Plângere contravenţională. Sentința nr. 7391/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7391/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1298/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 1._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7391/2013
Ședința publică din data de 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul J. G., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 03.02.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă: avocat C. I. O. pentru petent, lipsă fiind: reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta petentului arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și nici probe de propus.
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 150 Cod pr. civ., declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fond, reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și completată; fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, completată la data de 26.04.2013, petentul J. G. a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03.02.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD, ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar, transformarea amenzii în avertisment, cu restituirea amenzii achitate și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, sau reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce, de la 90 de zile, la 30 de zile.
În motivare se arată că, prin procesul-venal . nr._/03.02.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională de 975 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru 90 de zile, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 102 alin.3 lit. a din OUG nr. 195/2002 și art. 103 alin. 1. lit. b pct. 2, reținându-se că, în data de 03.02.2013, ora 02,47, a condus auto_ sub influenta băuturilor alcoolice rezultatul aparatului etilotest ARPDJ-0357 ....fiind de 0,15 mg/l. De asemenea, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 71 km/h, instalat pe auto MAI-_.
În ceea ce privește fapta de conducere sub influența băuturilor alcoolice, petentul învederează că deține permis de conducere italian . nr._. La începutul acestui an, s-a întors din Italia unde a stat o lungă perioadă de timp, în orașul său natal, Sângeorz-Băi.
La data de 02.02.2013, împreună cu prietena sa și alți prieteni s-a deplasat în orașul Bistrița, la discoteca Metropolis din localitate. Ajunși la discotecă, petentul a băut doua guri de vodcă din paharul prietenei sale, gândindu-se că o cantitate atât de mică de alcool nu are relevanță și mai ales că până la ora plecării spre casă urma să dispară orice posibil efect al acesteia. Petentul susține că știa că trebuie să se întoarcă acasă, la Sângeorz-Băi, cu mașina, motiv pentru care a refuzat să mai consum alte cantități de alcool.
Petentul, fiind întors de curând din Italia, unde circulația pe drumurile publice este guvernată de alte legi și unde consumul de alcool se sancționează cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule numai peste limita de alcoolemie de 0,5%, obișnuit fiind cu regulile de acolo, nu a sesizat posibilitatea sancționării sale pentru vreo faptă, cu atât mai mult cu cât a consumat doar două guri de alcool. La ora 2,30, deci după 3 ore și jumătate, acesta a părăsit împreună cu prietenii săi discoteca pentru a se întoarce acasă când, pe raza orașului Bistrița, respectiv Calea Moldovei, au fost opriți de un echipaj de politie care i-au întocmit prezentul proces-verbal.
Potrivit Codului Stradal Italian, art. 186 alin. 2 lit. a/1992, „e interzisă conducerea în stare de ebrietate în urma consumului de băuturi alcoolice”. Cine conduce în stare de ebrietate e pedepsit, dacă nu reprezintă o infracțiune mai gravă: a) cu sancțiunea administrativă a plății unei sume de 527 euro până la 2108 euro dacă gradul de alcoolemie e mai mare de 0,5, dar nu superior 0,8 grame pe litru, în acest caz se suspendă permisul între 3 și 6 luni.
Chiar dacă legea italiană nu își găsește aplicare în speța de față, petentul consideră că aceasta se poate reține ca o circumstanță de atenuare a răspunderii sale, acesta fiind într-o eroare cu privire la conținutul și aplicarea legilor. Totodată, consideră că faptele sale nu prezintă niciun fel de pericol iar pentru stabilirea sancțiunii trebuie avute în vedere următoarele aspecte: petentul a consumat două guri de votcă înainte cu trei ore jumătate de a se urca la volan, cantitate pe care o apreciază insignifiantă; a condus autovehiculul la orele 2,30 noaptea când traficul rutier a fost unul foarte redus, șoseaua liberă, lipsă pietoni, așadar pericolul social era unul redus; nu are antecendente în materie; a recunoscut în fața organelor de poliție faptul că a consumat 30 ml de vodcă, cantitate foarte mică; și nu s-au produs niciun fel de consecințe/rezultate negative, pagube etc., fapta prezentând un grad de pericol redus.
Potrivit art. 5 pct. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar potrivit pct. 6 "sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei". Gradul de pericol social este determinat de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta.
Potrivit art. 7 alin 3 din O.G. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. În speță, având în vedere toate împrejurările arătate mai sus precum și lipsa vreunui rezultat, petentul consideră că măsura avertismentului este o atenționare suficientă pentru el iar măsura suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile este disproporționată față de gradul de pericol social concret.
