Anulare act. Sentința nr. 4116/2014. Judecătoria BISTRIŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 4116/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 712/190/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BISTRIȚA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4116/2014

Ședința publică din data de 20 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. V., judecător

GREFIER: B. C. I.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta V. C. PANTELIMONA, împotriva pârâților I. A., G. C., V. F. și DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE B. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect acțiune în declararea simulației.

Cauza s-a judecat la fond la data de 29.04.2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, dată la care instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la doar concluzii scrise a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești, încheierile de ședință ulterioare,făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând, constată că:

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr._/306/2011, ulterior strămutată pe rolul Judecătoriei Bistrița în baza Încheierii nr. 4061/08.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă și înregistrată sub nr._, precizată și extinsă, reclamanta V. C., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții I. A., G. C., V. F., DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE B. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SIBIU, să constate, în principal, caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.20o6 dat în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., raportate la convenția de înstrăinare existentă între pârâta I. A. și reclamantă cu privire la imobilul situat în Sibiu, ., înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5, iar în subsidiar, nulitatea absolută a contractului de împrumut și pe cale de consecință și a actului de adjudecare realizat pe baza acestuia pentru lipsă cauză - cauză ilicită, falsă; să dispună radierea din c.f._ Sibiu top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5 a mențiunilor făcute în baza actului de adjudecare.

În motivare se arată că reclamanta și paratul V. F. au avut calitatea de soți, căsătoria fiind încheiată la data de 27.07.2001 și desfăcuta prin divorț la data de 09.06.2008.

Anterior încheierii căsătoriei reclamanta a încheiat cu pârâta I. A., antecontractul de vânzare cumpărare, cu legalizare de semnătura, conform încheierii notarului public D. C. P. nr. 2215 din 29 iunie 2001, ce avea ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului situat în Sibiu, ., compus din 2 camere și dependințe și teren de 203 mp, înscris în CF_ Sibiu, sub nr. top 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5, pentru prețul de 37.500 mărci germane, preț achitat integral.

Totodată reclamanta a încheiat și un contract de închiriere, pentru același imobil, pentru o perioada de 99 de ani, cu o chirie de 378 DM/an, în total 37.500 DM, suma achitată la momentul semnării contractului.

Vânzarea imobilului avea să fie perfectată la momentul încetării interdicției de înstrăinare prevăzuta de art. 9 alin. 7 din Legea 112/1995, apartamentul fiind cumpărat de pârâta I. A. în condițiile acestei legi. La momentul încheierii antecontractului reclamantei i-a fost predată și posesia imobilului.

După căsătorie, fostul meu soț al reclamantei, pârâtul V. F., avocat de profesie, și-a stabilit cabinetul de avocatura în apartamentul dobândit, reclamanta încheind cu acesta, în calitate de proprietar, contract de comodat. Pârâtul a considerat ca tranzacția încheiata nu este una foarte sigură, că până la expirarea interdicției ar putea interveni situații ce i-ar pune reclamantei în primejdie dreptul.

Soluția juridica găsită de pârâtul V. F. a fost aceea a semnării de către pârâta I. A. a unui contract de împrumut pentru o suma importantă, apoi începerea procedurii executării silite a imobilului, urmând ca reclamanta și pârâtul V. F. să dobândească imobilul prin adjudecare, acest mod de dobândire a dreptului de proprietate fiind unul sigur și în măsură să înlăture interdicția de 10 ani. Prin intermediul pârâtei G. C., care atunci era în serviciu reclamantei și al pârâtului, fiind bona copiilor, a fost încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006, prin care pârâta I. A. era împrumutata cu suma de 20.000 euro pe termen de o săptămână. În situația în care nu se achita împrumutul, se trecea la executare silită asupra întregului patrimoniu.

Pârâta G. C. a emis la acel moment și o chitanța pe care i-a predat-o paratei I. A., prin care declara că i-a fost restituit împrumutul. Pentru că, fictiv, nu i-a fost restituit împrumutul, s-a trecut la executare silita, iar prin actul de adjudecare din 06.10.2006 al executorului judecătoresc T. F. L., imobilul le-a fost atribuit reclamantei și pârâtului V. F., cu titlu de drept adjudecare.

Prin tranzacția efectuată, în realitate s-a dorit a se da eficiență antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 2001, ce a fost ascuns. Pentru că reclamanta și pârâtul V. F. erau căsătoriți, bunul imobil a devenit bun comun.

Întreaga operațiune juridică a fost o ficțiune, gândită și pusă în practică de pârâtul V. F., care avea ca scop să devină proprietar asupra acestui apartament, în condițiile în care cabinetul lui de avocatura își desfășura activitatea aici.

În prezent, în procesul de partaj bunuri comune, dosar civil_, aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, acest bun este înscris pe lista bunurilor comune, pârâtul V. F. solicitând a se constata că are o cota de contribuție de 80% la dobândirea tuturor bunurilor comune și a-i fi atribuit apartamentul întrucât îți desfășoară activitatea profesională acolo. În realitate, situația de fapt și cea juridică este alta, motiv pentru care reclamanta a formulat prezenta acțiune civila, solicitând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Simulația, presupune existența concomitentă între aceleași părți a doua contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumita aparență juridică ce nu corespunde realității și un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.

Contraînscrisul, actul real, adevărat, (în sens de negotium iuris, nu neapărat în sens de instrumentum probationis) trebuie să se fi încheiat concomitent sau anterior încheierii contractului aparent.

Contractul aparent poate fi încheiat și prin interpunere de persoana, în sensul că părțile unui contract urmăresc în mod conștient, ca efectele să se producă către o terța persoana căreia i se asigură anonimatul.

În speța de față, actele publice sunt contractul de împrumut, urmat de actul de adjudecare, acte deghizate, prin care se creează aparența că reclamanta împreuna cu fostul meu soț, respectiv pârâtul V. F., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin adjudecare, plătind prețul imobilului cu care s-a stins creanța ce o avea pârâta G. C. de încasat de la pârâta I. A..

În realitate, voința reala a fost aceea de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, înainte de împlinirea termenului de interdicție prevăzut de Legea 112/1995, deci de a da eficiență antecontractului de vânzare încheiat în anul 2001, cu care reclamanta înțelege să facă dovada contraînscrisului, a actului secret, încheiat anterior operațiunilor juridice din anul 2006.

Pentru ca beneficiari ai întregii simulații să fie subsemnata, împreuna cu fostul soț, pârâtul V. F., contractul de împrumut a fost încheiat cu o alta persoana, interpusă, pârâta G. C., care însă știa, la fel ca și pârâta I. A., că beneficiari ai întregii tranzacții vor fi reclamanta și pârâtul V. F..

Deși aparent s-au realizat o . acte, în realitate s-a dat eficienta voinței interne, voinței reale a participanților.

Neconcordanta intre "ceea ce este" și "ceea ce pare a fi" este creația pârâtului V. F., cu concursul celorlalți participanți, în cunoștința de cauză, în mod voluntar și printr-o deplină concordie intre voința reală și corespondentul ei exteriorizat - voința declarată.

Reclamanta apreciază că sunt întrunite toate elementele pentru a constata simulația întregii operațiuni de împrumut și apoi nulitatea absoluta a vânzării prin adjudecare a imobilului în litigiu.

Conform dispozițiilor art. 1175 cod civil, actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât intre părțile contractante și succesorii lor universali. Ca urmare, între participanții la simulație, efect îți produce actul secret, nu cel public, în speță promisiunea de vânzare din anul 2001, iar nu adjudecarea din anul 2006.

Pârâtul V. F., singura persoană interesată în menținerea situației actuale de carte funciara, nu a fost parte în antecontractul din anul 2001. Insa, întreaga operațiune a fost regândită în anul 2006, odată cu încheierea contractului de împrumut.

De aceea, s-a făcut sublinierea potrivit căreia actul juridic ascuns trebuie privit în sensul de negotium iuris, nu în sens de instrumentum probationes, insa numai în raport cu pârâtul V. F.. În raport cu pârâta I. A. există contraînscrisul. Actul secret, de care face vorbire art. 1175 cod civil poate fi consemnat și într-un înscris autentic și chiar înregistrat în cartea funciara.

Contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 îi lipsește cauza, scopul urmărit nefiind acela de a împrumuta o suma de bani de la pârâta G. C.. Contractul de împrumut s-a încheiat pentru a da eficiență antecontractului de vânzare cumpărare.

