Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 9569/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9569/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 6945/190/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9569/2013
Ședința publică din data de 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V.
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții V. F. și V. S. împotriva pârâților A. A. și A. A., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic - rejudecare.
Cauza s-a judecat la fond la data de 25.11.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, dată la care instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la doar concluzii scrise a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 02.12 2013, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin sentința civilă nr.958/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții Vâncă N. și Vâncă F. împotriva pârâtului A. A., ca inadmisibilă. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților cheltuieli de judecată de 595 lei.
Pentru adoptarea acestei hotărâri, prima instanță, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 916/2009 pronunțată în dosarul civil_, rămasă definitivă prin anularea recursului formulat de pârâți, instanța i-a obligat pe aceștia să-i recunoască reclamanților (pârâții din cauza pendinte) dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren în litigiu și să-și retragă posesia și folosința pe aliniamentul stabilit prin expertiza tehnică întocmită în cauză, respingând astfel cererea reconvențională având ca obiect printre altele și constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ulterior precizată în sensul de a se constata dobândirea proprietății în baza contractului de vânzare – cumpărare invocat în prezenta cauză.
Prin contractul de vânzare –cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 15 mai 1965 reclamanții susțin că au cumpărat de la pârâți o porțiune de teren din spatele casei având lățimea de 1 m și cu lungimea de 23 m.
Prin sentința mai sus arătată, dat fiind faptul că reclamanții au solicitat instanței să constate că au dobândit dreptul de proprietate în temeiul acestui contract ,instanța a analizat dacă actul în sine îndeplinește condițiile prevederile art.948 Cod civil, temeiul de drept al cererii reconvenționale formulate de reclamanții fiind același ca și în cauza pendinte respectiv dis part.969 și 1294 și urm cod civil .
Deoarece pârâtul din cauza pendinte a tăgăduit semnătura de pe acest contract, în temeiul disp. art. 177 C.pr.civ. s-a solicitat verificarea semnăturii, sens în care ulterior prin expertiza grafologică efectuată în cauză s-a concluzionat de către expertul criminalist din cadrul LIEC Cluj-N. că acest contract nu a fost semnat de către reclamant, la rubrica „vânzător” .
Pe de altă parte s-a reținut că actul vizează un imobil teren acesta trebuia încheiat în formă autentică astfel că sub aspectul formei este nul absolut, neputând fi luat în considerare în speță, ca dovadă a dobândirii dreptului de proprietate de către pârâți, așa cum s-a solicitat prin cererea lor reconvențională, nefiind dovedite nici celelalte petite din cererea reconvențională precizată, deoarece nu sunt susținute cu probe, așa cum prevăd disp. art. 1169 C.civil, respectiv „să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit, în favoarea pârâților și să se dispună ieșirea din indiviziune a pârâților față de reclamant, cu privire la terenul în cauză, cu precizarea că prețul vânzării – cumpărării a fost de 350 lei, sumă achitată vânzătorului la momentul încheierii contractului.”
Raportând circumstanțele dosarului prezentat anterior la cele ale dosarului de față, prima instanță a constatat o triplă identitate: obiect, cauză, părți.
Astfel, la un interval de mai puțin de 1 an, aceeași reclamanți reconvenționali, i-au chemat în judecată același pârâții pentru constatarea dobândirii de către aceștia a dreptului de proprietate asupra aceluiași imobilul menționat, prin contractul de vânzare –cumpărare sub semnătură privată încheiat la data 15 mai 1965 . introducerea unei noi cereri având ca obiect validare de convenție, reclamanții tind să lipsească de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioară, prin care s-a stabilit irevocabil că reclamanții nu au dobândit prin înscrisul sub semnătură privată din anul 1965 proprietatea asupra suprafeței de teren de 1 m lățime și lungimea de 23 m. În realitate, reclamanții nu pretind o altă cauză juridică a dreptului lor, ci formulează doar noi apărări, ceea ce nu este permis după ce litigiul a fost tranșat în mod irevocabil.
Din cele expuse anterior reiese că potrivit art. 1021 Cod civil, există autoritate de lucru judecat, operantă în sensul că această instituție împiedică o nouă judecată a unei cereri deja judecate.
