Plângere contravenţională. Sentința nr. 4444/2013. Judecătoria BISTRIŢA

Sentința nr. 4444/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 13493/190/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BISTRIȚA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4444/2013

Ședința publică din data de 28 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: O. C. V., judecător

GREFIER: M. I. F.

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta S. S. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.04.2012 și a procesului-verbal de ridicare . nr._ din 08.12.2011, în contradictoriu cu intimații ., IPJ BN – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenta asistată de avocat S. M. și martorul T. Lena D., lipsă fiind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța procedează la audierea martorului T. Lena D., propus de petentă, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Petenta arată că nu i s-a solicitat cartea de identitate pentru a i se menționa în procesul verbal toate datele personale, astfel încât procesul nu i-a fost comunicat la adresa de pe flotant din Tiha Bârgăului, ci la cea de pe Someșului.

Reprezentantul petentei învederează că petentei i s-a făcut copie de pe cartea de identitate doar când s-a dus la intimata . să plătească taxa de ridicare pentru a-și recupera mașina. Mai arată că, în copia de pe înștiințarea procesului verbal nu apare adresa completă a petentei, iar procedura de afișare este viciată.

Instanța ia act de precizarea petentei în sensul că pe vechea carte de identitate avea adresa de pe Someșului, fiind aplicată pe verso-ul acesteia flotant cu adresa din Tiha Bârgăului, încă din anul 2009.

Instanța pune în discuție excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale raportat la momentul comunicării.

Reprezentantul petentei solicită unirea excepției invocate cu fondul cauzei. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul petentei, având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost precizată iar, pe cale de consecință, să se dispună anularea proceselor verbale atacate, avându-se în vedere cazul fortuit incident în cauză, respectiv lipsa locurilor de parcare și nevoile fiziologice ale petentei, bolnavă renal. Susține că indicatorul aflat între cele două locuri de parcare, nu indică care loc e alocat celor cu handicap. Cu privire la procesul verbal de ridicare arată că ridicarea autoturismului este o măsură complementară a existenței unei contravenții, iar la încheierea lui nu exista procesul verbal de constatare a contravenției, astfel că nu se putea dispune această măsură. De asemenea, solicită restituirea sumei de 300 lei încasată de către .; fără cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând, constată că:

Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta S. S. a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 09.04.2012, și a procesului-verbal de ridicare . nr._, întocmit la data de 08.12.2011, în contradictoriu cu intimații . și I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud – Serviciul Poliției Rutiere, ce nelegale și netemeinice; și restituirea sumei de 300 lei, reprezentând predarea acestui autovehicul.

În motivare se arată că autoturismul pe care l-a condus petenta, înmatriculat sub nr._, i-a fost ridicat de către pârâtă și a fost obligată să achite suma de 300 lei. Apreciază că demersul de ridicare este nelegal, din prisma faptului că măsura ridicării autoturismului este o măsură complementară săvârșirii unei contravenții, contravenție care trebuia constatată printr-un proces-verbal. Nu i s-a întocmit un astfel de proces-verbal de constatare a contravenției, astfel că măsura complementară a ridicării autoturismului este nelegală și abuzivă, în același timp.

În drept s-au invocat prevederile art. 180 din HG nr. 1391/2006.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3).

Legal citată, intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii.

În motivare se arată că petentei i s-a ridicat autovehiculul parcat neregulamentar pe domeniul public spațiu cu handicap al orașului Bistrița. Astfel, intimata invocă excepția calității procesuale pasive a societății . deoarece aceasta are încheiat un contract de transport cu Primăria Bistrița, iar în cazul în care actul încheiat este nelegal, suma de bani să o achite Primăria Bistrița.

Conform art. 6 din OG 2/2001, procesul verbal întocmit este legal conținând toate aspectele de fond și formă prevăzute de actul normativ mai sus menționat. La procesul verbal este completat data și ora la care este întocmit, numele agentului constatator, calitatea și instituția din care face parte, descrierea faptei contravenționale cu indicarea locului faptei și datei în care a fost săvârșita contravenția, indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția. Toate aceste aspecte sunt completate, mai având în vedere că fiecare proces-verbal are . număr separat pentru fiecare exemplar întocmit. Pentru toate aceste aspecte, intimata consideră că procesul-verbal este legal întocmit și se impune menținerea sa.

În drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă.

Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 24.01.2012, petenta a solicitat să se dispună admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, și, pe cale de consecință, să se dispună anularea procesului verbal de ridicare, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 300 lei reprezentând predarea acestui autoturism.

În motivare se arată că, potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002, Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, iar potrivit art. 180 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie proces-verbal de constatare a contravenției care va cuprinde în mod obligatoriu inclusiv sancțiunea complementară sau măsura tehnico-administrativă.