Potrivit dispozițiilor art. 948 cauza licită este o condiție esențiala a actului juridic, iar potrivit art. 966, "obligația fără cauza sau fondată pe o cauza falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect".

Executarea silita a fost pornita urmare a neîndeplinirii așa-ziselor obligațiilor asumate prin contractul de împrumut. Contractul de împrumut fiind unul simulat și actul de adjudecare, care este un titlu de proprietate supus condițiilor de validitate prevăzute de codul civil, are aceeași soartă, fiind de asemenea nul, în virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. El este, de asemenea întemeiat pe o cauză falsă și urmărește fraudarea Legii 112/1995.

Având în vedere că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamantei și a pârâtului V. F., urmează a fi rectificată cartea funciara în sensul radierii dreptului înscris în baza actului de adjudecare.

Reclamanta arată că antecontractul de vânzare cumpărare, a fost încheiat înainte de căsătoria cu pârâtul V. F., iar prețul achitat din resurse proprii. În momentul promovării prezentei acțiuni, căsătoria cu pârâtul V. F. a fost desfăcuta prin divorț.

Ca urmare, bunul imobil dobândit are caracter de bun propriu. Având în vedere ca antecontractul încheiat în anul 2001 este valabil, că nu mai există nici o cauză de interdicție pentru înstrăinare, (cumpărarea în temeiul legii 112/1995 realizându-se în anul 1999, în baza contractului de vânzare cumpărare 5638, încheiat cu . solicită ca pârâta I. A. să-i încheie contract autentic de vânzare cumpărare, în caz contrar, solicită instanței a pronunța o hotărâre care să-i suplinească consimțământul. Solicită, de asemenea, a se dispune intabularea în cartea funciara a dreptului meu de proprietate.

În subsidiar, solicită ca pârâta I. A. să fie obligată la restituirea sumelor de bani achitate în baza antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 29 iunie 2001 și a contractului de închiriere încheiat în aceeași zi, pentru același imobil, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legala.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1175 cod civil, art. 948 pct. 3 cod civil, art. 36 pct. 3, art. 27 alin. 1 și 3 din Legea 7/1996.

În probațiune, s-au anexat înscrisuri.

Legal citată, pârâta I. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca inadmisibilă și prescrisă.

În motivare a arătat că, raportul de împrumut dintre pârâtă și pârâta G. C. nu are nici o legătură cu reclamanta, astfel încât aceasta nu are calitatea procesuală pentru a formula o astfel de acțiune. Referitor la actul de adjudecare, reclamanta este cea care a adjudecat, astfel încât acțiunea acesteia este lipsită de interes, în condițiile în care nici nu a formulat contestație împotriva executării silite. Executorul judecătoresc nu este chemat în judecată, deși se solicită anularea actului emis de către acesta.

În ceea ce privește rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare pârâta arată că, din banii împrumutați a restituit prețul promisiunii și a convenit astfel rezoluțiunea acestei promisiuni. Ulterior din suma obținută ca preț al executării silite de la reclamantă s-a restituit și împrumutul către pârâta G.. Astfel împrumutul s-a executat, promisiunea s-a rezoluționat amiabil.

Dacă reclamanta nu recunoaște această împrejurare, acțiunea sa în rezoluțiune trebuia formulată în termen de trei ani de la momentul când a devenit proprietarul imobilului promis. Astfel acțiunea este la acest moment prescrisă.

Pârâtul V. F., legal citat, s-a prezentat în instanță și prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 139-141), a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată. Față de acțiunea subsidiară, a invocat excepția prescripției la acțiune; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea se arată că este folosită ca argument al întregii construcții ilogico-juridice ce susține acțiunea calitatea pârâtului de avocat și „priceperea” juridică determinată de aceasta calitate.

Din păcate, aceeași calitate, cel puțin scriptică, o are și reclamanta, care a fost avocat chiar în cadrul cabinetului pârâtului, cu sediul în imobilul comun, și care ulterior a devenit avocat definitiv în Baroul B.. Pârâtul nu cunoaște dacă la acest moment reclamanta mai este avocat, având în vedere numeroasele procese penale și acuzații de înșelăciune în care este implicată.

O astfel de calitate trebuie onorată, în primul rând, cu exercitarea profesiei și punerea în aplicare a priceperii juridice cu onestitate și bună credință, ceea ce pârâtul se străduiește în permanență să facă. De aceea, susținerile acuzatoare din acțiune, pe lângă faptul că sunt neadevărate, sunt și jignitoare.

De asemenea, se arată că din întreaga acțiune nu se înțelege în ce constă simulația a cărei declarare se solicită. rezultă însă faptul că reclamanta solicita a se constata caracterul simulat al contractului de împrumut încheiat între pârâtele G. C. și I. A., fără a arăta însă care este actul secret, real, al înțelegerii pârâților. Susținându-se faptul că nu a existat nici un fel de împrumut intre părți, atunci părțile nu se află în prezenta unei simulații, a cărei condiție esențială este existența a doua acte juridice valide, din care unul public, altul secret.

Deși se susține în motivarea acțiunii că actul secret este antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanta și pârâta I. A., o astfel de susținere este lipsit de logica și orice relevanță juridică, întrucât un astfel de act nu este încheiat de către părțile pretinsului act public și vizează un alt raport juridic decât cel al actului public, respectiv alt obiect.

Prin urmare, cele doua planuri, al promisiunii de vânzare cumpărare, pe de o parte, și al contractului de împrumut, pe de alta parte, nu pot fi amestecate în condițiile simulației, pe alta parte, nu există actul dublu, față de nici unul din cele doua raporturi juridice, care să justifice o acțiune în simulație.

În realitate, scopul reclamantei este să desființeze actul de adjudecare al apartamentului care a format obiectul promisiunii de vânzare cumpărare. În încercarea desființării acestui act de adjudecare, reclamanta solicită declararea simulației actului izvor al raportului obligațional, respectiv actul de împrumut ce constituie titlul executoriu.

Acțiune este inadmisibila, atât prin prisma inexistentei condițiilor simulației, așa cum s-a arătat, cât și prin inadmisibilitatea unei astfel de acțiuni, îndreptată împotriva unui act de executare al cărui parte a fost însăși reclamanta.

Potrivit codului de procedura civilă, actele de executare silita pot fi desființate, la cererea părții prejudiciate, prin calea contestației la executare, formulată în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință despre existența actului de executare vătămător. Reclamanta, ca adjudecant în cadrul executării silite, a luat la cunoștința despre existenta actului vătămător — executarea silita asupra apartamentului ce-i fusese promis, cel mai târziu la momentul adjudecării. Deși, potrivit prezentei acțiuni, s-a considerat prejudiciata, a adjudecat . P. la acest moment, nu a formulat nici o contestație la executare. În aceste condiții, formele de executare nu pot fi desființate pe alta cale decât a contestației la executare, neexercitată de reclamantă.

Nu în ultimul rând, revenind la instituția simulației, cele doua acte ale simulației, public și secret, trebuie să reprezinte manifestarea de voința a părților simulației. În prezenta cauza, actul de adjudecare nu reprezintă un act volitiv, ci un act efectuat în cadrul unei proceduri judiciare, amânat de la autoritate, respectiv executorul judecătoresc, așa fiind, el nu poate fi desființat în cadrul unei acțiuni în declararea simulației.

Strict referitor la poziția reclamantei, de rea credința, trebuie arătat ca: reclamanta este cea care a solicitat sistarea stării de codevălmășiei asupra acestui imobil; din întreaga construcție logica a acțiunii, rezulta că pârâta I. A., din banii împrumutați de la pârâta G. C., 20.000 euro, aproximativ 37.500 D.M., a restituit prețul antecontractului către promitenta cumpărătoare - reclamanta, iar pârâta G. C. și-a primit înapoi suma împrumutata pârâtei I. A. din prețul adjudecării, plătit de către adjudecatari. În aceste condiții, pârâta I. A. a rămas cu suma de 37.500 DM, pârâta G. C. și-a primit suma împrumutata, iar reclamantei i s-a restituit prețul antecontractului din suma împrumutată de pârâta I. A. de la pârâta G. C..

Astfel, pârâta I. A. a încasat suma de 37.500 DM, pârâta G. C. și-a primit suma împrumutata, reclamantei i s-a restituit prețul din antecontract, achitând prețul adjudecării, în aceasta modalitate, încheindu-se toate raporturile juridice născute. În aceasta situație stă și explicația lipsită de reacție a reclamantei pana la acest moment față de pretinsa „încălcare a drepturilor sale" născute din antecontract. În fapt, raportul juridic s-a stins prin convenția pârtilor, ca urmare a schimbării situației juridice a imobilului.