Potrivit disp. art. 34 din O.G. 2/2001, instanța de judecată este competentă să hotărască asupra sancțiunii, schimbând sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile, într-una mai ușoară, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Suspendarea dreptului de a conduce o perioada de 30 de zile este o pedeapsă suficient de mare, mai ales că petentul, având domiciliul în Sângeorz-Băi și având o proprietate și în Cluj, este nevoit să conducă des în și între aceste localități. În acest fel se respectă și proporționalitatea faptei și consecințele comiterii ei, proporționalitate care reprezintă una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în material aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, principală sau complementară, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
În ceea ce privește fapta de a conduce cu viteza de 71 km/ora, petentul arată că, în măsura în care intimata dovedește săvârșirea acestei fapte, ea este una care nu prezintă pericol social, depășirea vitezei legale fiind cu doar 1 km, peste limita tolerata de 60km/h în localitate. Așadar, pentru considerentele de mai sus privitoare la proporționalitatea faptei cu gradul de pericol social, consideră că sancțiunea cu avertisment este suficientă pentru responsabilizarea sa în materia circulației pe drumurile publice.
În drept s-au invocat prevederile OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3, 22-24) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) litera „a" și art. 108 alin. (1) litera „b" pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 03.02.2013 la ora 02,47 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . Bistrița în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și a rulat cu viteza de 71 km/h. Faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit prin testare cu aparatul etilotest . nr. 0357 (testare la poziția 59 a memoriei aparatului) care a indicat valoarea de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expirat iar viteza de deplasare a fost măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI -_. Petentul a fost oprit imediat după măsurarea vitezei, a fost testat cu aparatul etilotest și a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat cu mențiunea „am consumat 30 ml votcă și nu doresc recoltarea de probe biologice”. Această mențiune a fost consemnată personal de petent la rubrica „alte mențiuni” a procesului-verbal.
Intimatul arată că plângerea contravențională nu este motivată în fapt și în drept, fiind primită la instanță conform prevederilor vechiului Cod procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 112 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă de la 1865, cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) 4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; 5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Jurisprudența a apreciat că, exercitându-și rolul activ, judecătorul poate cerceta și identifica temeiul juridic neinvocat în acțiune (Decizia nr. 64/2011 a Secției Civile și de Proprietate Intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție), dar nu în aceeași situație se află și motivele de fapt, care nu pot fi invocate de judecător în locul petentului. Astfel, prin Decizia nr. 228/2011, Curtea Constituțională a constatat ca dispoziția legala prevăzută de art. 112 pct. 5 Cod procedură civilă de la 1865 instituie obligația celui care pretinde un drept sau cere constatarea unui fapt juridic să dovedească cu probe susținerile sale. Cererea de chemare în judecată, reprezentând actul de investire a instanței, trebuie să conțină toate elementele necesare aducerii cauzei în stare de judecată, aceasta presupunând și indicarea probelor pe care ea se sprijină; prin urmare, cerința legală a numirii martorilor și a adreselor lor de domiciliu, în cazul în care se dorește dovedirea faptului pretins cu martori, este perfect constituțională, ea nefiind de natura să împiedice liberul acces la justiție ori să îngrădească părții dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, să asigure îndeplinirea condițiilor procedurale necesare pentru o temeinica soluționare a litigiului dedus judecății. Sancțiunea neindicării probelor în actul de sesizare a instanței este, fără nicio îndoială, decăderea din probă, această dezlegare fiind dată în practica judiciară (Decizia civilă nr. 983/2008 a Curții de Apel Timișoara). Practica depunerii plângerilor nemotivate, în scopul tergiversării soluționării lor și adaptării motivelor invocate în funcție de apărările formulate în întâmpinare a fost stopată prin procedura instituită de noul cod de procedură civilă.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată. Ambele contravenții au fost constatate cu mijloace tehnice, respectiv aparatul etilotest "ALCOTEST DRAGER 7410" . nr. 0357 și cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI-_.
Viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent este probată cu înregistrarea video ora 02:47;56, cadrul nr. 9546, când lumina puternică a farurilor estompează vizibilitatea detaliilor, înregistrarea fiind continuă și punând în evidență numărul de înmatriculare a autovehiculului la ora 02:48:01 (cadrul 9674), fără ca între cele două momente să existe întreruperi, fără a se pierde contactul vizual cu autovehiculul țintă și tară ca în zona de acțiune a cinemometrului să se interpună alte vehicule.
Cinemometrul radar utilizat este mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapt probat de buletinul de verificare metrologică seria_ emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 27.04.2012, cu termen de valabilitate de un an. În privința numărului de înmatriculare_, menționat în buletinul de verificare metrologică, acesta a aparținut autovehiculului pe care este montat cinemometrul până în data de 05.11.2012, dată la care autovehiculul, deținut anterior în baza unui contract de leasing, a devenit proprietatea MAI și a fost reînmatriculat cu numărul MAI_, fără ca cinemometrul să fie demontat și fără a se pierde valabilitatea verificării metrologice. Numărul de înmatriculare anterior și cel actual sunt consemnate în cartea de identitate a vehiculului.
