuitorul a conferit condițiilor de formulare a cererii de chemare în judecată șapte articole, de la art. 194 la art. 200 și așa cum deja a arătat aceste articole nu se aplică și scriptelor depuse ca probă.
Pentru înscrisurile anexate, legiuitorul a rezervat art. 150 Cod procedură civilă, care nu conține vreo dispoziție cu caracter imperativ prin care să se dispună anularea cererii, mai mult, la alin. 5) dându-se soluția în cazul neconformării prin nedepunerea exemplarelor necesare din scriptele depuse ca probă: "dispozițiile art. 149 se aplică în mod corespunzător", adică instanța putea îndeplini această obligație din oficiu, iar eventualele cheltuieli să fie puse în sarcina părții care avea această obligație.
Interpretarea acestui "neajuns" prin prisma dispozițiilor art. 200, alin. 3 Cod procedură civilă, ar goli de esență însăși prevederile art. 150, alin. 5 cu raportare la art. 149, alin. 3), care practic ar deveni caduce.
Cu referire la situația arătată și anume că prin depunerea exemplarului original al altor înscrisuri depuse ca probă, în cazul admiterii prezentei cereri de reexaminare și dacă se apreciază că este necesar acest demers, petentul a solicitat instanței să facă aplicarea art. 149, alin. 3, raportat la art.150, alin. 5 Cod proc. civilă și să considere prezenta o cerere în conformitate cu prevederile art. 3, lit. ț1 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 actualizată privind taxele judiciare de timbru, cu aplicarea dispozițiilor art. 17 din aceeași lege, pentru a se putea comunica intimatului un exemplar din scriptele doveditoare.
Față de aspectele menționate, petentul a solicitat instanței să admită prezenta cerere și să procedeze la revenirea asupra anulării cererii de chemare în judecată și la retrimiterea dosarului către completul inițial învestit.
In drept, a invocat dispozițiile art. 200 alin. 4-7 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Din analiza cererii introductivă de instanță ce constituie obiectul dosarului civil nr._ 13, conform dispozițiilor art. 200 alin. 4-7 din Codul procedură civilă, rezultă că instanța a procedat la verificarea regularității cererii de chemare în judecată formulată de petentul I. de J. Județean Bistrița-Năsăud. În încheiere s-a reținut că petentul nu a înțeles să îndeplinească obligațiile privind completarea cererii în sensul că nu a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse în probațiune în fotocopie și nu a respectat prevederile art. 195 C.pr.civ., ce impun depunerea cererii în număr suficient de exemplare spre a fi comunicate celorlalte părți.
Sub aspectul căii procesuale, instanța reține că, în conformitate cu prevederile legale precizate, „(4) împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare…(5)…în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii; (6) cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. 2”.
Din verificarea dovezii existente la fila 12, instanța constată că în mod pertinent s-a reținut de către judecătorul învestit aleatoriu cu soluționarea cererii pe fond că petentul nu și-a îndeplinit obligațiile privind completarea cererii în termenul de 10 zile de la data primirii înștiințării, respectiv 18.03.2013, sub aspectul nedepunerii cererii în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 195 C.pr.civ., și nu a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile anexate, conform disp. art. 150 C.pr.civ.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție instanța înlătură liberul acces al petentului la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act juridic care pretinde că îi vatămă drepturile.
Instanța reține că dreptul consacrat de art. 21 din Constituția României și cel prevăzut de art. 6 paragr. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut, însă trebuie să fie efectiv, deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, . nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează condițiile de promovare a unei acțiuni în justiție.
Prin urmare, petentul putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu va respecta prescripțiile procedurale pentru promovarea cererii, aceasta va fi anulată.
Așa fiind și văzând că instanța sesizată cu acțiunea introductivă din dosarul civil nr._ 13 a respectat prevederile legale, în sensul că i-a comunicat petentului neregularitățile cererii sale și i-a acordat termen de 10 zile pentru a le îndrepta (filele 10-11 din dosarul civil nr._ 13), precum și faptul că acesta nu a procedat la completarea cererii cu mențiunile expres arătate de instanță, în aplicarea prevederilor art. 200 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța va dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii de reexaminare formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de petentul I.J.J. BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ., județul Bistrița Năsăud, împotriva Încheierii civile nr. 2744/04.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Bistrița.
Definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică, astăzi, 17.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. C.-V. D. L.
RED/DACT
OCV/M.
14.06.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 8188/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Cereri. Sentința nr. 8164/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