Sancțiunile contravenționale principale au scopul de a sancționa o anumită conduită considerată ilicită prin dispozițiile legale, având în vedere prevederile art. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție stabilită și sancționată prin act normativ sau administrativ. Spre deosebire de acestea, sancțiunile contravenționale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sancțiunilor contravenționale principale, ci au scop preventiv și anume înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Sancțiunile complementare nu au caracter de sine stătător ci ele ființează numai pe lângă o sancțiune contravențională principală, astfel încât soarta lor juridică depinde de cea a sancțiunilor principale potrivit principiului „accesorium saequitur principalem" adică situația juridică secundată urmează soarta juridică a celei principale.

Nu se poate recunoaște valabilitatea unei sancțiuni contravenționale complementare în lipsa unei sancțiuni principale deoarece în caz contrar orice persoana s-ar vedea expusă unor măsuri adiacente care privesc bunurile sau persoana sa, fără ca în prealabil să cunoască fapta ilicită care îi este imputată și sancțiunea aplicată. Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravenționala apară valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean. Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentei determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Contravenția reținută în sarcina petentei întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor H.G. 147/1992 privește pe toți cetățenii, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.

Pe cale de consecință, în cauză, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.

În cauza de față, societatea pârâtă prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale complementare fără ca în prealabil să se fi stabilit existența unei fapte ilicite în sarcina petentului săvârșită cu vinovăție i-a încălcat acestuia prezumția de nevinovăție. Instanța apreciază că acest proces verbal nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care operează în favoarea petentului. Procesul verbal de contravenție prin care petentul este sancționat contravențional cu o sancțiune principală, neîncheiat în această cauză reprezintă actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.

Nefiind acuzat în mod oficial de săvârșirea unei fapte contravenționale, petentei i s-au încălcat toate garanțiile dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 din Convenția Europeană, iar prezumția nevinovăției nu a fost răsturnată. De asemenea, nu există anexată întâmpinării nicio planșa foto privind ridicarea acestuia, pentru a putea verifica veridicitatea procesului-verbal de ridicare în sensul că autoturismul era "parcat sau staționat" în locul respectiv și nici nu este identificat în alt mod locul unde a fost parcat sau staționat autoturismul, astfel încât să se poată stabili dacă s-a încălcat sau nu vreo normă rutieră, știut fiind faptul că denumirea unei străzi este suficientă pentru stabilirea locului unde a fost sau nu săvârșita contravenția.

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 18.12.2012, petenta a invocat excepția necomunicării procesului-verbal în termen de o lună, conform art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001, iar pe fond, fapta reținută în sarcina sa nu este sancționată de textul de lege. Astfel, potrivit art. 100 alin. 1 lit. f din Legea 448/2006, constituie contravenție "parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv" și, prin urmare, doar fapta de a parca în aceste locuri constituie contravenție în procesul-verbal se reține faptul că petenta a staționat în acel loc.

Dispozițiile Codului rutier fac distincție între staționare și parcare, astfel art. 63 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 arată că imobilizarea voluntară a unui vehicul peste 5 minute se consideră staționare, iar la alin. 4 "se consideră parcare staționarea vehiculelor în spatii special amenajate și semnalizate corespunzător". Pentru a putea fi sancționată, în sarcina acesteia trebuia reținută fapta de parcare iar nu de staționare.

În drept s-au invocat prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 19.02.2013, intimatul I. Județean De Poliție Bistrița-Năsăud a solicitat să se dispună respingerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale ca inadmisibilă și neîntemeiată; și respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivare se arată că fapta contravențională a fost săvârșită în data de 08.12.2011, staționarea neregulamentară fiind între orele 13,44 - 13,53, așa cum rezultă din fotografiile efectuate de agentul constatator. Intervalul de timp este mai mare de 5 minute, fapta subscriindu-se noțiunii de „staționare neregulamentară". După constatarea contravenției, agentul constatator a emis dispoziția de ridicare, pe care a înaintat-o prestatorului serviciilor de ridicare aflat sub contract cu Primăria municipiului Bistrița.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în data de 09.04.2012, după ce autoarea contravenției a fost identificată în baza declarației pe proprie răspundere inserată în procesul-verbal întocmit între petentă și prestatoarea .. Acest proces-verbal ne-a fost comunicat cu întârziere, însă aplicarea sancțiunii contravenționale se încadrează în termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, termen prevăzut de art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001. Prescripția executării sancțiunii nu atrage anularea acesteia ci doar imposibilitatea executării silite. Conform art. 39 alin. (4) din OG nr. 2/2001, împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii. Calea de atac împotriva actelor de executare întemeiată pe prescripția executării sancțiunii este cea prevăzută de art. 39 alin. (4) din OG nr. 2/2001 și nu plângerea contravențională, astfel că apreciază că invocarea prescripției executării sancțiunii pe calea plângerii contravenționale este inadmisibilă.

