Plângere contravenţională. Sentința nr. 2033/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2033/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 3819/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2033/2013
Ședința publică din data de 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. I. împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.03.2011,. nr._/06.07.2011, . nr._/14.04.2011, . 11 nr._/14.04.2011, . nr._/14.04.2011,. nr._/14.04.2011, . nr._/31.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/17.06.2011, . nr._/24.06.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/14.06.2011, . nr._/07.06.2011, . nr._/03.06.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/09.09.2011, . NR._/03.10.2011, încheiate de intimata C. SA – C..
Cauza s-a judecat pe fond la data de 26.02.2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 05.03.2013, apoi pentru data de 12.03.2013, încheierile de ședință de la aceste termene de judecată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
P. plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul M. I. a solicitat anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.03.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/14.04.2011, . 11 nr._/14.04.2011, . nr._/14.04.2011,. nr._/14.04.2011, . nr._/31.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/17.06.2011, . nr._/24.06.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/14.06.2011, . nr._/07.06.2011, . nr._/03.06.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/09.09.2011, . NR._/03.10.2011, încheiate de intimata C. SA – C..
În motivare arată că procesele verbale atacate sunt lovite de nulitate absolută întrucât nu conțin semnătura olografă a agentului constatator, fapt ce contravine prevederilor art. 17 din OG 2/2001, nefiind incidente în cauză nici disp. Legii 455/2001 deoarece procesele i-au fost comunicate pe suport de hârtie și nu prin intermediul unui program informatic.
În drept s-au invocat disp. art. 31, 21 alin. 3 și 17 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-61).
Deși a fost legal citată, intimata nu a formulat Întâmpinare dar, a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri (f. 68-107).
Pentru termenul de judecată din data de 26.02.2013 petenta a depus la dosarul cauzei Precizare a plângerii prin care a solicitat instanței, în principal, să constate nulitatea dovezilor de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor atacate și, pe cale de consecință, să dispună anularea proceselor verbale atacate care au fost întocmite nelegal; în subsidiar, să constate că procesele verbale de contravenție atacate nu i-au fost comunicate (procedura de comunicare fiind viciată) și, prin urmare, să dispună repunerea în termen și anularea proceselor verbale de contravenție ca fiind nelegale.
În motivare mai arată că OG 2/2001 prin art. 17 obligă agentul constatator să semneze procesul verbal de contravenție, iar înmânarea acestuia, respectiv dovada de primire, trebuie să îndeplinească și condițiile prev. de art. 100 alin. 1, pct. 1, 4, 7 din Codul de procedură civilă.
Astfel, arată că, în speță intimata nu a respectat dispozițiile legale imperative, fapt ce reiese din probele administrate în cauză.
În drept a invocat prev. art. 100 alin. 1, pct. 1, 4, 7 din Codul de procedură civilă, art. 34 din OG 2/2001.
În ședința publică din data de 26 februarie 2013 instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale cu privire la procesele verbale de contravenție . nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011.
Reprezentanta petentei, având cuvântul pe fond a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale privind procesele verbale de contravenție: . nr._/30.03.2011, . nr._/14.04.2011, . 11 nr._/14.04.2011, . nr._/14.04.2011,. nr._/14.04.2011, . nr._/31.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/17.06.2011, . nr._/24.06.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/14.06.2011, . nr._/07.06.2011, . nr._/03.06.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/09.09.2011, . NR._/03.10.2011, constatarea nulității dovezilor de comunicare privind aceste procese verbale de contravenție și în consecință anularea lor ca nelegale.
Față de tariful de despăgubire la care a fost obligată petenta prin procesele verbale de contravenție: . nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011 solicită instanței a se avea în vedere că petenta trebuie să fie obligată pentru o singură faptă la achitarea acestui tarif de despăgubire și nu pentru toate procesele verbale, astfel încât solicită instanței să se rețină acest tarif pentru un singur proces verbal de contravenție și să se anuleze pentru celelalte. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția tardivității formulării plângerii contravenționale privind procesele verbale de contravenție . nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011 iar în ceea ce privește constatarea tariful de despăgubire dispus prin aceste procese verbale, precum și cu privire la celelalte procese verbale de contravenție contestate, a reținut cauza în pronunțare pe fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011 încheiate de intimata C.N.A.D.N.R. SA – C., s-a reținut în sarcina petentei că în date diferite, pe DN 17, km. 85+380m, Tiha Bârgăului, a circulat pe drumurile naționale cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei fără a deține rovinietă valabilă, sens în care prin fiecare act constatator s-a aplicat în sarcina petentei câte o amendă în cuantum de 250 lei, petenta fiind obligată și la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 EURO prin fiecare act în parte.
