Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7575/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7575/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 7295/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7575/2013
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. G., președinte judecătorie
GREFIER: Z. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta H. R. M. împotriva pârâtului G. V. G. A., având ca obiect rezoluțiune contract.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 19.09.2013, concluziile reprezentantului pârâtului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii la data de 26.09.2013 pentru a da posibilitate părților și reprezentanților acestora să depună concluzii scrise la dosar, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta H. R. M. a chemat în judecată pe pârâtul G. V. G. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea pentru neexecutare/executare necorespunzătoare a convenției prin care, în anul 2008, pârâtul s-a obligat la efectuarea unor lucrări la imobilul proprietatea reclamantei, situat în Bistrița, loc. Chintelnic nr.29, așa cum au fost descrise și rezultă din actele și lucrările dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița având ca obiect asigurarea dovezilor și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate pentru lucrările neexecutate sau executate necorespunzător; cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că în luna aprilie 2008, tatăl său în prezent decedat, a obținut o autorizație de demolare a casei sale părintești situată în loc. Chintelnic, . jud. Bistrița-Năsăud, hotărând totodată să doneze Muzeului Județean-din Bistrița o parte din mobilierul vechi, iar unele piese de mobilier orășenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea să le înstrăineze cu plată.
In urma recomandărilor primite de la o persoană avizată care a acceptat donația tatălui său pentru Muzeul Județean din Bistrița, reclamanta a luat legătura cu pârâtul despre care a aflat că s-a ocupat de reamenajarea secției de etnografie a muzeului și care, în mod personal, ar fi fost interesat să cumpere piese de mobilier vechi.
Pârâtul a fost de acord să cumpere piesele de mobilier pe care tatăl reclamantei a dorit să le înstrăineze cu plată și a convenit cu acesta să achite, ulterior preluării lor, suma de 1000 Euro.
Mai arată că, în luna iunie 2008, după ce casa părintească a tatălui său a fost demolată, lângă și peste garajul din beton rămas pe această proprietate alături de vechea fântână, a fost ridicată și acoperită o construcție din lemn de către un localnic. Deoarece reclamanta n-a fost mulțumită de estetica lucrării localnicului și, ținând seama de recomandările primite de la Muzeul Județean din Bistrița, a luat din nou legătura cu pârâtul.
În situația în care acesta, din motive explicabile, până în luna iunie 2008 nu achitase suma pe care o datora pentru piesele de mobilier cumpărate, reclamanta i-a propus să facă o compensare, urmând să schimbe aspectul construcției din lemn amintite.
Ulterior - așa cum rezultă și din corespondența avută cu pârâtul începând cu luna iunie 2008 și din discuțiile pe care le-a avut la fața locului cu acesta în luna iulie 2008 și-n luna octombrie 2008 - în schimbul sumei totale de 5000 Euro, pe care i-a plătit-o, acesta și-a asumat obligația și responsabilitatea refacerii unor elemente de construcție precum și executarea altor construcții noi (inclusiv gardul de la stradă) pe proprietatea din Chintelnic, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Deși suma cerută de pârât i-a fost achitată acestuia în avans, reclamanta susține că lucrările la care s-a obligat nu au fost nici până în prezent finalizate/executate, iar o parte din acestea, în speță gardul de la stradă pentru care i-a cerut și i-a plătit suma de 2000 Euro, au fost edificate în așa manieră încât, au fost cauza unor vătămări fizice și, în continuare, prezintă pericol de accidentare.
Având în vedere că proprietatea este situată în centrul localității, lângă magazinul sătesc central, în mod special execuția îndoielnică a gardului de la stradă a determinat accidentări și, în aceste condiții, reclamanta a fost obligată ca în anul 2009, în temeiul art.235 și urm. din C.proc.civ., să formulez o cerere de chemare în judecată având ca obiect asigurarea de dovezi .
În drept a invocat prevederile art. 969-970 și art. 1020-1021 Cod civil.
În probațiune a solicitat încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri, expertiza tehnică în construcții, cercetare locală, planșe fotografice, interogator și orice alte dovezi produse în cadrul cererii privind asigurarea de dovezi ce face obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița.
Pentru termenul de judecată din data de 14.06.2012 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a arătat că în luna iunie 2011, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului civil nr._, a solicitat rezilierea convenției încheiate în luna iunie 2008 cu pârâtul G.-V. G. A. și, pe cale de consecință, restituirea sumei de bani pe care acesta a primit-o pentru lucrările la care s-a obligat și nu le-a executat/le-a executat defectuos.
Totodată, la data introducerii acțiunii, a achitat taxa de timbru raportată la suma de 1000 Euro menționând că va suplimenta această taxă după soluționarea dosarului civil cu nr._ ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, având ca obiect asigurarea de dovezi.
