Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 23-07-2013, Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 5543/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA Nr. 5804/2013
Ședința publică din data de 23 Iulie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: O. G., președinte judecătorie
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de creditoarea M. L., împotriva debitoarei S.C. A. A. S.A. PRIN SUCURSALA BISTRIȚA, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în cauză se prezintă avocat M. Sinefta pentru creditoarea M. L., cu împuternicire avocațială nr. 39/2013 aflată la fila 5 dosar, lipsă fiind creditoarea M. L. și debitoarea S.C. A. A. S.A. prin Sucursala Bistrița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j Codul de procedură civilă, cu referire la art. 1013 și urm. Cod procedură civilă.
Se constată că la data de 19.07.2013 s-a depus la dosar din partea creditoarei, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare în două exemplare din care un exemplar se comunică, în ședință publică, cu reprezentanta creditoarei.
Reprezentanta creditoarei arată că își susține cererea astfel cum a fost formulată și motivată, cu precizarea că dobânda la care solicită a fi obligată debitoarea începând cu data de 11.03.2013 este calculată pentru suma de 1281,67 lei și nu pentru suma de 1.291,77 lei, astfel cum din eroare a fost trecut în cererea de emitere a ordonanței de plată. Mai arată că, suma totală la care solicită a fi obligată debitoarea este de 3640,35 lei, că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul întâmpinării comunicate în cursul acestei ședințe de judecată întrucât a studiat-o în cursul dimineții. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat și nici alte excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză și nici alte incidente de soluționat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul reprezentantei creditoarei în susținerea cererii.
Reprezentanta creditoarei, având cuvântul în fond, solicită admiterea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată astfel cum a fost formulată și motivată, a se dispune emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 3.640,35 lei, reprezentând chirie datorată și neachitată pentru lunile februarie și martie 2013, precum și dobânda legală aferentă, la nivelul ratei de referință stabilită de BNR, calculată astfel: pentru suma de 1.281,67 lei – începând cu data de 11.03.2013 și pentru suma de 2.358,68 lei – începând cu data de 11.04.2013 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2013, sub nr. de dosar_, creditoarea M. L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. A. S.A. – Sucursala Bistrița, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să oblige debitoarea, în termen de 10 zile de la data comunicării, la plata sumei de 3640,35 lei, reprezentând chiria datorată și neachitată corespunzătoare lunilor februarie și martie ale anului 2013, precum și dobânda aferentă, la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR, începând cu data de 11.03.2013 pentru suma de 1291,77 lei, respectiv cu data de 11.04.2013, pentru suma de 2358,68 lei și până la data plății efective; s-a solicitat totodată și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în calitate de locator, a încheiat cu debitoarea, în calitate de locatar, pe termen de un an cu posibilitatea reînnoirii pe aceeași durată, contractul de locațiune nr. 105/19.08.2009 având ca obiect o cameră și dependințele aferente, situate în mun. Bistrița, .. 3, ., jud. Bistrița-Năsăud, contract care a fost prelungit succesiv pe perioade de câte 12 luni în baza tacitei relocațiuni. Creditoarea susține că, în temeiul contractului de locațiune perfectat, s-a mai efectuat plata chiriei doar pentru luna ianuarie a anului 2013, după care, deși i-a solicitat în mod expres acest lucru, debitoarea nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale, refuzând să plătească chiria pentru lunile februarie și martie 2013.
Se mai arată că debitoarea a recunoscut inițial aceste pretenții, făcând demersuri pentru plata chiriei, sens în care a emis către departamentul său de contabilitate adresele nr. 173/01.03.2013 și nr. 244/03.04.2013 prin care dispunea plata către creditoare a sumei de 1281,67 lei, reprezentând chiria aferentă lunii februarie, respectiv a sumei de 2358, 68 lei, reprezentând chiria pentru luna martie. Potrivit contractului, scadența la plată a sumelor reprezentând chiria lunară era la data de 10 a lunii următoare celei pentru care se datorează. Totodată, dată fiind notificarea de reziliere nr. 1012/14.03.2013 emisă de debitoare și clauzele contractuale privitoare la denunțarea contractului, creditoarea a arătat că, dat fiind termenul de preaviz de 30 de zile, încetarea acestuia a avut loc la data de 13.04.2013, iar nu la data de 14.03.2013, cum susține debitoarea.
Deși a somat debitoarea prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire să plătească suma datorată, debitoarea nu s-a conformat obligațiilor contractuale care îi reveneau. De asemenea, învederează faptul că suma pretinsă reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultând dintr-un contract încheiat cu un profesionist și determinat potrivit înscrisurilor însușite prin semnătură de debitoare.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013 și următoarele Cod proc. civ., art. 453 Cod proc. civ.
