Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 3815/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 3815/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 3706/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 3815/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de 07 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. L. M., Președinte secția civilă
GREFIER U. C. A.
Pe rol fiind anularea cererii de chemare în judecată având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanții R. GH. A. și P. V. C. V., împotriva pârâtului I. M.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților, cauza soluționându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor instanței în sensul de a preciza cererea de chemare în judecată, în sensul de a indica codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare la oficiul comerțului contul bancar, număr de telefon, număr de fax, adresa electronică ale pârâtului, în situația în care le sunt cunoscute; arătarea motivelor de drept pe care se întemeiază cererea; arătarea dovezilor pe care se întemeiază fiecare capăt de cerere, depunerea înscrisurilor în copii certificate pentru conformitate cu originalul și în două exemplare, iar pentru martori, numele, prenumele și adresa acestora.
S-au analizat actele dosarului, instanța reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 09.04.2013 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanții R. GH. A. și P. V. C. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. M., obligarea acestuia la plata sumei de 500 de lei, câte 250 de lei pentru fiecare reclamant, cu titlu de datorie.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune nu au fost atașate înscrisuri.
Verificând cererea introductivă de instanță, conform dispozițiilor art.200 Cod procedură civilă, instanța a procedat la regularizarea acesteia și a pus în vedere reclamanților, prin adresele emise în data de 10 aprilie 2013 să completeze cererea de chemare în judecată în sensul de a indica codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare la oficiul comerțului contul bancar, număr de telefon, număr de fax, adresa electronică ale pârâtului, în situația în care le sunt cunoscute; arătarea motivelor de drept pe care se întemeiază cererea; arătarea dovezilor pe care se întemeiază fiecare capăt de cerere, depunerea înscrisurilor în copii certificate pentru conformitate cu originalul și în două exemplare, iar pentru martori, numele, prenumele și adresa acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma temeiurilor juridice procesuale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția premergătoare întocmită la data de 10.04.2013 instanța, întemeiat pe dispozițiile art. 200 Noul Cod de procedură civilă, a dispus comunicarea către reclamanți a înștiințării prin care, sub sancțiunea anulării cererii, li s-a solicitat să completeze cererea de chemare în judecată în sensul de a indica codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare la oficiul comerțului contul bancar, număr de telefon, număr de fax, adresa electronică ale pârâtului, în situația în care le sunt cunoscute; arătarea motivelor de drept pe care se întemeiază cererea; arătarea dovezilor pe care se întemeiază fiecare capăt de cerere, depunerea înscrisurilor în copii certificate pentru conformitate cu originalul și în două exemplare, iar pentru martori, numele, prenumele și adresa acestora.
Potrivit prevederilor art. 194 Noul Cod de procedură civilă „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii; c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, . în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt; d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; f) semnătura”.
La expirarea termenului stabilit, instanța constată că petentul nu a înțeles să îndeplinească obligațiile privind completarea cererii în sensul că nu a depus înscrisurile și precizările solicitate; În aceste condiții, instanța observă că ipoteza normei legale instituite prin art. 200 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă potrivit căreia „Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii” este întrunită, astfel că va dispune anularea cererii formulate.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție instanța înlătură liberul acces al petentului la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act juridic care pretinde că îi vatămă drepturile.
Instanța reține că dreptul consacrat de art. 21 din Constituția României și cel prevăzut de art. 6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut, însă trebuie să fie efectiv, deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, . nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează condițiile de promovare a unei acțiuni în justiție.
Prin urmare, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că, dacă nu va respecta prescripțiile procedurale pentru promovarea cererii, aceasta va fi anulată. Ori, atâta timp cât dispozițiile legale inserate de către legiuitor în cadrul prevederilor art. 200 al. 3 Noul Cod de procedură civilă au caracter imperativ, o atare obligație se impunea a fi respectată de către justițiabilul dator să dea actului de sesizare al instanței forma prevăzută de lege.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor legale anterior enunțate, văzând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile privind completarea cererii în termenul de 10 zile de la data primirii înștiințării, respectiv 02.05.2013, instanța va dispune anularea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții R. GH. A. și P. V. C. V., ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 07.05.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. L. M. U. C. A.
Red/Dact
TLM/UC
07.05.2013-3ex
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1485/2013.... → |
|---|