Dosarul în discuție a fost soluționat irevocabil prin Sentința civilă nr._/2011 dată în camera de consiliu la data de 13.12.2011 constatându-se că, în conformitate cu raportul de expertiză contrarie întocmit la data de 8.06.2011 și completat ulterior, valoarea lucrărilor efectuate de pârât nu depășește echivalentul sumei de 1000 Euro. Prin urmare, după cum rezultă și din interogatorul luat acestuia, pârâtul a recunoscut că i s-a achitat suma totală de 5000 Euro astfel că diferența de 4000 Euro pe care a primit-o de la reclamantă în cursul anului 2008 se impune a fi restituită, urmând a fi solicitate și eventualele dobânzi deoarece suma achitată pârâtului în două tranșe - august 2008 și octombrie 2008 - a fost retrasă de la Bank Leumi-Israel, din depozitul de economii al cărei titulară este reclamanta împreună cu soțul ei, H. Boaz. De asemenea, prin sentința precizată mai sus, a fost recunoscută suma de 6763,72 lei (echivalentul sumei de 1.553,48 Euro conform Borderoului și a Recapitulației existente în dosarul civil cu nr. 39S_ ) reprezentând cheltuielile de judecată suportate de reclamantă pe tot parcursul judecății cauzei având ca obiect asigurarea dovezilor.
Așadar, în conformitate cu actele și lucrările dosarului având ca obiect asigurarea dovezilor - dosarul civil cu nr._ – reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate nejustificat în anul 2008, respectiv suma de 4.000 Euro (sau echivalentul în lei la data plății) precum și dobânzile aferente la zi, sume la care se adaugă cheltuielile de judecată ocazionate cu judecarea cauzei având ca obiect asigurarea dovezilor, respectiv suma de 6763,72 lei (echivalentul sumei de1553,48 Euro) și a cheltuielilor de judecată din prezentului litigiu.
Reclamanta precizează că, din data de 30.04. 2009, de când pârâtul a fost notificat să remedieze lucrările greșit executate și să le execute/finalizeze pe cele la care s-a obligat și până în prezent, acesta n-a întreprins niciun demers în sensul celor solicitate deși - pe toată perioada în care s-a desfășurat litigiul referitor la asigurarea dovezilor - în urma nenumăratelor deplasări la fața locului determinate atât de cercetarea locală cât și de efectuarea expertizei tehnice în construcții, i s-a atras atenția cu privire la pericolul pe care îl reprezintă lucrările sale.
Astfel, reclamanta înțelege să precizeze acțiunea de față referitor la sumele pe care le solicită deoarece, timp de aproape trei ani în care s-au administrat în dosarul civil cu nr._ proba cu înscrisuri, interogatorul luat atât ei cât și pârâtului, cercetarea locala și expertiza tehnică în construcții, pârâtul nu a întreprins niciun demers cu privire la îndeplinirea obligațiilor din Convenția pe care a recunoscut că a avut-o cu aceasta și nici nu a restituit diferența sumei de peste 4000 Euro pe care și-a însușit-o pentru lucrări pe care nu le-a executat ori le-a executat în mod necorespunzător, reclamanta fiind nevoită să suporte nejustificat toate cheltuielile și pierderile precizate mai sus.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
În motivare arată că, în cursul lunii iunie a anului 2008 a fost contactat de reclamantă în scopul de a executa anumite lucrări la imobilul situat în loc. Chintelnic, ., jud. BN.
Pârâtul menționează că între părți nu s-a semnat vreun contract în formă scrisă care să cuprindă o descriere exacta a lucrărilor ce urmau a fi executate, a termenului de finalizare a acestora și totodată nici prețul aferent acestora sau scadența plății.
Mai arată că, reclamanta, urmare a faptului că a fost nemulțumită de calitatea și estetica lucrărilor începute asupra imobilului de către un cetățean din localitate, i-a încredințat lucrarea în considerarea pregătirii, experienței și calităților sale artistice.
Aspectul invocat, potrivit căruia lucrările încredințate au fost lăsate la latitudinea pârâtului atât din punct de vedere tehnic cât și estetic este susținut chiar de reclamanta în răspunsul dat de către aceasta la interogatoriu (întrebarea 1) administrat în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița precum și în corespondenta purtată cu aceasta.
Ulterior, pârâtul arată că a început execuția lucrărilor, însă reclamanta, în permanență, a adus noi modificări asupra celor convenite, a încercat să suplimenteze cantitatea lucrărilor discutate, pârâtul fiind nevoit să refacă în nenumărate rânduri anumite lucrări.
Pârâtul susține că, pentru a fi admisibilă, rezoluțiunea, trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
In ce privește prima condiție, pârâtul menționează că a executat obligațiile asupra cărora a convenit inițial și în maniera asupra căreia a convenit inițial, în cursul lunii iunie 2008, cu reclamanta.
In condițiile inexistenței unui proiect care să stabilească toate detaliile tehnice și eventual un anumit model pe care urma să-l reproducă întocmai, chiar mai mult, luând în considerare faptul ca reclamanta a lăsat la latitudinea sa executarea lucrărilor atât din punct de vedere estetic cât și tehnic, precum și concluziile experților care au întocmit, lucrările de specialitate în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, din care reiese faptul că a executat lucrările descrise de aceștia, arată că nu-i poate fi imputată neexecutarea lucrărilor în litigiu.
