Pretenţii. Sentința nr. 347/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 347/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 11455/190/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 347/2013
Ședința publică din data de 18 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul G. L. împotriva pârâtului L. I., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură al instanței, la data de 15.01.2013, de către reclamant, concluzii scrise.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 11.01.2013 susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul G. L. a chemat în judecată pe pârâtul L. I., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 9000 lei cu titlu de prejudiciu.
În motivare arată că deține în arendă două suprafețe de teren, de 6 ha și respectiv 1,45 ha, situate în loc. M., pe care a cultivat grâu pentru consum.
În jurul datei de 10 iulie 2010, în urma unei ploi cu grindină cultura reclamantului a fost afectată în proporție de 70%, prin scuturarea boabelor care, ulterior, au încolțit și au format o pajiște utilă pentru păscutul ovinelor.
Deși pârâtul a fost rugat să nu mai pășuneze cu oile sale pe terenul reclamantului, acesta a continuat să o facă, fapt ce a dus la o tasare profundă a terenului care, nu a mai putut fi folosit pentru însămânțare, cu toate diligențele depuse de reclamant pentru recuperarea calităților productive ale pământului.
În drept nu a invocat niciun temei legal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-10).
Legal citat, pârâtul a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică a cererii de chemare în judecată; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că aspectul învederat de reclamant este nereal și nedovedit, fapt ce face ca cererea dedusa judecății să fie nefondată. Pârâtul arată că, într-adevăr în mai multe rânduri reclamantul a ridicat această problemă în fața sa însă veridicitatea celor susținute nu s-a confirmat.
Pârâtul învederează că, din formularea acțiunii principale nu se distinge dacă este vorba de răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale - art. 1001 cod civ. sau răspunderea comitentului pentru fapta prepusului — art. 1000 al. 3 cod civ.
In drept a invocat prev. art. 115-118 cod pr. civ.
În probațiune a solicitat efectuarea interogatoriului, a expertizei de specialitate, încuviințarea probei testimoniale și a celei cu înscrisuri.
Pentru termenul de judecată din data de 15.04.2011 reclamanta a depus Note de ședință prin care a învederat că prin acțiunea introductivă, a solicitat obligarea pârâtului L. I. la plata sumei de 9.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în plus de către reclamant pentru pregătirea terenului de însămânțat și contravaloarea pierderilor de recoltă înregistrate, de circa 20-30% din culturi, urmare a pășunării terenului de oile aparținând pârâtului.
Reclamantul folosește terenul în suprafață totală de 7,45 ha situat în extravilanul loc. M., urmare a încheierii contractelor de arendare cu proprietarii acestora, contracte depuse în copie la dosarul cauzei.
După cum a arătat, în vara anului trecut, urmare a unei ploi cu grindină, cultura cu grâu de pe acest teren a fost calamitată în proporție de 70%, boabele scuturate pe sol au încolțit și au format o pajiște propice pășunatului oilor.
Atât la data recoltării culturii rămase, cât și ulterior, în repetate rânduri, a constatat că terenul îi este pășunat de oile proprietatea pârâtului, astfel că i-a pus în vedere acestuia, de fiecare dată, să nu-i mai pășuneze terenul, însă cererile și rugămințile sale au rămas fără niciun rezultat, fiind ignorate de către pârâtul care a continuat să intre cu oile pe terenul său.
Întrucât vara a fost mai ploioasă, urmare a pășunării oilor terenul s-a tasat în profunzime, astfel că a necesitat lucrări de arat de adâncime, întrucât lucrările de arat efectuate în mod obișnuit nu au avut niciun rezultat, deși le-a efectuat cu tractorul de mare putere proprietatea sa.
Astfel, reclamantul a fost nevoit să execute lucrări de arat în plus, care nu s-ar fi impus dacă terenul nu ar fi fost pășunat, lucrări care au necesitat un consum de 300 litri motorină. De asemenea, a fost nevoit, datorită aceluiași fapt, să discuiască pământul suplimentar, cu un consum de motorină de 100 litri, contravaloarea a 2.000 lei.
La aceasta se adaugă uzura mașinii cu care s-au făcut lucrările, în cuantum de 1000 lei, calculul uzurii făcându-se, în mod obișnuit, la ½ din contravaloarea combustibilului.
Mai arată că, lucrările efectuate au necesitat 3-4 zile de lucru în plus pentru reclamant, ceea ce înseamnă 200-300 lei, la o medie de 70-80 lei/zi de lucru, astfel că rezultă o valoare totală a lucrărilor suplimentare de circa 3.200-3.300 lei.