Cererea creditoarei a fost legal timbrată cu suma de 150 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 3 lei. (filele nr. 2, 4 dosar)
Debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, debitoarea a arătat că suma solicitată nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, arătând că, potrivit contractului, plata prețului se face până pe data de 10 a lunii următoare celei pentru care se datorează chiria, motiv pentru care nu era posibil să se dispună plata chiriei la data arătată în adresele pe care le invocă creditoarea.
De asemenea, mai arată că rezilierea pe care a emis-o creditoarei la data de 14.03.2013 nu reprezintă o reziliere intempestivă, așa cum susține creditoarea, precum și faptul că termenul de 30 de zile prevăzut în contractul de locațiune se referă doar la notificarea prealabilă menită să împiedice tacita relocațiune pentru o nouă perioadă de 12 luni. De aceea, contractul a încetat la data de 14.03.2013, iar nu la 13.04.2013, și deci chiria nu i se cuvine creditoarei eventual decât până la această dată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1020 Cod proc. civ., art. 982, 983 cod civil în vigoare la data încheierii contractului.
În probațiune, potrivit art. 1016 alin. 2 Cod proc. civ., au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
La primul termen de judecată creditoarea a învederat instanței că, dintr-o eroare materială, s-a trecut în mod greșit în cererea introductivă suma de 1291,77 lei reprezentând prețul chiriei datorate de debitoare pentru luna februarie, iar nu 1281,67 lei, acesta din urmă fiind cuantumul corect al sumei pe care o pretinde a-i fi plătită.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul contractului de locațiune nr. 105/19.08.2009 creditoarea, în calitate de locator, a închiriat debitoarei, în calitate de locatar, imobilul compus dintr-o cameră și dependințe situat în mun. Bistrița, .. 3, ., jud. Bistrița-Năsăud, arătându-se în contract că acesta se încheie pe o durată pe 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe perioade tot de câte 12 luni, prin act scris sau prin tacita relocațiune, dacă niciuna dintre părți nu denunță contractul în scris. Denunțarea contractului se realizează prin notificare scrisă, comunicată celeilalte părți cu dovadă de expediere, cu un preaviz de cel puțin 30 de zile anterior datei de la care operează încetarea contractului. Toate aceste aspecte reies din contractul de locațiune depus la dosarul cauzei și pe care debitoarea nu l-a contestat (filele nr. 7-8 dosar).
Din același contract reiese faptul că prețul chiriei se stabilește lunar și reprezintă un procent de 10% din volumul de încasări lunare pe care creditoarea le va realiza la acel punct de lucru, iar plata prețului se va face până pe data de 10 a lunii următoare celei pentru care se datorează chiria.
Potrivit art. 1013 alin. 1 Cod proc. civ. prevederile care reglementează procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Văzând aceste dispoziții legale, instanța constată că între părți s-a perfectat un contract de locațiune, așadar un contract civil, iar contraprestația debitoarei constă în plata unei sume de bani, respectiv chiria lunară, în schimbul folosinței imobilului închiriat.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, potrivit art. 662 alin. 2 Cod proc. civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Din contractul de locațiune încheiat de părți se desprinde așadar caracterul cert al creanței pretinse de creditoare, debitoarea angajându-se la plata chiriei lunare în schimbul spațiului ce i-a fost remis spre folosință.
Articolul 662 alin. 3 Cod proc. civ. definește caracterul lichid al creanței, arătând că aceasta este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Astfel, instanța constată că prețul chiriei este determinat prin însuși contractul de locațiune încheiat, fiind stabilit la un procent de 10% din încasările lunare, care se vor realiza la punctul de lucru al debitoarei. Mai mult, creditoarea a depus la dosarul cauzei, iar debitoarea nu le-a contestat, înscrisuri privind încasările acesteia din lunile februarie și martie 2013 la punctul de lucru respectiv, astfel încât prețul chiriei poate fi precis determinat (filele nr. 11-13, 15-17).
Cât privește caracterul exigibil al creanței, potrivit art. 662 alin. 4 Cod proc. civ. creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Potrivit clauzelor contractuale, plata chiriei se va face până pe data de 10 a lunii următoare celei pentru care se datorează chiria. Așadar, față de pretențiile creditoarei, pentru luna februarie plata trebuia făcută până la data de 10 martie, iar pentru luna martie până la data de 10 aprilie, iar raportat la data introducerii cererii de ordonanță de plată, instanța constată că aceste sume au devenit exigibile.