Din întreg probatoriul administrat în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița reiese că, în fapt, reclamanta aduce critici legate de faptul că nu a fost mulțumită de anumite detalii ale lucrărilor executate sau eventual de aspectul final al acestora și nicidecum nu contestă faptul că nu ar fi executat lucrările asupra cărora au convenit.
Din corespondența purtată cu reclamanta reiese că aceasta a intervenit în permanență asupra convenției inițiale, cu intenția vădita de a o modifica, însă pârâtul nu a aprobat aceste modificări.
In interogatoriul luat pârâtei în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, aceasta recunoaște faptul că i-a solicitat refacerea portiței de acces pe proprietate, faptul că a dorit modificarea lucrărilor executate la fântână, urmare a faptului că aspectul final al acesteia nu era pe placul reclamantei și mai contesta modelul gardului care separa proprietatea de spațiul public.
Pârâtul susține că, nu se poate reține, însă, că gardul solicitat de reclamantă urma să fie identic cu cel observat de aceasta, la locația din Valea Ghinzii, reclamanta însăși, recunoscând, în răspunsul la întrebarea nr. 3 din același interogatoriu că modelul de executat în localitatea Chintelnic urma „să fie adaptat la ceea ce era acolo" și că singura asemănare dintre cele două garduri era "stilul de lucru și modelul țărănesc", execuția în sine rezumându-se la ceva mai simplu și mai ieftin.
Conform reținerilor expertului Muszi V. din raportul de expertiza tehnica suplimentară I pc. 2 al. 2 „din gardul de la Valea Ghinzii s-a preluat doar ideea modelului nu și toate dimensiunile. De asemenea nu s-au montat țepușe în vârful barelor deoarece și modelul prezentat nu le are "...”nu se puteau folosi țevi pătrate, mai groase și de înălțime mai mare de 1.20m pentru că nu erau aspectuoase".
De asemenea, portița care permite accesul pe proprietate a fost executată astfel încât să asigure funcționalitatea pentru care a fost făcută, la momentul predării cheilor proprietății de către pârât, aceasta fiind în perfectă stare.
Pârâtul arată că nu cunoaște motivele pentru care, ulterior, cu ocazia întocmirii lucrărilor de specialitate tehnică, portița nu era funcțională, respectiv avea balamalele rupte.
In consecință, detaliile convenției inițiale a părților au fost cele care rezultă din cele prezentate, iar el și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, folosindu-și calitățile artistice și "mâna liberă" dată de reclamantă.
Având în vedere poziția pârâtului, mai sus argumentată, potrivit căreia și-a îndeplinit obligațiile asumate față de reclamantă, arată că nu se poate reține, în sarcina sa, o neexecutare imputabilă a obligațiilor asumate, iar eventualele disfuncționalități ale portiței executate, constatate după o perioadă de 2 ani de la finalizarea acesteia nu-i pot fi imputate.
In ce privește condiția punerii în întârziere, în condițiile prevăzute de lege, pârâtul arată că nu a primit, respectiv nu a luat la cunoștință despre o eventuală notificare pe care reclamanta să i-o fi comunicat la adresa de domiciliu.
In concluzie, arată că rezoluțiunea convenției, ca o consecință a neexecutării culpabile a obligațiilor asumate nu poate opera în speță.
Pârâtul susține că, cel mult, dacă instanța de judecată va reține o neexecutare parțială, însă nu de natură a duce la rezoluțiunea contractului, soluția care se impune este aceea de a se acorda un termen până la care sa îndrepte disfuncționalitățile constatate.
Față de pretențiile reclamantei în cuantum de 1000 euro, valoare la care a și fost timbrată acțiunea, precum și concluziile lucrărilor de specialitate tehnica privitoare la cuantumul lucrărilor executate, pârâtul a solicitat instanței să rețină că și-a îndeplinit obligațiile aferente.
În data de 24.09.2012 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care arată că, după cum rezultă și din precizările pe care le-a făcut în cererea introductivă de instanță ce face obiectul prezentului dosar dar și din actele și lucrările dosarului civil nr._, într-adevăr, în cursul lunii iunie a anului 2008, a luat legătura cu pârâtul pentru a executa anumite lucrări la imobilul situat în loc. Chintelnic, ., jud. Bistrița-Năsăud.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului civil nr._ reiese și faptul că, între părți, nu a existat un contract-tip încheiat în formă scrisă deoarece, la data când a luat legătura cu acesta pentru executarea lucrărilor amintite la pct. 1, necesitatea semnării unui astfel de contract nu a existat; absența unui astfel de contract a fost motivată atât de recomandările pe care le-a primit și a garanțiilor privind pregătirea și seriozitatea pârâtului cât și de faptul că pârâtul, la rândul său, a fost interesat să compenseze datoria anterioară în valoare de 1000 Euro pe care a avut-o față de reclamantă.