F. de toate acestea, acțiunea în simulație a reclamantei, îndreptata împotriva actului adjudecare, este inadmisibila, tardivă dacă este privită ca o contestație la executare, lipsita de interes față de contractul de împrumut dintre pârâtele G. C. și I. A., dar și nefondata.

În ceea ce privește rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, acțiunea reclamantei este în primul rând prescrisă față de data la care aceasta a avut reprezentarea imposibilității îndeplinirii obligațiilor de către promitenta vânzătoare, respectiv actul de adjudecare. De la momentul încheierii acestuia și înscrierii dreptului în cf s-a născut dreptul procesul la acțiune pentru rezoluțiunea antecontractului, ca urmare imposibilității îndeplinirii obligației, imposibilitate cunoscută de reclamanta. Întrucât aceasta a fost 06.10.2006, prescripția a intervenit la 06.10.2009, acțiunea reclamantei fiind formulată doi ani mai târziu momentului împlinirii prescripției.

Prin precizarea de acțiune formulată de către reclamantă pentru termenul de judecată din data de 28.05.2014 (f. 160-162), prin care a solicitat, în principal, să se constate caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.20o6 dat în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., raportate la convenția de înstrăinare existentă între pârâta I. și reclamantă cu privire la imobilul situat în Sibiu, . înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5, iar în subsidiar, să se constate caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.20o6 dat în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., raportate la convenția de înstrăinare existentă între pârâta I. și reclamantă cu privire la imobilul situat în Sibiu, . înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5; să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut și pe cale de consecință și a actului de adjudecare realizat pe baza acestuia pentru lipsa cauza - cauza ilicită, falsă; să se dispună radierea din c.f._ Sibiu top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5 a mențiunilor făcute în baza actului de adjudecare și a arătat că renunță la toate celelalte capete de cerere.

În motivare a arătat că, starea de fapt a fost expusă prin acțiunea inițială și o menține.

Față de susținerile pârâtului V. prin întâmpinare, arată dementele acțiunii în declararea simulației, cu referire exactă la apărările pârâtului în ceea ce privește identitatea de obiect între actele supuse simulației și posibilitatea anularii actului de adjudecare, care, în actuala reglementare, are regimul unui contract de vânzare cumpărare. Art. 1175 cod civil: Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. Structura oricărei simulații este următoarea: existența unui acord simulatoriu, crearea aparentei care acoperă realitatea și se materializează în actul public actul secret stricto sensu, care poate lipsi atunci când actul public este fictiv. De esență simulației sunt actul public și acordul simulatoriu, actul secret putând să lipsească în anumite ipoteze. În speță, există între reclamantă și pârâta I. un antecontract de vânzare cumpărare privind imobilul în litigiu. Actul este unul valabil și urma să producă consecința intrării imobilului în proprietatea reclamantei după trecerea a 10 ani.

Simulația este un complex de acte juridice - actele publice sunt contractul de împrumut încheiat între pârâta G. și I. și actul de adjudecare în favoarea reclamantei și a pârâtului V.. Actul secret respectiv înțelegerea secretă constă în operațiunea părților din contractul de împrumut de a ajuta la dobândirea unui bun - respectiv un imobil - ocolind prevederile legale prohibitive existente la acea dată, prevederi referitoare la anumite contracte ( disp. imperative ale art. 9 din Legea nr. 112/1995). Actul secret nu este concretizat în formă scrisă, el existând însă ca negotium iuris. Din punct de vedere al formei, consemnarea actului secret într-un înscris (instrumentam) nu este necesară fiind suficientă încheierea sa (ca negotium) conform principiului consensualismului, redactarea unui înscris (și, eventual autentificarea sa) care să constate actul real poate avea loc atunci când se urmărește preconstituirea unui mijloc de probă. Antecontractului de vânzare cumpărare cu legalizare de semnătura nr. 2215 din 29 iunie 2001 reprezintă începutul de dovadă scrisă în ceea ce privește înțelegerea părților actul secret ce consfințește voința reală a părților.

Din acest act rezultă că reclamanta, în calitate de cumpărătoare, a achitat integral prețul imobilului, iar pârâta I., în calitate de vânzătoare a predat posesia imobilului. Acest act nu s-a desființat.

În ceea ce privește contribuția exclusivă (chestiune de lămurit în contradictoriu cu pârâtul V.), proba înțelege să o facă în condițiile art. 1198 cod civil - imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, dată fiind calitatea de soți. Acordul simulatorii intervine în momentul în care toate părțile implicate în simulație își exprimă voința de a crea aparență unor raporturi juridice ce sunt inexistente în fapt. Pe lângă părțile din antecontractul de vânzare cumpărare intervine V. F., care la acea dată (iunie 2006) avea calitatea de soț al reclamantei și care o determina pe pârâta G. să încheie un contract de împrumut fictiv cu pârâta I., dar în realitate totul s-a făcut doar scriptic, nu s-a remis niciodată nici o sumă de la G. la I. . Toate persoanele implicate în acest dosar cunoșteau situația exactă, faptul că doreau să ocolească prevederile imperative prev. de art. 9 din Legea 112/1995 și să dea eficiență antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamată mai înainte de împlinirea termenului legal, dar cel mai interesat era pârâtul V. F. care urmarea să devină și el coproprietar pe bunul propriu al reclamantei, dobândit anterior căsătoriei, el fiind cel care a urzit toate aceste acte fictive, respectiv împrumutul și adjudecarea. Astfel fără nici un aport financiar - cunoscând doar cum poate fi înfrântă legea, a instigat și a ajutat la întocmirea unor acte fictive care l-au adus în poziția de coproprietar al unui bun la care de fapt nu are nici o contribuție. În prezenta cauză există identitate de părți în ceea ce privește participarea atât la acordul simulatoriu cât și în ceea ce privesc actele publice. Identitatea de obiect între actul secret și cel public nu este o condiție a simulației, dacă ar accepta punctul de vedere contrar, ar însemna că simulația asupra obiectului actului juridic nu este posibilă, ceea ce contravine practicii și doctrinei.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar (f. 163-165), reclamanta a arătat că dacă la început, pârâtul se preface ca nu înțelege care are fi obiectul procesului, ulterior în cuprinsul întâmpinării arată și se pare că a înțeles că, prin prezenta acțiune civila se urmărește a se dovedi situația reală a contractului de împrumut dintre pârâtele G. C. și I. A., contract încheiat fictiv cu scopul vădit de a eluda legea, de a ocoli anumite prevederi prohibitive referitoare la anumite contracte ( în speța dobândirea unui bun cumpărat potrivit Lg. 112/1995 și pentru care exista interdicție de înstrăinare timp de 10 ani).

Paratul arată că, în ceea ce privește simulația contractului de împrumut, aceasta nu poate fi reținuta întrucât nu exista un act secret intre părțile din contractul de împrumut respectiv pârâta G. C. și pârâta I. A.. Buna credința este de esența oricărui contract ocrotit de lege.

Potrivit art. 977 Cod civil vechi, dacă intre voința interna reala și voința declarata părților există neconcordanta are prioritate voința reala . În speța voința declarată a părților contractului de împrumut a fost aceea de a împrumuta pentru o săptămână o suma destul de mare de bani fata de veniturile reale ale împrumutătoarei, iar voința reala a fost aceea de a ocoli prevederile prohibitive privind înstrăinarea unui imobil dobândit în condițiile Legii 112/1995. Actul nul absolut de la nașterea sa, prin frauda la lege și abuz de drept nu poate produce efectul urmărit prin el însuși, consecința fiind invalidarea sa (Trib. Suprem CD 973,1976).

Se arată în întâmpinare că, nu există un act secret intre părțile contractului de împrumut. Prin act secret, în sensul art. 1175 Cod civila, nu trebuie sa se înțeleagă a fi un înscris doveditor ci convenția pârtilor.

În situația încheierii unui act prin frauda la lege, cu intenția vădita de a ocoli unele prevederi prohibitive din unele legi existente la acea data, operațiunea secreta poate fi dovedita prin orice mijloc de proba, chiar și prin mărturisirea celeilalte pârtilor.

Operațiunea secreta a pârtilor din contractul de împrumut era aceea de a ajuta la dobândirea unui bun - respectiv un imobil - ocolind prevederile prohibitive referitoare la anumite contracte (în speța dispoz. Legii 112/1995.

