Prestaţie tabulară. Sentința nr. 3751/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3751/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 12807/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3751/2013
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. C. V.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta I. E. M. în contradictoriu cu pârâta I. E., având ca obiect acțiune în constatare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 23 aprilie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 30 aprilie 2013, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, încheierea de ședință de la data respectivă, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta I. E. M. a chemat în judecată pârâta I. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, în conformitate cu disp. art. 3 al.3 din contractul de întreținere existent între acestea, încheiat la data de 1 februarie 2006 și validat de Judecătoria Bistrița secția civila, prin sentința civilă nr.2771/2006 pronunțată în dosar nr._ acesta s-a transformat într-un contract de rentă viageră; să se constate în atare situație că sarcina de întreținere notată în CF nr._ top.340/2,340/1/b/l, CF Nr._ top.340/l/b/4 și CF nr._ top.340/l/b/2, Tiha Bârgăului, este caducă și să se dispună radierea acesteia.
În motivare a arătat că, este fiica pârâtei și în anul 2006, a încheiat un contract de întreținere cu mama sa, în temeiul căruia aceasta și-a asumat obligațiunea de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilelor casă de lemn, curte în suprafață de 72 mp, fânaț în suprafață de 824 mp, și fânaț III în suprafața scriptică de 9266 mp înscrise în cf 62 Tiha Bârgăului nr. top.430/2, 340/1/b și 342/4 situate în Piatra Fântânele. Reclamanta în calitate de debitoare a prestațiilor și-a luat obligațiunea de a asigura întreținutei alimentele necesare traiului zilnic, medicamentele și tratamentele medicale necesare potrivit cu starea de sănătate a acesteia ori plata unei sume de bani echivalentă cu 400 RON în fiecare lună în cazul în care executarea în natură a obligației nu va mai fi posibilă.
Prin sentința civilă nr.2771/2006 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Bistrița, secția civilă a validat această convenție și a dispus ca sentința să țină loc de act autentic de înstrăinare. Această hotărâre a rămas irevocabilă.
Reclamanta mai arată că a prestat întreținere cu mult înainte de încheierea acestei convenții, întregi familii. Astfel, din anul 1994 a întreținut pe bunici iar tatăl său I. D. decedat în anul 2002 a fost înmormântat cu bani trimiși de aceasta; apoi a continuat aceste prestații diverse de întreținere față de mama sa. În perioada 1997-1999 a lucrat în Guvernul României, și a locuit efectiv în București iar ulterior s-a stabilit în Suedia. Privind modalitățile în care a prestat întreținere mamei sale, acestea erau trimiterea unor sume de bani în contul acesteia, expedierea regulată de pachete cu alimente, îmbrăcăminte, medicamente, aprovizionarea cu lemne de foc, plata unor persoane care să pregătească lemnele de foc pentru a fi întrebuințate, a plătit o menajeră care să facă curățenie în casă și să facă manichiura și pedichiura mamei precum și ședințe de masaj. A cumpărat telefoane fixe și mobile mamei și i-a plătit abonamentele, a plătit contravaloarea protezei și a înlocuirii danturii, a dus-o la consultații medicale, i-a cumpărat televizoare și multe altele.