Arată însă că a existat o convenție recunoscută ca atare de către pârât în interogatorul ce i-a fost luat în dosarul civil nr._ ai cărei termeni sunt cuprinși în întreaga corespondență avută cu acesta în perioada iunie 2008 - martie 2009.
Astfel, referitor la „descrierea lucrărilor ce urmau să fie executate”, adică: refacerea aspectului șurii, refacerea aspectului fântânii, executarea unui foișor, executarea unui grup sanitar și refacerea gardului de la stradă, precizează reclamanta că demararea acestor lucrări s-a realizat în perioada 11.07._08 când s-a aflat în Chintelnic tocmai pentru a discuta modalitatea executării lor. Discuțiile și demararea lucrărilor au avut loc imediat după ce pârâtul i-a arătat lucrările sale din loc. Dealu Ghinzii pe care au consimțit de comun acord să le aibă ca etalon. Arată că lucrările la care s-a obligat pârâtul în perioada 11.07._08 au fost menționate atât în "lista de sugestii" pe care i-a trimis-o în mod repetat, prin scrisori ulterioare cu formulări diferite - mai mult sau mai puțin tehnice - cât și în notificarea pe care i-a trimis-o prin poștă la data de 10.04.2009.
Referitor la „termenul de finalizare" al lucrărilor ce rezultă din conținutul scrisorii sale din data de 11.03.2009, reclamanta precizează că este vorba despre diferența de 2000 Euro pe care a plătit-o personal pârâtului în luna octombrie 2008 pentru gardul de la stradă; prima tranșă de 2000 Euro a trimis-o anterior, prin Western Union, în luna august 2008 după ce pârâtul a stabilit că îi datorează suma de 3000 euro.
Cu privire la „prețul aferent" lucrărilor ce a fost stabilit de către pârât în scrisoarea din data de 12.08.2008, arată că întregul preț stabilit de către pârât -5000 Euro - i-a fost plătit acestuia până în luna octombrie 2008; pârâtul a fost cel care a stabilit prețul achitat integral de reclamantă pentru toate lucrările descrise în corespondența aflată în dosarul civil nr._ ; reclamant a fost de acord - fără nicio negociere anterioară - cu întreaga sumă solicitată de pârât în scrisoarea sa din 12.08.2008.
Reclamanta mai arată că „scadența plății" rezultă din conținutul scrisorii sale din data de 12.08.2008, fiind vorba despre diferența de 2000 Euro pe care a plătit-o personal pârâtului în luna octombrie 2008.
Reclamanta susține că este adevărat și faptul că, nefiind mulțumită de calitatea și estetica lucrărilor începute asupra imobilului precizat la pct. 1 de către un localnic, a încredințat pârâtului lucrarea respectivă în considerarea recomandărilor primite de la etnografii Muzeului Județean Bistrița unde acesta a realizat anumite lucrări de refacere a departamentelor cu specific, în considerarea unor lucrări din loc. Dealu Ghinzii prezentate de pârât în luna iulie 2008 și, nu în ultimul rând, în considerarea calității de artist plastic și a seriozități garantate de funcția deținută de către acesta în cadrul Liceului de Arte Plastice "C. B."" din Bistrița.
Prin urmare, ținând seama de toate recomandările și calitățile pe care reclamanta a considerat că le are pârâtul, nu numai că n-a văzut necesară semnarea unui contract-tip alături de acesta dar i-a dat și „mână liberă" din punct de vedere tehnic și estetic așa cum subliniază în întâmpinarea sa și cum, de altfel, a recunoscut în interogatorul ce i-a fost luat în dosarul civil nr._ .
Reclamanta arată că pârâtul a omis să menționeze condițiile din convenția recunoscută de el ca atare - Convenție al cărei conținut este dat de întreaga corespondență pe care au avut-o în perioada iunie 2008-martie 2009.
Prin urmare, pe tot parcursul executării convenției, libertatea sa a fost condiționată de modelele/etaloanele pe care i le-a prezentat în loc. Dealu Ghinzii în perioada 11.07._08 și care au reprezentat "proiectul" a cărui lipsă o invocă, de "lista de sugestii" pe care i-a prezentat-o atât verbal cât și scriptic precum și de condiția comunicării acțiunilor întreprinse.
Deși reclamanta i-a descris detaliile lucrărilor asupra cărora au convenit în e-mail-uri repetate și i-a cerut acestuia informații legate de realizarea lor, aceasta n-a primit de la el nicio fotografie și nici vreun răspuns concret.
De altfel, chiar dacă prin întâmpinare se invocă lipsa unui proiect, arată că această apărare este nefondată deoarece pârâtul nu explică din ce motiv nu a invocat lipsa acestui proiect la momentul începerii lucrărilor.