La propunerea pârâtului V. F., bona familiei – pârâta G. C. accepta sa încheie cu pârâta I. C. (cea care mi-a vândut mie imobilul) un contract de împrumut pentru suma de 20.000 euro pentru o săptămâna, și arata ca dacă nu va restitui banii . de împrumut constituie titlu executoriu . împrumutata nu era în nevoie, nu a solicitat niciodată un împrumut (avea banii pe care eu i-am achitat în momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare), iar împrumutătoarea nu a deținut niciodată o asemenea suma de bani. Totul s-a făcut doar scriptic și fictiv la sugestia pârâtului V. F. care și-a stabilit sediul cabinetului sau în acest imobil ce-mi aparținea doar mie .

Prin toate aceste manevre frauduloase, pârâtul V. F. a încercat și chiar a reușit sa devină și el coproprietar pe un imobil ce-mi aparținea doar mie. În mod ironic arata ca „deși s-a considerat prejudecata, reclamanta a adjudecat întrucât eram sot-soție nu m-am considerat prejudiciată întrucât la acea data eu, economista fiind am fost convinsa ca fostul soț, avocat fiind caută o soluție legala de a intra mai repede eu în proprietatea bunului dobândit de mine anterior ( prețul fiind în întregime achitat de mine anterior căsătoriei). întrucât totul a fost urzit de el, în actul de adjudecare s-a trecut și el

Pârâta I. A. deține în Sibiu un alt imobil, care nu avea nici o sarcina, cu toate acestea este scos la vânzare acest imobil care nu putea fi vândut întrucât exista interdicția înstrăinării prevăzuta de L. 112/1995 și mai era notat în c.f. și antecontractul de vânzare-cumpărare în litigiu.

Dacă s-a trecut la executarea bunurilor împrumutatei I. A., normal ar fi fost sa fie înstrăinate bunurile care puteau fi legal înstrăinate și nu cele pentru care exista interdicția de înstrăinare. Este evidenta încheierea fictiva a acestui contract simulat de împrumut, contract încheiat prin interpunerea de persoane,

Când simulația ascunde o convenție care, dacă ar fi încheiata ar înfrânge o dispoziție imperativa a legii sancționată cu nulitatea, operațiunea simulației devine ilicita. Contractul de împrumut a fost un contract fictiv. Scopul simulației este ilicit atunci când acordul simulatoriu are loc în vederea eludării prevederilor legale care interziceau înstrăinarea bunului. Simulația în loc de a fi operat ambelor părți a fost rezultatul unor manopere viclene .

Reclamanta a încheiat în anul 2001 o promisiune de vânzare-cumpărare cu pârâta I. A., promisiune în care se consemnează ca aceasta se obliga sa-mi {vândă imobilul înscris în CF_ Sibiu top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/5, ., atunci când va fi posibil, deci după ce nu va mai fi interdicția de înstrăinare prevăzuta de Lg. 112/1995, respectiv după trecerea celor 10 ani de la cumpărarea de către vânzătoare, și totodată te menționează în antecontract ca am achitat eu personal în întregime întreaga suma stabilită drept preț.

La acea data, reclamanta nu era căsătorita astfel ca acest bun este bun propriu dobândit înainte de căsătorie.

Ulterior, reclamanta s-a căsătorit cu paratul V. F., care nerăbdător sa intre în posesia bunului dobândit de mine a încercat și a reușit sa facă un artificiu, convingându-mă și pe mine ca ar fi în interesul meu sa nu mai aștept sa treacă cei 10 de interdicție a înstrăinării prevăzuți de Legea 112/1995 și ca ar fi mai bine sa fie trecut și el în actul de adjudecare, iar ulterior reclamanta a înțeles ca a fost ideea pârâtului V. F. și a amantei acestuia care e tot jurist de profesie.

Reclamanta era economist la acea data și a avut încredere deplina în ce spunea pârâtul V. F., care era avocat.

Se arata în întâmpinare ca este inadmisibila acțiunea îndreptată împotriva unui act de executare silita . Este adevărat ca au existat controverse cu privire la natura juridica a ordonanței de adjudecare care procedural - era o veritabila hotărâre judecătoreasca susceptibila a fi atacata doar cu recurs în condițiile fostelor art. 552 și 555 C.proc.civ.

În reglementarea actuala, actul de adjudecare nu mai are natura juridica a unui act jurisdictional, nu mai este rezultatul unei proceduri contencioase, fiind emis de un executor judecătoresc, iar nu de o instanța judecătoreasca.

Actul întocmit de executori este un act de autoritate publica dar nu este un act de jurisdicție, drept urmare nimic nu se opune exercitării unei acțiuni de drept comun privind desființarea actului de adjudecare.

În ceea ce privește prescripția, reclamanta a subliniat că atât acțiunea în simulație cât și acțiunea în constatarea nulității sunt imprescriptibile.

Pentru termenul de judecată din data de 22.10.2012, reclamanta a formulat note (f. 175), prin care a arătat că temeiul de drept privind capătul de cerere prin care a solicitat desființarea actului de executare silită se întemeiază pe disp. art. 1254 pct.2 Cod civil, care arata că desființarea contractului atrage, în condițiile legii și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui. Primul capăt de cerere din acțiunea precizata privește constatarea nulității absolute a contractului de împrumut și în această situație, iar în situația în care se va constata nulitatea absolută a acestuia urmează ca toate actele subsecvente încheiate în baza acestuia - deci și executarea silita - să fie desființate. Sancțiunea nulității înseamnă desființarea retroactivă a actului juridic executat, restituirea prestațiilor, precum și desființarea actelor juridice subsecvente.

Principiile care guvernează efectele nulităților sunt principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic, principiul restabilirii situației anterioare, principiul anularii actelor juridice subsecvente consecință a desființării actului juridic inițial ( resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis). Anterior modificării aduse prin OUG 138/2000, când executarea silită se realiza prin intermediul instanței de executare, iar actul de adjudecare era o veritabilă hotărâre judecătorească, calea de atac putea fi doar recursul, în condițiile fostelor art. 552, 555 Cod proc.civ. În actuala reglementare, actul de adjudecare nu mai are natura juridică a unui act jurisdicțional, nu mai constituie rezultatul unei proceduri contencioase, fiind emis de un executor judecătoresc și nu de o instanță de judecată. D. urmare o acțiune în nulitate sau anulare poate fi exercitată în orice situație în care ar fi incidența vreo cauză de nulitate absolută sau relativă care poate afecta orice act juridic civil. Natura juridica a actului de adjudecare este aceea de veritabil act juridic translativ de proprietate, drept urmare acesta poate fi atacat în instanța de drept comun ca orice act juridic civil. Părțile în acest act juridic civil sunt cele care își transferă dreptul de proprietate, executorul judecătoresc neavând nici o calitate procesuală și pe cale de consecință nu se impune chemarea iui în judecată.

Pârâta G. C., legal citată, a depus la dosar note de ședință (f. 180-181), prin care a arătat că a acceptat ca imobilul soților V. să fie înscris pe numele ei întrucât reclamanta era urmărită penal pentru delapidare și înșelăciune. La momentul divorțului acestora, reclamanta i-a cerut să-i doneze imobilul ei, pentru ca pârâtul V. F. să nu mai aibă nici un drept. Urmare a acestui fapt, pârâta este parte în proces.

În ceea ce privește prezentul proces, a arătat că reclamanta i-a cerut să o împrumute pe pârâta I. A. cu suma menționată în contract, care a fost semnat la notar în prezența reclamantei, care a asistat și la predarea banilor. Banii primiți de pârâta I. A. au fost reținuți de reclamantă pentru a se anula promisiunea de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu. După acordarea împrumutului reclamanta s-a ocupat de recuperarea sumei împrumutate, pe care a predat-o pârâtei Ganța C., personal, la executorul judecătoresc.

Prin extindere de acțiune depusă la dosar fila 313, reclamanta a chemat în judecată Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. întrucât în extrasul de c.f. apare notat sechestru asigurător cu privire la imobilul din Sibiu ., ce face obiectul prezentului dosar, în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice, pentru opozabilitatea hotărârii ce urmează a se pronunța în cauză, solicită împrocesuarea DGFP B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

Pârâta G. C. a formulat concluzii (f. 323-327), prin care a solicitat respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată inițială și precizată la fila 154 dosar, fără cheltuieli de judecată în această etapă procesuală.