Procesele-verbale i-au fost comunicate la data de 15.07.2011, 19.07.2011, respectiv 08.08.2011, conform proceselor verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor (filele 7, 39, 41, 43, 45, 138, 139, 140). În conformitate cu art. 102 cod procedură civilă, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură. Plângerea contravențională a fost depusă la serviciul Registratură a Judecătoriei Bistrița în data de 29.03.2012.
În conformitate cu art. 34 din OG 2/2001, instanța a verificat dacă plângerea contravențională a fost introdusă în termen, ocazie cu care a reținut că de la datele la care i-au fost comunicate procesele verbale de constatare a contravenției și până la data formulării plângerii contravenționale, respectiv 29.03.2012, este un interval de aprox. 1 an și jumătate (socotit pe zile libere, conform art. 101 cod procedură civilă), cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 31, alin . 1 din OG 2/2001.
Plângerea contravențională fiind formulată tardiv, instanța urmează a admite excepția tardivității ridicată din oficiu, urmând a respinge plângerea contravențională cu privire la procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011 încheiate de intimata C.N.A.D.N.R. SA – C., ca fiind formulată în afara termenului prevăzut de lege pentru formularea plângerii, în conformitate cu art. 103 cod procedură civilă, alin. 1, prima teză, respectiv neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea.
Însă, în raport de aspectul că tariful de despăgubire în cuantum de 28 EURO se achită o singură dată, petenta făcând dovada că acest tarif de despăgubire i-a fost imputat prin nouă procese – verbale, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, precum și a dispozițiilor Legii 144 /2012, instanța urmează să dispună anularea măsurii de obligare a petentei la plata tarifului de despăgubire dispusă prin procesele verbale de constatare a contravenției: . nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011.
P. procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011, . nr._/14.04.2011, . 11 nr._/14.04.2011, . nr._/14.04.2011,. nr._/14.04.2011, . nr._/31.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/17.06.2011, . nr._/24.06.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/14.06.2011, . nr._/07.06.2011, . nr._/03.06.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/09.09.2011, . NR._/03.10.2011 încheiate de intimata C. SA-C. s-a reținut în sarcina petentei că în date diferite, pe DN 17, km. 85+380m, Tiha Bârgăului, a circulat pe drumurile naționale cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei fără a deține rovinietă valabilă, sens în care prin fiecare act constatator s-a aplicat în sarcina petentei câte o amendă în cuantum de 250 lei, petenta fiind obligată și la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 EURO prin fiecare act în parte.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
P. urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului–verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul–verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor–verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul–verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului–verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.
Astfel, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
De asemenea, art. 34 alin. (2) din OG nr. 2/2001 prevede că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”, dând așadar caracter administrativ proceselor–verbal de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.
Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina societății petente în format electronic un proces–verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentei în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001. Or, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor-verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.
Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesele verbale de constatare a contravenției:. nr._/30.03.2011, . nr._/14.04.2011, . 11 nr._/14.04.2011, . nr._/14.04.2011,. nr._/14.04.2011, . nr._/31.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/17.06.2011, . nr._/24.06.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/14.06.2011, . nr._/07.06.2011, . nr._/03.06.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/09.09.2011, . nr._/03.10.2011 încheiate de către CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C. ca fiind nelegal întocmite.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția tardivității formulării plângerii contravenționale cu privire la procesele verbale de constatare a contravenției:. nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011 și în consecință respinge plângerea contravențională formulată de petentă cu privire la contestarea amenzii contravenționale dispuse prin aceste procese verbale.
Admite cererea formulată de petenta M. I., domiciliată în .. 168, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata CNADR C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și, în consecință anulează procesele verbale de constatare a contravenției:. nr._/30.03.2011, . nr._/14.04.2011, . 11 nr._/14.04.2011, . nr._/14.04.2011,. nr._/14.04.2011, . nr._/31.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/12.05.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/17.06.2011, . nr._/24.06.2011, . nr._/28.06.2011, . nr._/14.06.2011, . nr._/07.06.2011, . nr._/03.06.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/09.09.2011, . NR._/03.10.2011.
Admite cererea formulată de petenta M. I. în contradictoriu cu intimata CNADR C. și în consecință anulează măsura de obligare a petentei la plata tarifului de despăgubire dispusă prin procesele verbale de constatare a contravenției: . nr._/06.07.2011, . nr._/26.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/05.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011, . nr._/06.07.2011.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. M. A. P. S. C.
RED/DACT
BMA/M.
20.03.2013 4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1904/2013.... | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 8813/2013.... → |
|---|