Referitor la condițiile necesare pentru a opera rezoluțiunea arată că pârâtul nu a executat toate lucrările la care s-a obligat prin convenția încheiată cu reclamanta în anul 2008 iar parte din cele executate nu pot fi menținute, ele nerespectând normele tehnice legale aplicabile în edificarea/refacerea construcțiilor. Astfel arată că, în conformitate cu precizările din raportul de expertiză contrarie aflat în dosarul civil nr._, gardul de la stradă pentru care pârâtul a solicitat și a primit suma de 2000 Euro nu a fost edificat nici până în prezent. Atât din fotografiile realizate în prezența instanței de judecată care a efectuat cercetarea locală în dosarul civil nr._ la data de 5.05.2010 cât și din Raportul de expertiză contrarie menționat, rezultă că lucrarea executată de către pârât este o improvizație urmând ca aceasta să fie înlăturată.
De altfel, referitor la gardul de la stradă, reclamanta consideră că imaginea și starea lui - atât cea din octombrie 2008 cât și cea actuală - sunt suficient de grăitoare iar trimiterile la aprecierile subiective ale unor experți numiți de instanță în dosarul civil nr._ - experți cu rapoarte lovite de nulitate - sunt inutile atâta vreme cât instanța însăși a constatat în data de 5.05.2010 și pârâtul a recunoscut că gardul de la stradă n-a fost finalizat.
În plus, reclamanta subliniază că poarta de la . a fost funcțională nici în luna octombrie 2008 când l-a întâlnit pe pârât, nici în luna ianuarie 2010 când au fost predate cheile, nici cu ocazia cercetării locale din 5.05.2010 și nici în prezent; prin comparație însă, gardul etalon din loc. Dealu Ghinzii, edificat anterior celui executat de pârât în Chintelnic, are și în prezent porțile funcționale nefiind alcătuit din drugi înnădiți și ruginiți și a primit și "țepușele" pe care reclamanta le-a solicitat pentru conservare în scrisoarea din 16.10.2008.
Conform constatărilor instanței care a efectuat cercetarea locală în dosarul civil nr._ la data de 5.05.2010 și a tuturor experților numiți în dosarul având ca obiect "asigurarea de dovezi", foișorul - după modelul arătat reclamantei de către pârât în loc. Dealu Ghinzii — nu a fost edificat nici până în prezent.
Atât din fotografiile realizate în prezența instanței de judecată care a efectuat cercetarea locală în dosarul civil nr._ la data de 5.05.2010 cât și din planșele fotografice depuse de reclamantă în dosarul în discuție precum și din constatările cuprinse în Raportul inițial al d-lui expert Ing. Muzsi V. ori din cele cuprinse în Raportul de expertiză contrarie din dosarul având ca obiect "asigurarea de dovezi", reiese că fântâna acoperită și sistemul de aducțiune a apei alăturat acesteia au existat anterior începerii lucrărilor de către pârât, singurele "îmbunătățiri" aduse de el fiind "motivele populare" cu care au fost "îmbrăcate" țevile ce susțin acoperișul și capacul care este neutilizabil și nepotrivit acoperirii fântânii.
Prin urmare, reclamanta artă că nici refacerea aspectului fântânii - a acoperișului și a roții de aducțiune a apei - nu s-a executat în condițiile convenției.
În legătură cu refacerea aspectului șurii, atât din fotografele realizate în prezența instanței de judecată care a efectuat cercetarea locală în dosarul civil nr._ la data de 5.05.2010 cât și din planșele fotografice depuse de reclamantă la dosarul în discuție ori din constatările d-nilor experți Muzsi V. ( Raportul inițial ), L. A., P. Ieronim și Ani D. numiți în dosarul având ca obiect "asigurarea de dovezi", urmează a se reține că în interior, nici până în prezent nu a fost acoperită ("căptușită") folia galbenă protectoare de sub acoperiș; la exterior, nu a fost finalizată prelungirea acoperișului (pe partea modificată, și în prezent cuiele sunt "în aer", prinse superficial), nu a fost refăcută . "petrecute" au rămas fixate în bucăți de tablă sudate rudimentar și impropriu utilizării) iar repetarea modelului dantelat de deasupra intrării nu a fost executată nici până în prezent; gardul despărțitor dintre curte și grădină, atașat uneia dintre lateralele șurii a rămas în forma inițială, existentă anterior lucrărilor demarate de pârât (a fost dat doar cu ulei și i s-a mai suplimentat în înălțime o șipcă fără a fi luate în considerare niciuna din precizările mele scrise).
Reclamanta susține că prezenta acțiune nu a fost promovată datorită faptului că a fost ori este nemulțumită de executarea/neexecutarea unor detalii estetice discutate cu pârâtul-detalii care, după cum se poate constata prin simpla prezență la fața locului, lipsesc cu desăvârșire; dimpotrivă, contrar afirmațiilor pârâtului, parte din lucrările precizate mai sus nu au fost executate niciodată (ele nu există nici în prezent), parte au fost impropriu executate și din punct de vedere tehnic, reprezintă pericol continuu de accidentare iar o altă parte au fost superficial executate și neterminate.