Din cauza lucrărilor suplimentare, reclamantul a semănat grâu foarte târziu, abia în luna decembrie 2010, dar grâul nu a mai avut aceeași densitate la hectar, înregistrând o pierdere de circa 20-30% din recolta pe care ar fi obținut-o în condițiile unui însămânțat la timp, adică circa 3,5-4 tone.
Având în vedere prețul mediu al unui kilogram de grâu panificabil, de 1,5 lei/kg, pierderea reclamantului se situează la valoarea de circa 5.500-6.000 lei.
Prin urmare, prejudiciul total produs în dauna reclamantului de către pârât, prin pășunarea oilor, este de circa 9.000 lei, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită urmare a probatoriului ce se va administra în cauză.
In probațiune, a solicitat efectuarea unei expertize agricole, încuviințarea interogatoriului pârâtului și a probei testimoniale.
În drept a invocat prevederile art. l00l Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale.
Pentru termenul de judecată din data de 18.03.2011 pârâtul a formulat Cerere de chemare în garanție a numitului SAMIHAIAN P. prin care a solicitat ca, în cazul în care instanța va considera întemeiata acțiunea principala și o va admite ca atare în raport cu pârâtul, potrivit art. 60 — 63 cod pr. civ, să constate culpa exclusiva a chematului în garanție cu privire la cauzarea prejudiciului dedus judecații; să dispună obligarea chematului în garanție la plata către pârât a sumei reprezentând prejudiciul suferit de reclamantul G. L. astfel cum va fi acesta apreciat de instanța de judecată; să dispună obligarea chematului în garanție la plata către pârât a sumei reprezentând totalitatea cheltuielilor suportate de pârât în prezentul litigiu.
În motivare pârâtul arată că oile proprietatea sa au fost, în perioada în care se presupune că s-a produs prejudiciul, sub supravegherea ciobanului Samihaian P..
In virtutea acestui fapt, arată că acesta se face vinovat în totalitate de prejudiciul cauzat reclamantului, pârâtul fiind îndreptățit la a recupera de la numitul Samihaian întregul cuantum al despăgubirilor la care se cere să fie obligat și a cheltuielilor suportate în acest litigiu.
Pârâtul consideră că raportul dintre el și ciobanul Samihaian este unul de prepușenie astfel cum este reglementat de art. 1000 al. 3 cod civ. raportat la care, coroborat cu conduita culpabilă a acestuia, a solicitat să se constate operarea prev. art. 1108 pct. 3 cod civ. privitor la subrogația personală de drept, pârâtul fiind un codebitor solidar cu acesta din urmă.
In drept a invocat prev. art. 998-999, 1000 al. 3, 1055,1108 cod civ. 60- 63 cod pr. civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei testimoniale și efectuarea interogatoriului.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei și Concluzii scrise prin care a solicitat instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, în consecință, în aplicarea prevederilor art.1001 cod civil (care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale), să oblige pârâtul L. I. (în calitate de proprietar și păzitor juridic al animalelor care i-au distrus terenul) la plata către reclamant a sumei de 7.861 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în plus de către acesta pentru pregătirea terenului de însămânțat și contravaloarea pierderilor de recoltă înregistrate urmare a pășunării terenului de oile pârâtului, în vara anului 2010, astfel cum a reieșit și din expertiza tehnică agricolă efectuată în cauză de exp. B. I.. In privința cererii de chemare în garanție, în situația în care se va aprecia că a fost dovedită, reclamantul a arătat că nu se opune a fi admisă; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2.456 lei, din care 651 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar, 900 lei onorar expert și 900 lei onorar avocațial.
În motivare, reclamantul a reiterat motivele expuse anterior prin scriptele depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la acoperirea prejudiciului în cuantum de 7.861 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole efectuate în plus de către acesta pentru pregătirea terenului de însămânțat și contravaloarea pierderilor de recoltă înregistrate urmare a pășunării terenului de oile pârâtului, fiind astfel atrasă răspunderea civilă delictuală a acestuia din urmă întemeiată pe situația prejudiciilor cauzate de animale, conform art. 1001 din vechiul Cod civil (act normativ aplicabil în speță).