Excepția autorității de lucru judecat este reglementată de norme imperative, fiind absolută, ceea ce înseamnă că poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar înaintea instanțelor de recurs, conform art. 166 Cod procedură civil și nu poate fi acoperită în nici un fel. Totodată, excepția autorității de lucru judecat este peremptorie, pentru că tinde la respingerea cererii în care se constată că este operantă. Aceasta deoarece este inadmisibilă reexaminarea de către o altă instanță a împrejurărilor care au format obiectul unei judecăți anterioare.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea ca inadmisibilă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă au fost obligați reclamanții să plătească pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 595 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal prima instanță a admis excepția autorității lucrului judecat pentru că se poate constata că nu există nici identitate de obiect între acțiunea din dosarul de față și cea din dosarul nr._ prin care a solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare asupra porțiunii de teren în litigiu, iar în această cauză au solicitat validarea antecontractului de vânzare-cumpărare și nici identitate de părți pentru că în dosarul nr.8972/2006, părți au fost reclamanții și pârâtul A. A., iar în acest dosar, pârât a fost atât A. A., cât și A. M., iar ulterior în locul acestei a fost împrocesuat A. A.. S-a mai susținut că chiar prima instanță prin sentința dată în primul dosar a apreciat că se impunea o validare a antecontractului materializat printr-un înscris sub semnătură privată neexistând vreun act autentic.
În drept s-au invocat art.304 pct.8, 9 și art.312 pct.2,3, 5 Cod procedură civilă.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar anulate la dosar.
Intimatul pârât A. A. a depus întâmpinare (f.8-9), prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat. În susținerea acestei poziții s-a arătat faptul că prezentul litigiu se referă la unul și același teren, obiect al dosarului nr._ și că la baza solicitării dobândirii dreptului de proprietate stă același înscris întocmit la 15 mai 1965, invocat în ambele dosare. De asemenea temeiul juridic al acțiunii l-au constituit dispozițiile art.969 și 1294 Cod civil. În consecință se apreciază că în mod justificat prima instanță a constatat existenta autorității de lucru judecat si a resp8ins acțiunea formulată ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.192/R/2010 din 30.06.2010 Tribunalul Bistrița Năsăud a admis recursul declarat de reclamanții Vâncă N. și Vâncă F., împotriva sentinței civile nr.958/2010 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul civil nr._, casează în tot sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Bistrița.
În rejudecare, dosarul s-a înregistrat sub numărul de mai sus, în data de 29.07.2010.
În data de 25.11.2010 pârâtul A. A., a formulat note de ședință, prin care a solicitat să se ia în considerare întâmpinarea pusă în termen la judecarea cauzei în fond și pe care o susține în totalitate, și să se respingă cererea reclamanților, ca inadmisibilă. Menționează faptul că prin Decizia civila nr. 192/R/2010 pagina 4 alin. 4 instanța a sesizat faptul că obiectul cauzei diferă prin faptul că în dosarul de față obiectul se referă la validarea antecontractului de vânzare - cumpărare dintre părți dar acest act de vânzare cumpărare face și obiectul din dosarul_ care se referă la același act adică contractul de vânzare cumpărare ( dar pe care în prezentul dosar îl numesc antecontract) încheiat la data de 15.05.1965 între aceleași părți și care se refera la același lot de pământ, dar pe care instanța prin hotărâre irevocabilă și definitivă la constatat nul. Rezultă deci că instanța de recurs în mod eronat a considerat că nu operează excepția autorități de lucru judecat, deoarece dacă printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a fost declarat nul un act care se referea la același obiect și are aceleași părți nu mai poate fi judecat, încălcându-se astfel principiul autorități lucrului judecat și cum bine a sesizat instanța de fond „ este inadmisibilă reexaminarea de către o altă instanță a împrejurărilor care au format obiectul unei judecați anterioare". Cum, potrivit art. 1.200 pct. 4 cu referire la art. 1202, alin. 2 C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii. În urma celor relatate mai sus solicită respingerea cererii formulate de reclamanți, ca inadmisibilă.
Prin înscrisul depus la fila 17, pârâtul A. A. a subliniat faptul că își menține în totalitate cele declarate mai sus, și solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 Cod proc. civilă.