Pentru lucrările asupra cărora reclamanta a convenit cu pârâtul, la momentul demarării acestora nu i-a fost solicitat niciun proiect pentru cel puțin două motive: primul ar fi acela că i-au fost prezentate anterior lucrările din loc. Dealu Ghinzii cu privire la care au convenit de comun acord să fie luate drept etalon iar al doilea a fost legat de faptul că nu a fost vorba despre refacerea unor construcții de mare anvergură.
De altfel, după cum rezultă din planșele fotografice predate instanței de judecată la data de 5.05.2010 când s-a efectuat cercetarea locală în cauza nr._, cu excepția foișorului, construcțiile din loc. Chintelnic asupra cărora pârâtul a intervenit, au existat.
Reclamanta susține că, în mod tendențios și cu rea-credință, pe parcursul administrării probelor în dosarul având ca obiect asigurarea dovezilor - în mod special cu ocazia luării interogatorului reclamantei și cu ocazia deplasării la fața locului a experților numiți de instanță - pârâtul a încercat să inducă ideea preluată și în întâmpinarea formulată în prezenta cauză, anume că, a dorit să suplimenteze cantitatea lucrărilor și că, datorită nemulțumirilor reclamantei, a fost nevoit să refacă în nenumărate rânduri anumite lucrări. Față de aceste susțineri, reclamanta arată că, referitor la Convenție, conform dovezilor deja amintite, a fost prezentă în România - Chintelnic doar în perioada 11.07._08 când au demarat lucrările, și, în luna octombrie 2008 când au convenit împreună atât cu privire la ce nu s-a executat/s-a executat necorespunzător și urma a fi refăcut cât și cu privire la suplimentarea prețului deja achitat ( 5000Euro) cu încă 500 Euro pentru lucrările de amenajare precizate atât în scrisoarea sa din data de 11.03.2009 cât și în notificarea din data de 10.04.2009.
Atât din planșele foto depuse în dosarul civil nr._ cât și din lucrările propriu-zise și chiar din conținutul întâmpinării pârâtului, rezultă că acesta nu a ținut seama de nicio sugestie, n-a executat decât ceea ce a crezut de cuviință și, în consecință, nu a refăcut vreo altă lucrare din cele executate de el decât portița de la ..
Reclamanta susține că este însă vorba despre o modificare vădit inestetică și grosolană, în fapt, modificarea respectivă a fost răspunsul la "îndrăzneala" sa de a-i atrage atenția că ceea ce a edificat nu are nicio legătură ca ceea ce au convenit și, cu atât mai puțin, cu însușirea calității de artist plastic.
Reclamanta susține că neexecutarea/executarea defectuoasă a lucrărilor la care s-a obligat pârâtul îi este imputabilă.
Deși a primit prețul cerut, ulterior pârâtul a refuzat executarea lucrărilor la care s-a obligat și refacerea celor executate necorespunzător. De altfel, conținutul scrisorii pârâtului din data de 12.03.2009 este în strânsă legătură cu atitudinea acestuia: din data de 10.04.2009, de când pârâtul a fost notificat să remedieze lucrările greșit executate și să le execute/finalizeze pe cele la care s-a obligat și până în prezent, acesta n-a întreprins niciun demers în sensul celor solicitate deși - pe toată perioada în care s-a desfășurat litigiul referitor la asigurarea dovezilor - în urma nenumăratelor deplasări la fața locului determinate atât de cercetarea locală cât și de efectuarea expertizei tehnice în construcții, i s-a atras atenția cu privire la pericolul pe care îl reprezintă lucrările sale.
Mai arată că pârâtul a fost pus în întârziere prin notificarea întocmită în data de 9.04.2009 și comunicată în data de 10.04.2009, adresa la care i-a fost trimisă notificarea fiind aceeași cu cea menționată de pârât în întâmpinare.
Reclamanta susține că necunoașterea existenței și a conținutului acesteia nu poate fi reținută atâta timp cât o copie a actului în discuție a fost depusă în dosarul civil nr._ .
După cum apreciază pârâtul în întâmpinarea sa, reclamanta arată că într-adevăr, instituția rezoluțiunii presupune mai întâi de toate existența unui contract sau a unei convenții care, indiferent de forma pe care o îmbracă, trebuie să conțină elementele prevăzute de lege.
În precizările de la pct. I coroborate cu toate actele și lucrările dosarului civil nr._ la care a făcut trimitere, reclamanta a arătat că între ea și pârât a existat o Convenție al cărei conținut a cuprins toate elementele prevăzute de lege pentru a putea fi pusă în executare.
Pe de altă parte, pârâtul nu invocă vreun text legal care ar fi impus, ad validitatem, încheierea unui contract în formă scrisă, iar recunoașterea încheierii convenției, completată cu corespondența dintre părți și răspunsurile la interogator, sunt suficiente pentru probarea raportului juridic dedus judecății.