În motivare a arătat că, acțiunea așa cum este formulată atât inițial, cât și precizată, este confuză, nedefinind elementele structurale ale simulației. În cuprinsul acțiunii inițiale actele publice sunt contractul de împrumut și cel de adjudecare. Cu privire la actul secret reclamanta arată „În realitate însă părțile au dorit să dea eficiență antecontractului de vânzare cumpărare". Afirmația este menținută în acțiunea precizată, chiar de la prima frază a petitului „ Să constatați caracterul simulat al contractului de împrumut .... și al actului de adjudecare, raportate la convenția de înstrăinare"". Formularea este clară: cele două categorii de acte, împrumut și adjudecare sunt antagonice, contradictorii, și este evident că actul real, care reține voința părților este cel la care se raportează celelalte două; convenția de înstrăinare, adică antecontractul.

În acțiunea precizată reclamanta nu zice că acesta este actul secret, real dintre părți, ci este numai începutul de dovadă scrisă al acestuia. Dovada contraînscrisului în consecință antecontractul este și obiect al probei, dar și mijloc de probă, ceea ce este absurd. Dacă antecontractul există, nu mai este nevoie de început de dovadă scrisă, spre a dovedi același lucru. Așa fiind, conchide reclamanta, între părți își produce efectul înțelegerea părților, actul secret care consfințește voința reală a părților. În acțiunea inițială, la fila 5, al. 3 de jos, reclamanta conchide: „ ca urmare, între participanții la simulație, efect își produce actul secret, în speță promisiunea de vânzare cumpărare din 2001, iar nu adjudecarea din 2006". Ca să încurce și mai mult, reclamanta continuă: actul juridic ascuns trebuie privit ca negotium iuris, dar numai în raport cu V. F., în raport de I. - cocontractanta din antecontract, există contraînscrisul. Nu spune care e actul ascuns ca negotium iuris și contraînscrisul.

În acțiunea precizatoare, fila 154, arată că, actele publice rămân contractul de împrumut și adjudecarea, și se introduce un element nou, „acordul simulator, care reprezintă înțelegerea secretă a tuturor părților implicate în acest dosar", în sensul de a se da prevalentă antecontractului, care redevine numai dovadă a înțelegerii frauduloase. Arată și scopul reclamanta: acela de a ocoli disp. imperative ale art. 9 din Legea 112/1995.

În 22 noiembrie 1999, I. dobândește un imobil cu legea nr. 112/1995. În 29.06.2001, I. A. încheie cu V. C., necăsătorită, un antecontract; adevărat contract de vânzare cumpărare: conține toate elementele: preț achitat, 37.500 DM, punere în posesie, toate atributele în afară de dispoziție aparțin cumpărătoarei, dreptul promitentei cumpărătoare la orice amenajări, modificări, încasare asigurare. Ca act de vânzare cumpărare pentru a deveni proprietară, reclamantei nu-i lipsea decât dreptul de dispoziție. Actul se notează la c.f. fila 25dosar.

Concomitent, se încheie contract de închiriere, pe 99 de ani, cu chiria aceeași ca prețul-37.500 DM achitată în avans, fila 14 dosar. Peste o lună, reclamanta se căsătorește cu V. F. . În 7 iunie 2006, între I. și G. se încheie contract de împrumut - pentru 20.000euro, pentru o săptămână. în caz contrar, se prevede că I. va fi executată silit. I. nu plătește, iar G. pornește executarea silită împotriva lui I..

Reclamanta, beneficiara antecontractului, fără a se opune, omițând antecontractul, adjudecă imobilul care făcea obiectul promisiunii de vânzare cumpărare. Adjudececarea imobilului privește și pe soțul său, reclamanta ignorând total notarea în c.f a antecontractului. Aceasta semnează actul de adjudecare, alături de soțul său. și cei doi soți se intabulează în cf. - Fila 22 și 27 dosar. Ulterior soții se ceartă se despart, divorțează și încep între ei zeci de procese, penale și civile, interminabile.

În ce privește constatarea simulației la contractul de împrumut arată că, simulația trebuie să cuprindă actul secret încheiat de părți, care reprezintă voința lor reală și pe care acestea vor să-l ascundă, să-l voaleze; actul public, aparent, întocmit de părți cu intenția de a-l ascunde pe cel secret. Reclamanta este cât se poate de confuză atunci când identifică elementele acestea.

Inadmisibilitatea acțiunii - acțiunea în simulație este acțiune personală în constatare – art.1111 Cod procedură civilă, interzisă când există o acțiune în realizare. În momentul înregistrării acțiunii, 14 sept. 2011, reclamanta avea o acțiune în realizare, prestație tabulară, pe care a și pornit-o, ulterior acțiunea s-a disjuns, apoi s - a anulat ca netimbrată. Reclamanta și-a dat seama de neseriozitatea acțiunii, în contrast cu semnarea adjudecării.

Acțiunea este inadmisibilă din punct de vedere al simulației - nu se lămuresc care sunt elementele simulației, act secret, act public: lipsa actului secret - toate actele sunt publice: antecontractul cu autentificare de semnătură, notat în c.f., contractul de împrumut autentificat. Adjudecarea este publică prin esența ei. Fiind un act de autoritate-publică, încheiat de executorul judecătoresc, (art. 2 al. 2 legea 188/2000, el nu poate fi simulat). Simulația este rodul manifestării de voință a părților, în scopul creierii unei aparențe, alta decât voința lor reală; lipsa identității de obiect: deși sunt discuții pe această temă, este contra logicii ca obiectul actului public să fie altul decât al actului secret. În acest context, nu se poate concepe, ca un antecontract de vânzare cumpărare să fie deghizat sub un act de împrumut, privitor la obiectul material. Nu e identitate între imobil și o sumă de bani. Și aceasta mai ales că, fără a fi vorba de interpunere de persoane, acestea sunt diferite. Afirmația reclamantei din „precizare" (al. 3 de pe ultima pagină) privește o chestiune de principiu, nu la speță; inadmisibilitatea acțiunii în lipsa cererii de anulare a încheierii de c.f. a adjudecării și a celorlalte acte instrumentate de executorul judecătoresc - cererea trebuia îndreptată împotriva „dobânditorului nemijlocit" (adică și împotriva reclamantei) ceea ce este absurd; inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că reclamanta cere anularea unui act, care este manifestarea voinței sale neviciate. Toate părțile din dosar au vrut să dea eficiență antecontractului eludând legea 112/1995. Dacă a fost așa, de ce a ignorat notarea anterioară în c.f. a antecontractului, împrejurare care îi dădea dreptul să paralizeze executarea silită? Nu numai că nu a paralizat adjudecarea, dar și-a manifestat voința juridică de a adjudeca împreună cu soțul ei imobilul obiect al antecontractului. În această situație sunt în prezența a două raporturi juridice diferite, care nu au nici o legătură între ele și nici cu simulația. Adjudecarea fiind ultima manifestare de voință, ea prevalează în raport cu antecontractul.

Contractul de împrumut îi este opozabil reclamantei: în contractul de împrumut reclamanta este terț. În aceste condiții, potrivit regulii res inter alios...care consacră principiul relativității efectelor contractelor, reclamanta nu este nici vătămată în actul de împrumut, și nici nu îi folosește. Tot principial, reclamanta nu ar trebui să suporte consecințele unui act pe care nu-1 cunoaște. Dar reclamanta, ea însăși recunoaște că „... toate persoanele implicate (părți în acest dosar) cunoșteam situația exact.. .".(pag. 3 al. 3 de sus din „precizări la acțiune). În aceste condiții, ea nu mai este de bună credință, nu mai este terț și ca atare, contractul încheiat între alții (și pe care ea însăși îl consideră act aparent) îi este opozabil, trebuie să-l recunoască și să-l respecte.

Lipsa de interes a reclamantei la contractul de împrumut - interesul trebuie să fie legitim, ocrotit și recunoscut de lege, exercitat cu hună credință. Interesul este conceput ca folos practic urmărit de reclamant. Ori, dacă contractul de împrumut este ilegal, fără cauză, sau simulat, ca și actul de adjudecare, întreaga operațiune este anulată ca frauduloasă, ca încălcând o lege imperativă-art. 9 din legea nr. 112/1995. Are interes reclamanta să fie repusă în situația anterioară antecontractului, adică proprietatea să revină lui I. A..