Pentru termenul de judecată din data de 17.09.2012 numitul V. S. a depus un înscris prin care a arătat că dorește să continue acțiunea înaintată de tatăl său V. N., reclamant, care a decedat.
Pentru termenul de judecată din data de 21.01.2013, pârâtul A. A., a formulat note de ședință, prin care a solicitat să se revină cu privire la încuviințarea efectuării unei expertize de către expertul Ș. C. și să se dispună judecarea cauzei în fond și să se respingă acțiunea ca neîntemeiată în baza excepției puterii lucrului judecat.
Distincția făcută de Tribunalul Bistrița-Năsăud prin Decizia nr. 192/R/2010, cu privire la lipsa identității de obiect este excesivă, pur formală și nejustificată din moment ce în cele două cereri s-a urmărit aceeași finalitate a certificării legalității aceluiași înscris din 15 mai 1965 și s-a solicitat intabularea pretinsului teren cumpărat pe numele reclamanților. Și în acțiunea obiect a dosarului_ s-a solicitat intabularea terenului pretins cumpărat, astfel că și aceasta este o acțiune în realizare și nu una în constatare cum a apreciat tribunalul. Evident că dispozițiile tribunalului sunt obligatorii pentru instanța de fond, dar administrarea probatoriului cu expertiza grafică, audiere de martori și expertiză tehnică apare superfluă prin prisma dispozițiilor art. 1200 pct. 4 raportat la art. 1202 alin.2 Cod Civil. In acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție a României prin Decizia nr. 5834/19.09.2007 publicată în Revista Dreptul nr.7/200 unde se precizează următoarele: „Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat presupune în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte că ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției
procesuale {non bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat; altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară. Potrivit prezumției lucrului judecat (art. 1200 pct4, referire la art. 1202 alin.2 Cod Civil), o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin.2 Cod Civil). Ori, prin sentința nr. 916/2009 rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul_ s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acest teren este proprietatea pârâtului A. A. și că înscrisul încheiat la 15.05.1965 invocat de reclamant este nul, astfel că printr-o hotărâre ulterioară nu se poate dispune altfel fără încălcarea legii. Față de cele mai sus arătate solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru termenul de judecată din data de 10.06.2013, pârâtul A. A. a formulat concluzii prin care a solicitat, respingerea acțiunii în principal în baza excepției puterii lucrului judecat, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat.
În motivare a arătat că, prin acțiunea introductivă reclamanții solicită validarea unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată pretins încheiat ia 15.05.1965 cu pârâtul, a cărui validare a fost solicitată și în dosarul Judecătoriei Bistrița, nr._, cererea actualilor reclamanți fiind respinsă irevocabil. Distincția făcută de Tribunalul Bistrița-Năsăud prin Decizia nr. 192/R/2010, cu privire la lipsa identității de obiect este excesivă, pur formală și nejustificată din moment ce în cele două cereri s-a urmărit aceeași finalitate a certificării legalității aceluiași înscris din 15 mai 1965 și s-a solicitat intabularea pretinsului teren cumpărat pe numele reclamanților. Și în acțiunea obiect a dosarului_ s-a solicitat intabularea terenului pretins cumpărat, astfel că și aceasta este o acțiune în realizare și nu una în constatare cum a apreciat tribunalul. Cu privire la acest aspect înțelege să invoce excepția puterii lucrului judecat. In acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție a României prin Decizia nr. 5834/19.09.2007 publicată în Revista Dreptul nr.7/2008,
unde se precizează următoarele: „Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat presupune în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (nori. bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat; altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară. Potrivit prezumției lucrului judecat (art. 1200 pct.4, referire la art. 1202 alin.2 Cod Civil), o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin.2 Cod Civil). Ori, prin sentința nr. 916/2009 rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul_ s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acest teren este proprietatea pârâtului A. A. și că înscrisul încheiat la 15.05.1965 invocat de reclamant este nul, astfel că printr-o hotărâre ulterioară nu se poate dispune altfel fără încălcarea legii.