O altă condiție de admisibilitate a unei astfel de cereri se regăsește și în dispozițiile art. 1014 alin. 1 Cod proc. civ. care impun creditorului ca acesta să îi comunice debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Această obligație a fost îndeplinită de către creditoare, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei fiind făcută dovada somării debitoarei în acord cu dispozițiile legale menționate.(filele nr. 18-21 dosar)
Instanța apreciază că în susținerea pretențiilor creditoarei sunt și adresele nr. 173/01.03.2013 și nr. 244/03.04.2013, emise de însuși reprezentantul pârâtei, prin care se dispune plata sumei de 1281,67 lei, reprezentând chiria aferentă lunii februarie, respectiv a sumei de 2358,68 lei, reprezentând chiria pentru luna martie (filele nr. 10, 14 dosar).
Cu privire la raporturile contractuale derulate între părți, potrivit art. 1810 din Codul civil, dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor. Noua locațiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenția părților nu se prevede altfel. Potrivit art. 129 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, dispozițiile art. 1810 din Codul civil sunt aplicabile în cazul tuturor contractelor de locațiune al căror termen se împlinește după data intrării în vigoare a Codului civil.
Apărările debitoarei prin care arată că este puțin probabil ca aceste adrese să fi fost într-adevăr emise de reprezentantul ei nu pot fi primite de instanță, acestea fiind lipsite de temei câtă vreme în susținerea lor nu s-a invocat nici un mijloc de probă în combaterea înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Tot în ceea ce privește poziția debitoarei, se remarcă faptul că aceasta omite să facă vreo mențiune despre chiria datorată pentru luna februarie, arătând în schimb că pentru luna martie chiria se datorează eventual doar până la data de 14.03.2013 când a emis adresa de reziliere nr. 1012, fără ca din probatoriul administrat să reiasă data la care aceasta adresă i-a fost comunicată creditoarei. Instanța apreciază că rezilierea de care debitoarea se prevalează și în temeiul căreia contractul de locațiune ar fi încetat la data la care ea a emis adresa de reziliere, din moment ce nu se face vorbire despre vreo neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către creditoare, reprezintă de fapt o denunțare unilaterală de plin drept, fără îndeplinirea vreunei alte formalități sau respectarea unui termen de preaviz. Or, analizând contractul încheiat de părți și dispozițiile legale aplicabile în materie de locațiune, rezultă că o atare posibilitate nu este recunoscută în favoarea debitoarei în lipsa acordului de voință a cocontractantului său. D. urmare, câtă vreme debitoarea s-a limitat la emiterea acestei aserțiuni, fără a-i oferi suportul probator necesar, instanța nu poate reține încetarea efectelor contractului în condițiile prezentate.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate pe care procedura ordonanței de plată le reclamă, astfel că, în temeiul art. 1021 alin. 1 Cod proc. civ., va admite cererea creditoarei și va obliga debitoarea la plata către aceasta a sumei de 3640,35 lei, reprezentând chirie datorată și neachitată pentru lunile februarie și martie 2013.
În ceea ce privește dobânzile solicitate, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d) Cod civil, debitorul se află de drept în întârziere și atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, iar potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. De asemenea, art. 1017 Cod proc. civ. prevede că, dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. În plus, față de calitatea părților, sunt incidente dispozițiile art. 1017 alin. 2 pct. 3 din Codul de proc. civ. potrivit cărora creanța produce dobânzi de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere.
Din aceste motive, având în vedere calitatea debitoarei și raportat la faptul că, potrivit clauzelor contractuale, plata chiriei trebuia făcută până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care se datorează chiria, respectiv până la data de 10 martie pentru luna februarie și până la 10 aprilie pentru luna martie, instanța va obliga creditoarea la plata dobânzii legale, la nivelul ratei de referință stabilită de BNR, calculată astfel: pentru suma de 1281,67 lei – începând cu data de 11.03.2013, iar pentru suma de 2358,68 lei – începând cu data de 11.04.2013 și până la data plății efective.
În temeiul art. 1021 alin. 3 Cod proc. civ. instanța va stabili un termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
În temeiul art. 451 alin. 1 și 453 alin. 1 Cod proc. civ., instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
O R D O N Ă:
Admite cererea privind ordonanța de plată formulată de creditoarea M. L., domiciliată în Bistrița, .. 3, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP_, în contradictoriu cu debitoarea ., prin SUCURSALA BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, ., .-Năsăud, și în consecință:
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 3.640,35 lei, reprezentând chirie datorată și neachitată pentru lunile februarie și martie 2013, precum și dobânda legală aferentă, la nivelul ratei de referință stabilită de BNR, calculată astfel: pentru suma de 1.281,67 lei – începând cu data de 11.03.2013 și pentru suma de 2.358,68 lei – începând cu data de 11.04.2013 și până la data plății efective.
Fixează termen de plată la 10 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1.153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. G. A.-M.
RED/DACT
OG/M.
26.07.13
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3828/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