Reclamanta nu are interes, deoarece acțiunea în prestație tabulară este prescrisă. Interdicția de înstrăinare pe legea nr. 112/1995-art. 9 se sfârșea în 10 ani de la cumpărarea locuinței de către I. A., autoarea reclamantei, adică în 22 noiembrie 2009. Reclamanta putea să-și intabuleze proprietatea imobilului în 3 ani de la expirarea celor 10 ani, adică până în 22 noi. 2012. E adevărat că acțiunea inițială a fost introdusă la 14 sept. 2011, dar petitul privind obligarea la încheierea contractului s-a disjuns și s-a anulat ca netimbrat. În consecință, dacă ar face o nouă cerere în prestație tabulară, acțiunea ar fi respinsă pe excepția prescrierii dreptului la acțiune. Desigur, reclamanta a recunoscut simulația contractului de împrumut, a adjudecării, recunoaște scopul urmărit, deci cauza ilicită, dar nu vrea decât anularea acestora, iar antecontractul, care îi profită să devină valid. Întreaga operațiune trebuie să sufere, dacă actele sunt ilegale, dar sancțiunea este nulitatea, nu simulația, care știm că este neutră, nu validează și nu invalidează un act. Unde începe nulitatea se termină simulația. Dacă dorește ca bunul să devină al său, are la îndemână partajul, unde va putea dovedi cota exclusivă de contribuție. Dacă unul din actele care formează simulația este nul, întreaga operațiune este nulă. Se spune că acordul simulatoriu formează trunchiul, pe care sunt prinse actele simulației. Dacă unul din acte e nul, întreg trunchiul este nul.

În ce privește subsidiarul acțiunii, nulitatea contractului de împrumut: este de principiu că nulitatea absolută pentru lipsă de cauză, poate fi invocată de orice persoană interesată. Dar interesul persoanei, trebuie să fie serios, legitim, ocrotit și recunoscut de lege. Ori, reclamanta, cunoștea simulația, scopul ei și ca atare, maliția non est indulgendum. Reaua credință nu trebuie să fie acceptată niciodată. Cu alte cuvinte, în concepția reclamantei, dacă nu s-a constatat simulația, revine la antecontract prin constatarea nulității împrumutului și a adjudecării. La antecontract nu se poate reveni, deoarece în cunoștință de cauză, cu voință neviciată, reclamanta a adjudecat imobilul, omițând deliberat acest act și notarea sa în c.f.

Dacă frauda la lege nu e dovedită, respectiv dacă contractul de împrumut nu este simulat, atunci, reclamanta nu are nici un interes să-l anuleze, deoarece fiind un res inter alios, nu are nicio vătămare. Nu există nulitate fără vătămare. Dar în dosarul cauzei există, în afară de actul autentic de împrumut și declarația martorului I. R., care arată fără rezerve că banii, obiect al împrumutului au fost predați la notar. Prin interogatoriul luat, G. susține că împrumuți a fost real. Banii fiind predați. I. în întâmpinare declară în același sens.

Pe de altă parte, reclamanta susține, fără a dovedi că G. a predat concomitent împrumutului o chitanță care o liberează pe împrumutata I. de datorie. Ceilalți martori cunosc din auzite, indirect, că banii nu s-au predat. Consideră că instanța nu poate fi convinsă, dacă este confruntată cu dovezi contradictorii.

În legătură cu admiterea acțiunii în nulitate arată că, cui i-ar folosi după 5 ani de la încetarea interdicției, nulitatea unor acte? Pentru scopul urmărit de lege în orice caz nu mai prezintă interes. Ar fi doar o formalitate, fără finalitate. E adevărat că nulitatea absolută este imprescriptibilă, dar sub raportul dreptului de a promova o asemenea acțiune, care să aibă un folos practic, ceea ce în cauză, lipsește pentru toate părțile.

Prin concluziile scrise depuse la dosar (f. 329-341), reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și să se constate caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și al actului de adjudecare din data de 06.10.2006 dat în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L. raportate la convenția de înstrăinare existentă între pârâta I. și reclamantă a imobilului situat în Sibiu, ., înscris în CF_ Sibiu, sub nr. top 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5 - și să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P., încheiat între pârâta G., în calitate de împrumutator și pârâta I., în calitate de împrumutat, pentru lipsa obiect și cauza (cauza ilicita, falsa) și sa constatați nulitatea absoluta a actului de adjudecare din data de 06.10.2006 dat în dosarul execuțional 307/2006 al executorului judecătoresc T. F. L., prin care este adjudecat imobilul situat în Sibiu, ., înscris în CF_ Sibiu, sub nr. top 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5 în favoarea subsemnatei și a pârâtului 3, V. F., pentru lipsa cauzei (cauza falsa) și frauda la lege, să se dispună radierea din CF_ Sibiu, sub nr. top 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5 a mențiunilor făcute în baza actului de adjudecare, pentru următoarele motive:

În anul 2001, reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul V. F. din 27.07.2001 până în data de 09.06.2008 când căsătoria a fost desfăcuta prin divorț. Înainte de căsătorie în data de 29.06.2001 reclamanta a cumpărat imobilul situat în Sibiu pe ., a achitat întreaga sumă stabilita drept preț de 37.500 DM și a intrat în posesia acestuia. Întrucât vânzătoarea dobândise acest imobil prin cumpărare conform Legii 112/1995, exista interdicția de înstrăinare timp de 10 ani, drept pentru care, respectând legea a acceptat să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu legalizare de semnătura nr. 2215 din 29 iunie 2001, antecontract care a fost notat în cartea funciară ( pe numele de fata Z. ) și urma să devină proprietară cu drepturi depline după trecerea termenului prevăzut de legea 112/1995, respectiv 10 ani de la cumpărarea de către vânzătoare (antecontract de vânzare - cumpărare și chitanța - dovada plăților pag. 71-76 în dosar). La momentul încheierii antecontractului i-a fost predată și posesia imobilului.

La data căsătoriei pârâtul V. F. cunoștea faptul că a cumpărat imobilul din Sibiu . și întrucât se căsătorea pentru a treia oara nu s-a gândit ca va dori să mai plece și din această relație mai ales ca aveau 2 copii. Antecontractul de vânzare cumpărare privind imobilul în litigiu de pe . Sibiu, cu legalizare de semnătura nr. 2215 din 29 iunie 2001 încheiat între reclamantă și pârâta I. reprezintă începutul de dovadă scrisă în ceea ce privește înțelegerea părților. Actul este unul valabil și urma să producă consecința intrării imobilului în proprietatea reclamantei, după trecerea a 10 ani. În ceea ce privește lipsa de interes invocată de pârât consideră că aceasta nu poate fi reținută deoarece în situația în care se constată nulitatea absolută a contractului de împrumut și a actului de adjudecare, prin radierea mențiunilor făcute în cartea funciară, se revine la situația reală de fapt în care doamna I. este proprietara, iar reclamanta a notat antecontractul de vânzare cumpărare în cartea funciară. Acest act numit antecontract de vânzare cumpărare nu s-a desființat.

În ceea ce privește contribuția exclusivă, proba a făcut-o cu martorii care au declarat ca cunosc și chiar au asistat personal la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare moment în care a achitat suma de 35.500 DM, iar apoi a achitat și diferența de 2.000 DM din surse proprii necăsătorită fiind la aceea dată. De asemenea, din înscrisuri depuse la dosar rezultă că suma de 37.500 DM s-a achitat de cate reclamantă înainte de căsătoria cu pârâtul și anume în 29.06.2001 35.500 Dm și 2.000 Dm în data de 03.07.2001. Reclamanta și pârâtul V. s-au căsătorit în 27 iulie 2001, deci după ce a cumpărat apartamentul din ..

Existența antecontractului de vânzare cumpărare și modul în care acesta s-a încheiat este dovedit prin actele depuse la dosar precum și prin depoziția martorilor - când a încheiat aceste contracte și a achitat prețul apartamentului a fost însoțită de către C. C. care a declarat în calitate de martor următoarele: ca reclamanta (atunci purta numele de Z.) înainte de încheierea căsătoriei în luna iunie 2001, a încheiat pentru apartamentul din . antecontractul de vânzare - cumpărare cu doamna I. la notar P., unde a și achitat suma de 35.500 Dm în fața notarului, iar ulterior a achitat și restul sumei de 2.000 DM și că s-a efectuat doar o notare a antecontractului în c.f întrucât vânzătoarea I. A. dobândise imobilul în baza Legii 112/1995.

De asemenea martora M. O. susține în declarație că reclamanta a cumpărat acel apartament înainte de căsătoria cu V., deoarece în luna iunie 2001 au vizitat împreună apartamentul din . discutat personal cu doamna I., despre prețul de 37.500 DM care era foarte mare la momentul respectiv.