În acest context, instanța remarcă faptul că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale are natura juridică a unei garanții prin care terții prejudiciați sunt protejați de riscul suportării prejudiciului, garanție ce se grefează pe culpa prezumată a persoanei ce avea paza juridică a animalelor ce au provocat paguba. Prin urmare, pentru angajarea răspunderii, victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de animal, aspect probat de martorii audiați în cauză (f. 43, f.65 și 66 ), ce au precizat că oile pârâtului au fost lăsate să pășuneze pe terenul reclamantului în lunile iulie-august 2010, înainte de însămânțarea terenului de către reclamant, și că la data cauzării prejudiciului, animalele se aflau în paza juridică a persoanei chemate să răspundă. Sub acest ultim aspect, instanța reține că proprietarul este prezumat a avea paza juridică a animalelor, pârâtul necontestând nici un moment, de altfel, calitatea sa de proprietar al oilor ce au provocat prejudiciul. Întrucât aceste elemente au fost dovedite, se declanșează, în mod automat, răspunderea în conformitate cu art. 1001 Cod civil, celelalte elemente ale răspunderii delictuale fiind prezumate irefragabil.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâtul va fi obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.456 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Deși în cererea de chemare în garanție se indică ca și art. 1000 alin.3 din vechiul cod civil, ca și temei juridic al răspunderii chematului în garanție, instanța va analiza îndeplinirea condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil, fiind evident că răspunderea celor ce aveau paza materială a animalului nu poate fi atrasă în temeiul art. 1000 alin.3 din vechiul Cod civil, care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. În acest sens, instanța apreciază că răspunderea pentru paza juridică poate coexista cu răspunderea pentru paza materială, însă în cazul celei din urmă trebuie dovedite condițiile răspunderii pentru fapta proprie.
În ceea ce privește răspunderea pentru fapta proprie, condițiile cerute de lege sunt:
- existența unui prejudiciu ;
- existența unei fapte ilicite ;
- existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu ;
- existența vinovăției celui ce a provocat prejudiciul.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite cerințele menționate, prejudiciul constând în pagubele aduse reclamantului prin pășunarea oilor pe terenul acestuia, cuantificate prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză (f.52-55 și f.71), fapta chematului în garanție constând în aceea că el era angajat de către pârât pentru a avea grijă ca oile aflate în grija lui să nu provoace daune bunurilor altora, aspect ce reiese din poziția chematului în garanție exprimată în fața instanței la termenul din data de 09.11.2012, precum și din declarația martorului P. F. (f.92).
Referitor la legătura de cauzalitate, instanța apreciază că dacă chematul în garanție nu ar fi păstorit oile pârâtului pe terenul reclamantului, nu s-ar fi produs paguba suportată de reclamant. În ceea ce privește vinovăția, instanța reține că și simpla neglijență a chematului în garanție atrage culpa acestuia. În ceea ce privește întinderea prejudiciului, acesta a fost stabilit prin expertiza tehnică agricolă efectuată în cauză de expert B. I. O., la suma totală de 7.861 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în plus de către acesta pentru pregătirea terenului de însămânțat și contravaloarea pierderilor de recoltă înregistrate urmare a pășunării terenului de oile pârâtului, în vara anului 2010, fiind la nivelul admiterii daunelor materiale pentru reclamant.
Însă, pentru a evita riscul ca reclamantul să suporte o eventuală insolvabilitate a chematului în garanție, având în vedere că el și-a îndreptat pretențiile către pârât, neexistând astfel un raport direct între reclamant și chematul în garanție, regresul pârâtului va putea opera față de chematul în garanței numai după ce reclamantului i se va acoperi prejudiciul de către cel chemat a răspunde în temeiul art. 1001 Cod civil. Altfel spus, chematul în garanție va fi obligat să plătească pârâtului suma de 7.861 lei precum și 2.456 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligat pârâtul, numai după ce acesta din urmă va achita suma respectivă către reclamant.
În fine, în temeiul art. 274 C.proc.civ., chematul în garanție va fi obligat a achita cheltuielile de judecată aferente cererii de chemare în garanție, în cuantum de 654 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată de reclamantul G. L., cu domiciliul în ., jud. Bistrița–Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul L. I., dom. în com. M., ., jud. Bistrița–Năsăud, și cale de consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 7.861 lei, reprezentând daune materiale datorate în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1001 din vechiul Cod civil), în calitate de persoană ce a avut paza juridică a animalelor ce au produs paguba.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 2.456 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul L. I. în contradictoriu cu chematul în garanție S. P., încarcerat în Penitenciarul Bistrița, și pe cale de consecință:
Obligă chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 7.861 lei numai după ce acesta din urmă va achita suma respectivă către reclamant, reprezentând prejudiciul pentru care a operat regresul pârâtului ce avea paza juridică, împotriva chematului în garanție ce avea paza materială a animalelor care au produs paguba în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 998-999 din vechiul Cod civil).
Obligă chematul în garanție la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 654 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Obligă chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.456 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat la care a fost obligat pârâtul, numai după ce acesta din urmă va achita suma respectivă către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. A. A.
RED/DACT
BV/M.
12.02.2013
| ← Suspendare provizorie. Încheierea nr. 5663/2013. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9680/2013.... → |
|---|