De altfel, motivul privind presupusa prescripție a executării sancțiunii contravenționale este neîntemeiat. Comunicarea procesului-verbal s-a făcut prin afișare la domiciliul petentei în data de 24.04.2012, conform procesului-verbal de afișare depus la dosar. Operațiunea de afișare s-a făcut în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din OG nr. 2/2001, motiv pentru care se impune respingerea excepției prescripției.

Cu privire la fondul cauzei, intimatul arată că plângerea contravențională este neîntemeiată, fotografiile efectuate și anexate prezentelor note probând fără nici un dubiu că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a staționat neregulamentar pe unul din locurile rezervate persoanelor cu handicap între orele 13:44 și 13:53 - ridicarea fiind făcută la ora 13:56.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 42-48).

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :

Prin procesul-verbal întocmit în data de 09.04.2012, petenta a fost sancționată în temeiul art. 100 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 448/2006, pentru fapta parcare pe un loc rezervat persoanelor cu handicap săvârșită în data de 08.12.2011. Tot în data de 08.12.2011, petentei i-a fost ridicat autoturismul cu nr. înmatriculare_, aspect probat prin procesul-verbal de ridicare . nr._ din 08.12.2011.

Instanța apreciază că plângerea este întemeiată pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Astfel, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la 123 de zile după ce petentei i se ridicase autoturismul, context în care se apreciază că în lipsa unui proces-verbal de contravenție care să constate pe data de 08.12.2011 o faptă contravențională, ridicarea autoturismului rămâne fără suport legal, întrucât art. 97 precizează că polițistul rutier poate dispune și una dintre măsurile tehnico-administrative, printre care ridicarea autoturismului, (conjucția ,,și” interpretându-se în sensul că orice măsură tehnico-administativă se aplică alături de o altă sancțiune principală). Altfel spus, această măsură se dispune cel puțin în același timp cu o sancțiune principală sau după constatarea și aplicarea sancțiunii principale și nu înainte de aplicarea acesteia. Din această perspectivă, atâta vreme cât la data de 08.12.2011 nu exista un proces-verbal care să sancționeze staționarea neregulamentară nu era admisibil a se ridica autoturismul petentului, măsura ridicării fiind una ce are caracter accesoriu unei fapte de staționare neregulamentară, neputând a fi dispusă înainte de încheierea procesului-verbal de contravenție, întrucât această ultimă situație ar presupune că ridicarea ar fi o măsură ce are caracter autonom și fără legătură cu fapta contravențională sancționată prin procesul-verbal de contravenție, fapt inadmisibil deoarece contravine prevederilor legale și rațiunii pentru care a fost instituită măsura respectivă.

De altfel, este interesant de știut cum a reușit agentul constatator să își adică aminte după mai bine de 4 luni (!!) de zile în ce condiții a fost săvârșită fapta petentei, fiind puțin probabil ca fapta să fi fost constatată ex propriis sensibus, câtă vreme procesul-verbal a fost întocmit doar după ce instanța a solicitat informații intimatului IPJ BN cu privire la ridicarea din 08.12.2011.

Față de aspectele expuse, instanța conchide că în mod nelegal s-a reținut caracterul contravențional al faptei petentei, astfel că se va proceda la anularea procesului-verbal atacat, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, și în consecință va fi desființată sancțiunea aplicată petentului, fiind totodată dispusă și desființarea măsurii de ridicare a autovehiculului petentului, având drept consecință restituirea sumei de 200 lei de intimata ..

În ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța apreciază că aceasta a rămas fără obiect, câtă vreme sancțiunea aplicată a fost desființată, nemaiputându-se pune problema vreunei executări a sancțiunii contravenționale.

Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petenta S. S., cu domiciliul în comuna Tiha Bârgăului, .. 233A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.04.2012 și a procesului-verbal de ridicare . nr._ din 08.12.2011, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în mun. Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, respectiv, ., cu sediul în mun. Bistrița, .. 13, ., jud. Bistrița-Năsăud, și pe cale de consecință:

Anulează ca nelegal atât procesul-verbal de contravenție, cât și procesul-verbal de ridicare a autoturismului petentei.

Desființează sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată petentei, precum și măsura ridicării autoturismului dispusă de agentul constatator.

Dispune restituirea de către intimata . de 300 lei achitată de petentă cu titlul de taxă ridicare autoturism.

Respinge ca rămasă fără obiect excepția invocată de petentă.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28.05.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

O. C.-V. M. I.-F.

RED/DACT

OCV/R.

14.06.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 4444/2013. Judecătoria BISTRIŢA