Conform probelor administrate în cauza nr._ și a precizărilor de la pct. II din prezentul Răspuns, pentru a opera rezoluțiunea Convenției încheiate cu pârâtul în anul 2008, reclamanta arată că au fost îndeplinite următoarele condiții: pârâtul nu și-a executat obligațiile asumate prin Convenția din anul 2008; neexecutarea îi este imputabilă pârâtului; pârâtul a fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
Așa cum rezultă din toate actele și lucrările dosarului civil nr._, reclamanta arată că și-a executat obligațiile asumate față de pârât plătindu-i integral și fără nicio negociere prețul cerut.
Din păcate, datorită faptului că pârâtul a refuzat executarea lucrărilor la care s-a obligat și refacerea celor executate necorespunzător afirmând în scrisoarea sa din data de 12.03.2009 că „...valorile care au rezultat sunt în urma a ceea ce am făcut și nu pentru ceea ce crezi că ar trebui să fac...", reclamanta fost nevoită să ceară prin instanță, în dosarul având ca obiect "asigurarea de dovezi", cuantificarea prin expertiză tehnică a acestora.
Prin urmare, cuantificarea prin expertiza tehnică a lucrărilor executate este esențială în soluționarea cauzei de fată fiind în strânsă legătură cu prețul plătit deoarece se au în vedere lucrări executate de pârât ale căror valori însumate reprezintă mult mai puțin de jumătate din prețul cerut și plătit. În plus, arată că la prețul cerut și plătit, în prezent se adaugă și dobânzile legale și valoarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu asigurarea dovezilor din dosarul civil nr._ și a celor din prezentul proces pe care a fost și este nevoită să le suporte datorită culpabilității sale.
Pe cale de consecință, reclamanta susține că în cauza de față nu este vorba despre o neexecutare parțială și nici despre disfuncționalități ce pot fi acoperite între două termene de judecată, ci rezoluțiunea urmează să opereze ca o sancțiune a neexecutării culpabile de către pârât a clauzelor convenției încheiate în anul 2008.
În susținerea pretențiilor sale și pentru edificarea instanței de judecată, dacă se consideră necesar, alături de probele existente în dosarul civil nr._, reclamanta solicită încuviințarea efectuării unei noi cercetări locale, depunerea unor planșe, fotografice suplimentare, înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
În cursul lunii aprilie 2008, între părți s-a încheiat o convenție care nu a îmbrăcat forma scrisă, prin care pârâtul, în schimbul compensării datoriei ce o avea la reclamantă în valoare de 1000 euro, ca urmare a achiziționării de mobilier vechi rezultat din demolarea casei părintești a acesteia situată în loc. Chintelnic, . jud. Bistrița-Năsăud, și a achitării de către reclamantă a sumei totale de 5000 euro, s-a obligat să refacă unele elemente de construcție la construcția din lemn ridicată lângă și peste garajul din beton rămas pe această proprietate alături de vechea fântână și să execute alte construcții noi pe proprietatea reclamantei, respectiv refacerea gardului de la stradă, acoperirea fântânii, refacerea aspectului fântânii, executarea unui foișor și a unui grup sanitar. Discuțiile și demararea lucrărilor au avut loc după ce pârâtul i-a arătat reclamantei lucrările realizate de acesta în municipiul Bistrița, zona Dealu Ghinzii, pe care părțile au consimțit de comun acord să le aibă ca etalon.
Existența convenției dintre părți a fost recunoscută de pârât la interogatoriul ce i-a fost luat în ședința publică din 26.05.2010, în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, având ca obiect asigurare de dovezi, termenii convenției fiind cuprinși în întreaga corespondență avută cu reclamanta în perioada iunie 2008 - martie 2009.
În cauză, pentru a opera rezoluțiunea convenției încheiate de părți în anul 2008, se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
Așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în dosarul civil nr._, reclamanta și-a executat obligațiile asumate față de pârât, plătindu-i integral și fără nicio negociere prețul convenit.
În privința pârâtului, probele arătate atestă faptul că acesta nu a executat toate lucrările la care s-a obligat prin convenția încheiată cu reclamanta în anul 2008, iar parte din cele executate nu pot fi menținute, ele nerespectând normele tehnice legale aplicabile în edificarea/refacerea construcțiilor.
Astfel, în conformitate cu precizările din raportul de contraexpertiză întocmit de experții judiciari Ani D., L. A., P. Ieronim în dosarul civil nr._ (expertiză însușită de instanță), gardul de la stradă pentru care pârâtul a solicitat și a primit suma de 2000 euro nu a fost finalizat nici până în prezent. Atât din fotografiile realizate în prezența instanței de judecată care a efectuat cercetarea locală în dosarul civil nr._ la data de 5.05.2010, cât și din raportul de contraexpertiză menționat, rezultă că lucrarea executată de către pârât este o „improvizație” (f.357), urmând ca aceasta să fie „refăcută”.