Tocmai datorită împrejurării că nu locuia permanent în țară, a prevăzut în cuprinsul convenției validate de instanță, această posibilitate că în situația în care executarea în natură a prestației de întreținere să nu fie posibilă, aceasta să poată fi executată sub forma plații lunare a sumei de 400 RON. Din punct de vedere juridic, consimțământul părților în privința executării contractului este certa atât asupra variantei prestării de întreținere în natură cât și a plății lunare a acestei sume de bani. Astfel fiind, este evident ca părțile, au fost de acord că în împrejurările în care executarea obligației în natură nu mai este posibilă, să se producă novația convenției în privința modalității de executare a prestației. In atare situație, deci, transformarea contractului intitulat de întreținere . de rentă viageră este prevăzută de părți prin însăși clauzele contractuale iar instanța nu trebuie să o dispună ci să o constate, dacă se dovedește intervenirea imposibilității executării în natura a prestației de întreținere. Restul prevederilor din convenția inițială se păstrează, fiind și compatibile cu natura contractului de rentă viageră (inclusiv obligația asumată de aceasta de a înmormânta pe pârâtă conform religiei acesteia și a obiceiului locului). Aceasta imposibilitate de executare a prestațiilor de întreținere în natură derivă atât din faptul că locuiește în Suedia cât și unor manifestări de dată relativ recentă ale pârâtei anume, în vara aceasta când mama a intrat, probabil, sub influenta unor persoane străine de convenția dintre ele, a refuzat să o primească în propria sa casă, unde aceasta locuiește în prezent, a alungat-o din casă pe fiica sa minoră, a întrebuințat și întrebuințează un limbaj caracterizat prin invective și cuvinte injurioase. La solicitările sale repetate de a discuta s-a lovit de refuzul manifest al acesteia și de o atitudine obstrucționistă în orice domeniu. Cu toate acestea, însă, prestațiile sale sub aspectul sumelor de bani trimise pârâtei sunt acceptate de aceasta. In atare situație, este și în interesul pârâtei să întrebuințeze conversia prestațiilor în plata lunară a unei rente în cuantumul stabilit de comun acord. Pârâta beneficiază și de pensie de urmaș după tatăl său, astfel încât nu doar renta este sursa ei de venituri și realizează venituri și din gospodăria rurală. În situația admiterii acțiunii este evident că sarcina înscrisă în cf menționate nu mai acoperă o realitate și solicită să se constate acest aspect și să se dispună radierea acesteia.
In drept s-au invocat art.1609 (1), 2261 si urm., 2242 si urm. C. civil,
În probațiune s-au depus înscrisuri (f 4-11), solicită interogarea părților, atașarea dosarului civil nr._ de la Judecătoria Bistrița.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contractul de întreținere este un contract nenumit, în sistemul vechiului Cod civil, aplicabil în considerarea principiului tempus regit actum, astfel că pentru a constata transformarea sa într-o altă specie juridică, și anume, contractul de rentă viageră, este nevoie de acordul voință al părților.
În acest sens, precizăm că transformarea obiectului unei obligații într-un alt obiect este posibilă doar pe cale de novație cu schimbare de obiect (novație obiectivă), iar potrivit art. 1130 Cod civil, ,,novațiunea nu se prezumă. Voința de a o face trebuie să rezulte evident din act.” Prin urmare, voința părților de a nova trebuie să fie clar exprimată. În speță, din răspunsul la interogatorul luat pârâtei, instanța constată că aceasta nu este de acord cu înlocuirea obligației de a presta întreținere cu aceea de a încasa o rentă viageră în sumă forfetară, în lei, fără posibilitate de actualizare sau indexare cu rata inflației. Reclamanta nu a probat în niciun fel vreun acord de voință în acest sens. Prin simplul fapt că în contractul de întreținere este prevăzută o clauză ce introduce ca modalitate alternativă de prestare a întreținerii plata unei sume de bani care a fost evaluată la acel moment (2005-2006) ca fiind de natură a acoperi cheltuielile necesare traiului zilnic, etc. nu poate conduce la concluzia că părțile au urmărit să transforme contractul de întreținere într-unul de rentă viageră.
De altfel, dacă ar fost așa, nu ar mai fi fost nevoie să constate instanța transformarea obligației, ci ex contractu, se putea prevala reclamanta de clauzele contractuale pentru a achita suma convenită de părți ca rentă viageră și nu cu titlul de executare în subsidiar a obligației de întreținere. Că nu este așa stă dovadă însuși faptul că în cartea funciară este menționată sarcina întreținerii ceea ce denotă că manifestarea de voință a părților a fost de a încheia un contract de întreținere.
În contextul celor expuse, instanța apreciază că în lipsa unui acord de voințe în sensul unei novații cu schimbare de obiect, nu se poate constata transformarea întreținerii în rentă viageră, sens în care va fi respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta I. E. M., cu domiciliul ales în mun. G., .. 5, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâta I. I., cu domiciliul în comuna Tiha Bârgăului, .. 481, jud. Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. C.-V. D. L.
RED./DACT.
OCV/NMR
14.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3159/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2481/2013.... → |
|---|