Martorul D. I., a declarat că a cumpărat înainte de a se căsători cu V. F. apartamentul din . și a achitat suma de 37.500 DM din surse proprii, că a întocmit la notar doar un antecontract de vânzare - cumpărare deoarece apartamentul avea interdicție de la Legea 12/1995 de înstrăinare pe o perioada de 10 ani. Martorul D. a și văzut toate actele încheiate și extrasul de carte funciară în care era notată promisiune de vânzare cumpărare la foaia C de sarcini pe numele Z. C., iar proprietar tabular era doamna I. A..

Martorul C. I. M. (care era vecin și locuia tot în ., dar în apartamentul de la etaj pe care ulterior l-au cumpărat soții V. în anul 2006) știe că apartamentul a fost cumpărat de doamna I. A. cu Legea 112/1995 și era sub interdicția de vânzare pe o perioada de 10 ani. Din discuțiile purtate și din actele pe care le-a văzut dânsul știe ca apartamentul din . a fost cumpărat de către reclamantă cu numele de Z. C. în anul 2001 când a și obținut o Autorizație de Construire pe numele de Z. C.. Soții C. au dat o declarație la notar că sunt de acord cu modificările la apartamentul din . făcute de reclamantă și cu schimbarea destinației din locuință în cabinet de consultanță juridică-economică. Pentru amenajările interioare ale apartamentului și pentru a crea un acces din . un proiect pe numele de Z. C. și i-a fost eliberată o Autorizație de Construire nr.418 tot pe numele de Z. C., dovezi clare ca apartamentul era proprietatea sa.

După căsătorie la aproximativ doi ani, în anul 2003, fostul său soț, avocat de profesie, și-a stabilit cabinetul de avocatură în apartamentul din . și a încheiat cu reclamanta, în calitate de proprietar contract de comodat. Este o altă dovadă că pârâtul știa că doar reclamanta era proprietară a imobilului.

Martorul I. R. vine și susține că antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în timpul căsătoriei cu pârâtul V., deși el susține că a lucrat din anul 2003 la cabinetul de avocatură. Din actele depuse la dosarul cauzei reiese clar ca antecontractul a fost încheiat în iunie 2001, iar ei s-au căsătorit în 27 iulie 2001. Deci martorul minte.

În concluzie patru martori știu că reclamanta a cumpărat apartamentul din . necăsătorită, în luna iunie 2001, că a achitat prețul întreg al apartamentului de 37.500 DM din surse proprii, că a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare cu doamna I. A. în 29.06.2001 (care a fost notat în cartea funciară a imobilului ), deoarece apartamentul era sub Legea 112/1995 și avea interdicție de vânzare pe o perioada de 10 ani, a intrat în posesia apartamentului imediat după încheierea antecontractului de vânzare—cumpărare, iar pârâtul nu a avut nici o contribuție la dobândirea imobilului.

În anul 2006 - acordul simulatoriu intervine în iunie 2006 în momentul în care toate părțile implicate în simulație își exprimă voința de a crea aparența unor raporturi juridice ce sunt inexistente în fapt. Înainte de a-și dezvălui noua sa relație, pârâtul dorea cu orice preț să devină și el coproprietarul imobilului din Sibiu ., fără a contribui cu nici un ban întrucât așa cum rezultă din antecontractul de vânzare - cumpărare și din declarațiile martorilor audiați în cauză, întreg prețul a fost achitat de reclamantă, anterior căsătoriei .

D. urmare pârâtul V. F., motivând că exista posibilitatea de a deveni proprietară deplină înainte de trecerea celor 10 ani prevăzuți de Legea 112/1995, urzește un plan prin care se eludează prevederile legii 112/1995 .

Soluția juridică găsită de pârâtul V., de profesie avocat, a fost aceea de a se încheia un contract de împrumut fictiv între pârâta I. A. în calitate de împrumutată și pârâta G. C. în calitate de împrumutătoare, pentru o suma importantă de bani, 20.000 euro, pentru o perioadă scurtă, de o săptămâna de restituire, contract cu titlu executoriu. Doamna I. nu restituia suma de bani pe care nu a încasat-o, deci nu avea ce sa restituie, se începe procedura executării silite a imobilului din ., urmând ca soții V. să dobândească imobilul, prin adjudecare la licitație. Acest mod de dobândire a dreptului de proprietate este unul sigur și în măsură să înlăture interdicția de 10 ani impusă de Legea 112/1995.

Reclamanta nu a fost de acord cu această soluție propusă de către fostul soț, dar fiind amenințată cu o acțiune de divorț, cu nenumărate certuri în casă pe această temă, sub presiune a acceptat în cele din urmă, dar nu a participat la operațiune. Martorele M. și C. în declarațiile lor au afirmat faptul că în momentul în care i-au adus la cunoștință de discuția dintre I., G. și Vrîceanu F., a subliniat faptul că u vrea să ajungă la divorț, că s-a saturat, că sunt presată de fostul soț să accepte varianta propusă de el.

La propunerea pârâtului V. F., prin intermediul pârâtei G. C. în calitate de împrumutătoare (care atunci în 2006 era în serviciu lor, fiind bona copiilor, cu un salar de 5.000.000 lei pe lună), a fost încheiat contractul de împrumut fictiv, autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006, prin care în calitate de împrumutată pârâta I. A., era împrumutată fictiv cu suma de 20.000 euro, pentru o perioadă de o săptămână, iar contractul de împrumut constituie titlu executoriu. În concluzie suma de 20.000 euro nu s-a dat de către pârâta G. și nu s-a încasat de către pârâta I. (situație dovedită cu martori).

La solicitarea pârâtei I., (deoarece aceasta mai deținea în Sibiu un alt imobil, care nu avea nici o sarcina și i-a fost teamă ca acel imobil să nu fie scos la licitație ) pârâta G. a emis la acel moment și o chitanță scrisă de mână pe care i-a predat-o pârâtei I., prin care declară că i-a fost restituit împrumutul.

Pentru că, fictiv, nu i-a fost restituit împrumutul (dacă nu a încasat bani pârâta I. nu avea ce să restituie), s-a trecut la executare silită. Pârâtul V. F. s-a prezentat la licitație singur (martorii I. și I. declarau), iar prin actul de adjudecare din 06.10.2006 al executorului judecătoresc T. F. L., imobilul le-a fost atribuit, cu titlu de drept adjudecare.

Prin tranzacția efectuată, în realitate s-a dorit a da eficiență antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 2001, pe care pârâtul V. l-a ascuns. Pentru că era căsătoriți, bunul imobil a devenit bun comun, deși reclamanta a achitat prețul apartamentului din surse proprii, înainte de căsătorie, fiind la aceea dată necăsătorita.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără nici un dubiu, că împrumutul autentificat sub nr.596/07.06.2006 (actul public) este un act fictiv încheiat cu scopul exclusiv de a eluda dispozițiile imperative ale Legii 112/1995 dispoziții care interziceau înstrăinarea timp de 10 ani a unui imobil dobândit în baza acestei legi ceea ce înseamnă fraudă la lege, deci cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absolută.

În susținerea celor prezentate mai sus și pentru a dovedi acordul simulatoriu, martorii declară următoarele aspecte.

Martora M. O. declară că a asistat personal la o discuție în luna iunie 2006, intre pârâții I. A., G. C. și V. F., care s-a desfășurat în apartamentul de pe . . Din susținerile martorei pârâtul F. V. conducea toată discuția și încerca să le convingă pe pârâtele G. și I. să încheie un contract de împrumut fictiv, pentru o suma de 20.000 euro între G. în calitate de împrumutătoare și I. în calitate de împrumutată pe termen de o săptămână. După o săptămână se trece la executarea silită a apartamentului din ., F. V. a convins-o pe pârâta I. să încheie acest contract de împrumut fictiv, deși aceasta nu avea nevoie de bani cu împrumut pentru a da eficienta antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în iunie 2001 și de a eluda dispozițiile privind interdicția de înstrăinare a Legii 112/1995. Doamna I. s-a lăsat greu convinsă să încheie acel contract de împrumut în situația în care ea nu primea nici un ban, deoarece ea susținea că a primit banii pe apartament de la Z. C. în iunie 2001. Doamna I. a cerut să se întocmească o chitanță de mână prin care G. recunoștea faptul că nu a dat nici un ban la încheierea contractului de împrumut fictive și a fost de acord cu planul pârâtului V. F..