Cu privire la aspectele de fond este o certitudine și reclamanții o recunosc, că prezentul litigiu se referă la unul și același teren obiect al dosarului_ și că la baza solicitării dobândirii dreptului de proprietate stă același înscris întocmit la 15 mai 1965 și invocat în ambele dosare. De asemenea, temeiul juridic al acțiunii l-a constituit dispozițiile an. 969 și 1294 și următoarele Cod civil, respectiv se solicită validarea acelui antecontract de vânzare-cumpărare, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în baza aceluiași act de mână. Ori, în dosarul_ pârâtul tăgăduind semnătura vânzătoarei de pe pretinsul contract de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 177 Cod Procedură Civilă s-a solicitat verificarea semnăturii, sens în care ulterior prin expertiza grafologică efectuată în cauză s-a concluzionat de către expertul criminalist din cadrul L.I.E.C. Cluj-N. că acest contract nu a fost semnat de către reclamant, la rubrica „vânzător". Reclamanții au încercat să obțină dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren în discuție și prin formularea unei acțiuni în grănițuire ce a făcut obiectul dosarului_ și care prin Decizia nr. 40/A/2013 a fost respinsă irevocabil. Față de cele arătate solicită respingerea acțiunii cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru termenul de judecată din data de 27.08.2013 reclamanții au formulat precizare de acțiune, prin care au arătat faptul că, având în vedere înțelegerea intervenită între reclamanți și pârâtul A. A., din data de 01.07.2013 și completarea la raportul de expertiză întocmită de expertul C. S., numit în cauza, solicită: să se dispună micșorarea suprafeței din c.f. 723 Bistrița, nr. top. 1257/1/b, de la 594 mp la 590 mp și, respectiv, majorarea suprafeței din c.f._ Bistrița, nr. top. 1257/1/a și nr. top. 1257/2/a, proprietatea reclamanților, de la 700 mp, la 704 mp cât măsoară în realitate. La data de 01.07.2013, între reclamanți și A. A. a intervenit înțelegerea prin care pârâtul a fost de acord cu validarea antecontractului ce face obiectul acțiunii reclamanților și cu grănițuirea celor două proprietăți, astfel ca mejdia să fie trasată la limita peretelui casei acestuia. Față de această înțelegere, toate părțile interesate din proces, au solicitat expertului S. C. să întocmească o variantă prin care să se stabilească mejdia la nivelul peretelui casei pârâtului, astfel cum se folosește în prezent. Odată cu efectuarea variantei solicitate de reclamanți, expertul a propus rectificarea colilor funciare 723 Bistrița, nr. top. 1257/1/b de la 594 mp la 590 mp și respectiv,_ Bistrița, nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, de la 700 mp la 704 mp, motiv pentru care au formulat capătul de cerere de mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt proprietari asupra imobilului înscris în CR_ Unire nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, cu suprafață scriptică de 700 mp, iar pârâții sunt proprietari ai imobilului înscris în Cf 723 Unirea, nr. top. 1257/1/b cu suprafața scriptică 594 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară (f. 113), care sunt situate în municipiul Bistrița – cartier Unirea, limitrofe cu . administrative 174 și 175.
Litigiul dintre părți este determinat de mejdia dintre cele două proprietăți contestate în aceeași măsură de ambele părți cât și de valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâți la 15.05.1965 (f. 5 dosar_ ).
Potrivit art. 271 din Vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauză, „Părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor. Dacă părțile se înfățișează la ziua fixată pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită, chiar de un singur judecător, urmând ca hotărârea să fie dată de instanță în ședință. Dacă ele se înfățișează într-o altă zi, instanța va da hotărârea în camera de consiliu”, iar în conformitate cu prev. art. 272 V.C.pr.civ., „ Învoiala va fi înfățișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii”.
În speță, urmare a identificărilor imobilelor deduse judecății prin raportul de expertiză întocmit de expert S. C. Completare (f. 143), părțile au încheiat o înțelegere (f. 156) prin care au fost de acord să stingă litigiul pe cale amiabilă în sensul în care această înțelegere să constituie dispozitivul hotărârii ce urmează a se pronunța în cauză, înțelegere care să consfințească învoiala lor.