Faptul că petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit cu un mijloc tehnic certificat, având ultima calibrare efectuată în data de 30.01.2013. Valoarea măsurată la poziția 59, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expirat, fiind păstrată astfel și în memoria aparatului, fapt evidențiat în raportul de testare, la rubrica „Test result" (partea din dreapta-jos a raportului de testare listat din memoria aparatului). Cu privire la această faptă, edificatoare este mențiunea consemnată personal de petent la rubrica „alte mențiuni", mențiune care confirmă în totalitate starea de fapt stabilită cu mijlocul tehnic.
Sancțiunile pentru ambele contravenții au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, fiind proporționale cu gravitatea faptelor. Având în vedere poziția contravenientului, care a recunoscut faptele, individualizarea sancțiunilor principale s-a făcut aplicându-se amenda minimă prevăzută de lege pentru fiecare faptă.
În drept s-au invocat prevederile art. 102 alin. (3) litera „a" și art. 108 alin. (1) litera „b"pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video (f. 14-18).
Prin notele depuse la dosarul cauzei la termenul din 07.06.2013, intimatul a arătat că normele rutiere cunosc diferențe între diferite state, aceste diferențe privind atât faptele incriminate cât și întinderea sancțiunilor aplicabile. Pentru exemplificare, Codul Rutier Italian („Codice dela . de detectat undele emise de radar, dispozitive care nu sunt interzise de legea română și prevede sancțiuni contravenționale mult mai mari decât legea română pentru toate faptele interzise. Dispozițiile se aplică întocmai și conducătorilor auto care au domiciliile în alte state, pe teritoriul unui stat aplicându-se legea în vigoare în acel stat și nu legea din statul de domiciliu.
În mod similar, pe teritoriul României se aplică dispozițiile OUG nr. 195/2002 republicată tuturor participanților la trafic, indiferent de statul de domiciliu, faptul că petentul a locuit o perioadă într-un alt stat în care există alte norme rutiere, nu îl îndreptățește să încalce dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul României și nici nu constituie un motiv de exonerare de răspundere pentru încălcarea acestor norme.
Conducerea unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice este o faptă gravă, alcoolul scăzând concentrarea și atenția. încetinind reacțiile și denaturând perceperea distanței, vitezei și pericolului. Coroborată cu depășirea limitei maxime de viteză, pentru care s-a aplicat sancțiunea prevăzută de legea română, fapta are o gravitate sporită. Posibilitatea aplicării avertismentului este prevăzută de art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001 pentru fapte de gravitate redusă, avându-se în vedere acele fapte concrete care, datorită unor împrejurări de excepție, prezintă o gravitate mai mică decât faptele generice avute în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor sancțiunilor, astfel încât și sancțiunile orientate spre minimul special să fie excesiv de aspre. În cazul de față nu există însă nicio împrejurare care să califice faptele concrete ca fiind mai puțin grave, concursul dintre cele două contravenții conferind un grad sporit de pericol social. Nu există nici un motiv pentru reindividualizarea sancțiunilor contravenționale principale.
Avertismentul este o sancțiune contravențională principală și nu poate fi aplicat în locul sancțiunilor contravenționale complementare. în privința sancțiunii contravenționale complementare nu există posibilitatea reindividualizării, înlocuirii sau înlăturării, aplicarea acestei sancțiuni fiind prevăzută imperativ de textul normei. În același sens. art. 96 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată dispune că sancțiunea contravențională complementară se aplică prin același proces-verbal prin care se aplica și sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului, prin urmare sancțiunea contravențională complementară nu poate fi înlăturată nici chiar în situațiile în care sancțiunea contravențională principală este avertismentul.
Reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule este reglementată de art. 221 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată, care dispune: „perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație; b) a obținut permis de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea faptei; c) în ultimii 3 ani de la dala săvârșirii faptei pentru care se solicită reducerea perioadei de suspendare a exercitării divinului de a conduce nu a beneficiat de o astfel de măsură; d) în ultimii 2 ani de la data constatării contravenției pentru care se aplică sancțiunea contravențională complementară nu a mai avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie. (2) Conducătorul de autovehicul sau tramvai nu beneficiază de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dacă: a) perioada de suspendare a fost majorată, conform legii; b) a cumulat, din nou, cel puțin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce; c) a fost implicat într-un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, iar rezultatul testării aerului expirai sau al probelor biologice a stabilit că a condus vehiculul în timp ce se afla sub influența alcoolului; d) sancțiunea contravențională complementară s-a dispus ca urmare a neopririi la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune".
Reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule se dispune de șeful poliției rutiere, este condiționată de promovarea testului de verificare a cunoașterii regulilor de circulație și de îndeplinirea tuturor celorlalte condiții prevăzute de art. 221 alin. (1) din Regulament. Petitul privind reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule nu este de competența instanței de judecată, fiind supus controlului judecătoresc doar eventualul refuz al șefului Poliției Rutiere de a da curs solicitării în cazul în care ar exista vreo cerere în acest sens și s-a promovat testul de verificare a cunoștințelor.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție ._/03.02.2013, petentul J. G. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) litera „a" și art. 108 alin. (1) litera „b" pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 03.02.2013 la ora 02:47 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . Bistrița în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și a rulat cu viteza de 71 km/h. Faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit prin testare cu aparatul etilotest . nr. 0357 (testare la poziția 59 a memoriei aparatului) care a indicat valoarea de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expirat iar viteza de deplasare a fost măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI -_. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat cu mențiunea „am consumat 30 ml. votcă și nu doresc recoltarea de probe biologice”. Această mențiune a fost consemnată personal de petent la rubrica „alte mențiuni” a procesului-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Conform art. 102 alin.3 lit.a din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție „conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”. La data constatării contravenției petentul a fost testat cu aparatul etilotest constatându-se faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice. De altfel, atât la întocmirea procesului verbal, cât și în plângerea formulată, petentul recunoaște faptul că a consumat băuturi alcoolice, invocând în apărare necunoașterea legii române. Însă, art. 51 alin 4 Cod penel român stipulează expres că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii penale. Prin jurisprudența CEDO, materia contravențională a fost asimilată penalului dacă norma este de aplicare generală și în funcție de natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate iar prin art. 47 din O.G. 2/2001 a primit consacrare legislativă aplicarea legii penale în completarea materiei contravenționale. Astfel, nu poate fi reținută în favoarea petentului ignorarea legii contravenționale, pe motiv că acesta este rezident italian, principiul teritorialității legii, prevăzând că aceasta se aplică pentru toate faptule săvârșite pe teritoriul statului român (nemaipunând în discuție faptul că petentul este cetățean român).
Prin urmare, instanța constată că în mod corect s-a reținut de către agentul constatator în sarcina petentului contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constatând, totodată, că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentului, instanța reține că fapta săvârșită de petent (prevăzută de art. 108 alin.1 litera bdin O.U.G. nr. 195/2002) și anume depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic (în speță un aparat radar de detectat viteza de circulație a autoturismelor), nu face parte din categoria celor ce pot fi constatate de agentul de poliție prin propriile simțuri, ci numai cu mijloace tehnice specifice conform art.109 alin. 2 O.U.G. 195/2002, intimatului revenindu-i sarcina probei.
Din probele administrate în cauză, din înregistrarea video depusă la dosar de intimat, rezultă faptul că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ - cu viteza de 71 km/oră. Numărul de înmatriculare a mașinii este evidențiat în momentul apropierii acesteia, înregistrarea fiind una cursivă și nefiind angajate în trafic alte vehicule, astfel încât nu există dubii asupra identității acestuia.
Totodată instanța reține că în procesul verbal a fost consemnat faptul că înregistrarea s-a făcut cu aparatul R., montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI-_. Astfel, din coroborarea acestor probe rezultă că în cauză au fost respectate toate prevederile legale privitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor de această natură, prezumția de nevinovăție a petentului fiind răsturnată, rezultând din probele administrate, faptul că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, fapta petentului de a circula în interiorul localității, cu o viteză de 71 de km./h este prevăzută și sancționată ca și contravenție, prezentând gradul de pericol social specific acestor fapte, sancționarea ei conform legii fiind necesară, pentru a se atinge scopul educativ și preventiv al sancțiunii. Apărările petentului legate de faptul că a depășit viteza legală doar cu 1 km./oră, sunt contrazise de probele administrate în cauză, având în vedere faptul că viteza legală, în interiorul localității Bistrița, unde a fost săvârșită contravenția, este de 50 Km/h.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, ținând cont de faptul că viteza la volan reprezintă principala cauză a accidentelor de circulație iar viteza cu care circula petentul, raportat la sectorul de drum, era mult peste limita legală, fapta fiind cu atât mai gravă cu cât petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea de parcurs un drum relativ lung (până în localitatea Sângeorz Băi – conform propriilor susțineri) - instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va respinge în totalitate plângerea formulata de petent, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul J. G., cu domiciliul în Sângeorz Băi, ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de contravenție, . nr._, încheiat la data de 03.02.2013 de INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./R.
14.10.2013
2ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8475/2013. Judecătoria... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 545/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