În plus, poarta de la . a fost funcțională nici cu ocazia cercetării locale din 5.05.2010 și nici în prezent; așa cum întemeiat arată reclamanta, prin comparație, gardul etalon din zona Dealu Ghinzii, edificat anterior celui executat de pârât în localitatea Chintelnic, are și în prezent porțile funcționale nefiind alcătuit din drugi înnădiți și ruginiți și a primit și "țepușele" pe care reclamanta le-a solicitat pentru conservare în scrisoarea din 16.10.2008.
De asemenea, din planșele fotografice depuse de reclamantă în dosarul civil nr._ și din constatările cuprinse atât în raportul de expertiză inițial întocmit de expertul Muzsi V. cât și în raportul de contraexpertiză, reiese că fântâna acoperită și sistemul de aducțiune a apei alăturat acesteia au existat anterior începerii lucrărilor de către pârât, singurele îmbunătățiri aduse de acesta fiind motivele populare cu care au fost îmbrăcate țevile ce susțin acoperișul și capacul, sistemul de roată și cilindru de lemn pentru înfășurare lanț pentru susținere găleată nefiind refăcute.
Conform constatărilor tuturor experților tehnici numiți în dosarul civil nr._, foișorul - după modelul arătat reclamantei de către pârât în zona Dealu Ghinzii — nu a fost edificat nici până în prezent.
În legătură cu lucrările executate la latrină, cei trei experți au evaluat valoarea acestora la 408 lei, iar lucrările realizate la garaj și adăugiri, la 3.716 lei, valoarea totală a lucrărilor executate de pârât fiind de 4.180 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 alin. 1 din Codul civil vechi (aplicabil în cauză conform principiului tempus regit actum), „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” iar dispozițiile art. 970 alin. 1 din același act normativ stabilesc că „convențiile trebuie executate cu bună-credința.” În situația în care una dintre părți nu-si îndeplinește obligațiile asumate prin contract, cealaltă parte are alegerea între acțiunea în executarea obligației ori cea în rezoluțiunea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 1020 din Codul civil vechi.
Având în vedere starea de fapt a lucrărilor executate de pârât la imobilul situat în loc. Chintelnic, nr. 29, jud. Bistrița-Năsăud și constatată de experții judiciari Ani D., L. A., P. Ieronim în dosarul civil nr._ cu obiect asigurare de dovezi, și reținând că neexecutarea/executarea defectuoasă a lucrărilor la care s-a obligat pârâtul îi este imputabilă, precum și faptul că a fost pus în întârziere prin notificarea întocmită la data de 09.04.2009 și comunicată în data de 10.04.2009, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite legale sus amintite pentru a opera rezoluțiunea convenției încheiate de părți în anul 2008, și drept urmare va dispune în consecință, sens în care va admite ca întemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantă.
Dată fiind rezoluțiunea contractului, obligația reclamantei de achitare a sumei de 4.039,75 euro, reprezentând preț încasat de pârât pentru lucrări neefectuate din prețul stipulat în contract nu mai are cauză juridică urmând a fi obligat pârâtul la restituirea acesteia, ca urmare a repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului.
În cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor contractuale, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului și obligarea debitorului la plata de daune interese. Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul, cu condiția de a face dovada existenței și a întinderii daunelor suferite ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor. Este unanim recunoscut creditorului (atât în materie comercială cât și în materie civilă) dreptul de a obține dobânda legală aferentă neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligației sale, astfel că instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei și dobânda legală aferentă, calculată pentru perioada 19.05._13, în cuantum de 4.154,71 lei.
În temeiul art. 274 și art. 241 alin. 2 din Codul de procedură civilă, având în vedere cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, culpa procesuală a pârâtului raportat la capetele de cerere admise și valoarea acestora, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 9.212 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de reclamantă în prezentul dosar (2.448,29 lei) și cu administrarea dovezilor în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița (6.763,72 lei) .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta H. RECBECA M., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al av. M. S., din A., ., nr.3 ., în contradictoriu cu pârâtul G. V. G. A., cu domiciliul in Bistrița, str. Bistrița, str. ., ., jud. Bistrița-Năsăud, ca fiind întemeiată și în consecință:
- dispune rezoluțiunea pentru neexecutare/executare necorespunzătoare a convenției din anul 2008, prin care pârâtul s-a obligat la efectuarea unor lucrări la imobilul proprietatea reclamantei, situat în loc. Chintelnic, nr. 29, jud. Bistrița-Năsăud;
- obligă pârâtul să restituie reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 4.039,75 euro, reprezentând preț încasat pentru lucrări neefectuate și dobânda legală aferentă, calculată pentru perioada 19.05._13, în cuantum de 4.154,71 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.212 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de reclamantă în prezentul dosar (2.448,29 lei) și cu administrarea dovezilor în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița (6.763,72 lei) .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. Z. L.
RED/DACT
OG/M.
19.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1299/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9233/2013.... → |
|---|