Cum insă, această înțelegere nu vizează și identificările imobilelor cu date de carte funciară, iar prin raportul de expertiză-completare (f. 143) s-au făcut propuneri de rectificare asupra suprafețelor înscrise în CF 723 Bistrița nr. top. 1257/1/b, respectiv CF 5534 Bistrița nr. top. 1257/1/a și nr. top. 1257/2/a și nici nu reflectă varianta de grănițuire conform cu înțelegerea părților încheiată la data de 01.07.2013, s-a încuviințat în cauză o nouă completare (f. 162) denumită Completare nr. II în baza căreia s-a evidențiat înțelegerea părților, meta dintre cele două proprietăți urmând a fi stabilită pe limita folosinței actuale, cu frontul la stradă pe actualul aliniament, variantă însușită de ambele părți.
Așa fiind, și reținând că imobilele din litigiu se identifică cu datele de carte funciară mai sus arătate, că înțelegerea părților încheiată la 01.07.2013 întrunește exigențele textului art. 271 și urm. V.C.pr.civ., și că nu s-au formulat obiecțiuni la completarea nr. II al raportului de expertiză întocmit de expert S. C., instanța o va admite ca atare, în sensul că va lua acta de tranzacția părților care va constitui dispozitivul hotărârii, și va dispune stabilirea mejdiei între cele două proprietăți având în vedere ultima completare la raport, intitulată completarea nr. II, care evidențiază și folosința actuală a imobilelor.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de tranzacția încheiată între reclamanții V. S. și V. F., ambii domiciliați în Unirea, nr.175, jud. Bistrița Năsăud și pârâții A. A. și A. A., ambii domiciliați în Unirea, nr.174, jud. Bistrița Năsăud, având următorul cuprins:
„ ÎNȚELEGERE.
Încheiată azi 01.07.2013 între subsemnații:
1. A. A., domiciliat în municipiul Bistrița, cartier Unirea, nr. 174
și
2.V. S., V. L.-M., domiciliați în municipiul Bistrița, cartier Unirea, nr. 175, prin care convenim următoarele:
Subsemnatul A. A., în urma înțelegerii avute cu V. S. și V. L.-M. sunt de acord cu validarea antecontractului de vânzare-cumpărare obiect a dosarului_ - cu termen de judecată ia 27 august 2013, astfel încât sunt de acord cu întocmirea unei variante a raportului de expertiză, prin care întregul lot ce reprezintă curtea casei familiei V., respectiv până la peretele casei subsemnatului să revină în proprietate familiei V. pe întreaga lungime a casei.
Subsemnații V. S. și V. L.-M. ne obligăm să permitem d-lui A. A. să tencuiască sau să refacă acoperișul și inclusiv să monteze ceterne (burlane) la casă, astfel încât apele pluviale să se scurgă înafara curții noastre .
Subsemnatul A. A. mă oblig să montez ceterne (burlane) de scurgere a apei pluviale de pe casa subsemnatului până la sfârșitul anului 2013.
Odată cu încheierea prezentei înțelegeri subsemnații V. S. și V. L.-M. achităm d-ului A. A. suma de 14.000 lei ron (patrusprezecemiileiron), reprezentând contravaloarea porțiunii de teren de 1,6 ml lățime și pe o lungime de 20 ml pe întreaga lungime a casei și a tuturor cheltuielilor de judecată rezultate din procesele avute până la această dată.
Totodată, urmare a prezentei înțelegeri nici subsemnatul A. A. nu mai datorez vreo sumă de bani familiei V. cu titlu de cheltuieli de judecată.
În dosarul_ în care cerem validarea convenției de vânzare-cumpărare nici una din părți nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin semnarea prezentei înțelegeri subsemnatul A. A. recunosc că am primit suma de 14.000 lei ron (patrusprezecemiileiron) fără a fi necesară o altă chitanță.
Recitind cele de mai sus înțelegem că ele reprezintă voința noastră, fapt pentru care semnăm liberi de orice constrângere prezenta înțelegere încheiată în trei exemplare originale din care câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar pentru instanța de judecată.
S.S S.S.indescifrabilS.S.indescifrabil
A. A., V. S.
S.S.indescifrabil V. M. L. „
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe aliniamentul A, B, C, D, E, FGH, conform schiței anexe la completarea nr. II din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert S. C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de l5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. V. B. C. I.
RED/DACT
VV/NM/M.
13.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4444/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