Din declarația martorei C. C. reiese faptul că, aceasta cu ocazia unei vizite la mama reclamantei, care locuia cu familia V. în casă, fiind însoțită de mătușa ei, a auzit o discuție ce se purta între pârâtul V. F. și pârâta G., care și ea locuia în casă cu familia V. fiind bona copiilor lor. Cei doi discutau în contradictoriu, pe un ton ridicat din partea pârâtului, iar pârâta G., plângea. Pârâtul încerca să o convingă pe G. C. să încheie un contract de împrumut fictiv, pentru o sumă de 20.000 euro între G. în calitate de împrumutătoare și I., în calitate de împrumutată pe termen de o săptămână. După o săptămână se trece la executarea silită a apartamentului din .. La început aceasta nu a fost de acord, dar la insistentele pârâtului și de frică să nu-și piardă locul de muncă, aceasta a acceptat planul pârâtului V.. După discuția cu pârâtul V., pârâta G. a discutat personal cu martora C., cu mătușa acesteia și cu mama reclamantei, despre discuția cu V. F. și le-a cerut părerea despre acest contract, ba chiar a rugat-o pe mătușa martorei să o însoțească la notar, în momentul în care se încheie contractul de împrumut fictiv. Din spuse martorei reiese ca pârâta G. nu trebuia să dea nici un ban pârâtei I., totul se făcea doar scriptic, actul fiind fictiv. Martora a însoțit-o pe mătușa ei până la notar unde aceasta s-a întâlnit cu pârâta G. și cu pârâta I., care au încheiat contractul de împrumut fictiv. Pârâta G. nu a dat nici un ban și pârâta I. nu a primit nici un ban la semnarea contractului de împrumut.

Martorul C. I. M. declara că a asistat la o discuție în iunie 2006 ce se purta între pârâta I. și pârâtul V., tema fiind apartamentul din . . Ulterior pârâta I. a discutat cu martorul C. și aceasta i-a spus ca încearcă sa-l ajute pe F. V. să facă un artificiu cu actele apartamentului, la îndemnul acestuia. La discuție au participat doar pârâții V. și I., el nu a participat.

Martorul D. I. declara că la momentul iunie 2006 reclamanta s-a consultat cu dânsul în legătură cu planul și strategia fostului soț V. F., în ceea ce privește apartamentul din .. Din susținerile martorului reiese că i-a explicat acest plan întocmit de fostul soț pentru a eluda Legea 112/1995 și de a-și însuși un bun pentru care nu a dat nici un ban. În acest sens fostul soț i-a propus ca prin intermediul bonei copiilor, un nume care începe cu G, să se facă un act de împrumut fictiv cu proprietara de drept a imobilului, numită I., pentru suma de 20.000 euro, cu scadenta la 7 zile, care să constituie titlu executoriu, urmând ca apoi, la împlinirea termenului de 7 zile să se treacă la executare silită, iar apoi adjudecarea imobilului să se facă de către fostul soț, deși bunul a fost achiziționat doar de către reclamantă, înainte de căsătorie. Acest artificiu, fostul soț l-a făcut cu scopul precis de a eluda legea și de a-și însuși bunuri care erau plătite de reclamantă înainte de căsătorie. Martorul știa din anumite surse că pârâtul avea amante în aceea perioada și în acest scop dorea să-și mărească patrimoniul cu un imobil care se afla chiar în centrul orașului Sibiu lângă Judecătoria - Tribunalul Sibiu.

În primăvara anului 2011 reclamanta a avut o discuție cu pârâta I. A. în prezența martorilor Latiu, C., M. prin care eu i-a cerut acesteia să dea o declarație notarială prin care să recunoască faptul că reclamanta necăsătorită a achitat întregul preț de 37.500 DM în iunie 2001, a preluat posesia apartamentului din . din 2001, iar contractul de împrumut a fost fictiv deoarece pârâta nu a luat bani cu împrumut de la pârâta G. iar acest plan a fost pus la cale de către pârâtul V..

Pârâta I. în fața martorilor C., M. și Latiu a declarat încă o dată că ea nu a luat bani cu împrumut de la G. niciodată și a fost de acord să dea o declarație în acest sens la notar. Pârâta s-a exprimat că îi este frică de pârâtul V. deoarece este un avocat cu multe relații în Sibiu. Când a ajuns la notar conform spuselor martorilor M. și Latiu aceasta s-a întâlnit cu un avocat și s-a consultat cu acesta care a sfătuit-o să nu dea nici o declarație. Tot pârâta I. în fața martorilor a promis că în cazul unui proces ea personal va veni și va declara adevărul. Nu a înțeles atitudinea schimbată a pârâtei I.. Mai mult decât atât s-a depus la dosarul cauzei prin fax o așa zisă întâmpinare a pârâtei I. prin care nu este de acord cu acțiunea. Semnătura care este pe acest înscris nu îi aparține pârâtei I. și se poate compara cu semnăturile de pe antecontractul de vânzare cumpărare și contractul de închiriere .

Martorul I. în declarație se contrazice singur, este stagiarul d-nului V. și ar fi vrut să-l ajute dar adevărul a ieșit la iveală. Susține că doar pârâtul V. s-a prezentat la adjudecarea imobilului ,,dna V. nu s-a prezentat la licitație” Martorul repeta ca d-na G. era supărată ca a fost implicată, deci nici pe de parte nu a avut ea inițiativa acordării unui împrumut și de altfel greu de crezut că ar fi avut 20.000 euro la îndemână (ca bonă primea 500 lei lunar) bani pe care să-i împrumute d-nei I., care subliniază că nu avea nevoie de bani la cei 72 de ani nu se ocupa de alte afaceri și nu avea nevoie de bani De asemenea, martorul se contrazice în declarații odată susține că pârâtul V. nu a cunoscut faptul că imobilul va fi scos la licitație, iar apoi vine și spune că pârâtul s-a prezentat la licitație. Ulterior vine și relatează o discuție dintre reclamantă și pârât:„a existat o discuție legată de prețul ce urma să fie oferit la licitație, pârâtul i-a explicat reclamantei că în situația în care ar veni un terț și ar licita o sumă mai mare decât cea care a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, diferența de bani i-ar reveni doamnei I.” „acesta a fost și motivul pentru care reclamanta nu a participat la licitație”. Deci din spusele martorului reiese clar ca totul era legat de prețul antecontractului de vânzare cumpărare și nu prețul unui contract de împrumut.

Tot din declarația martorului ,, scopul urmărit era adjudecarea imobilului la licitație având în vedere prohibițiile impuse de lege”. Martorul minte când spune că reclamanta a venit cu această idee și este foarte ușor de demonstrat cu martorii care spun contrariul și reclamanta nu avea nici un interes să devină din proprietar un coproprietar. Că acest martor minte rezultă și din faptul că acesta arată că ,, în momentul încheierii antecontractului reclamanta și paratul erau căsătoriți”, ceea nu este adevărat, tocmai de aceea notarea cumpărării în c.f a imobilului din . s-a făcut pe numele de fată, anume Z. .

Tot cu intenția de a-și ajuta maestrul, martorul arată că soluția juridică a împrumutului fictiv și executarea silită a fost găsită de d-na V., dar tot el arată că d-nul V. era avocat iar d-na V. - economist.

Este foarte evident că martorul minte pentru că are tot interesul ca acest imobil să rămână în posesia pârâtului V., deoarece și în momentul de față își desfășoară activitatea de avocatură în cabinetul din ., așa cum a demonstrat prin fotografiile care s-au depus la dosar, cu sigla cabinetului de avocatură, unde era trecut și av. I. R. R.. Menționez că fotografiile s-au realizat în luna ianuarie 2014.

Și cealaltă martoră propusă de pârât I. I. arată că reclamanta lucra în calitate de economist, și că d-na G. tot timpul a spus că are altă religie și - a explicat reclamantei să nu o bage în probleme. Rezultă fără nici un dubiu că d-na G. nu dorea să facă nici un împrumut și nici d-na I. nu solicita împrumutul. Martora lucrând la cabietul d-nului V. ca secretară și urmând să dea examen în avocatură și să intre ca stagiar la aceasta e normal că ar vrea să-l ajute tocmai de aceea vorbește și ea de un antecontract al soților V. cu d-na I.. Ori din toate actele de la dosar rezultă fără putință de tăgadă, că antecontractul era între Z. C. și I. A.. Martora I. I. susține că pârâtul V. s-a prezentat singur la licitație și a adjudecat imobilul. De asemenea, martora relatează discuția dintre reclamantă și G. în care a spus ,,că este momentul să o ajute în a elucida dispozițiile care prevedeau interdicțiile de înstrăinare prevăzute privind imobilele dobândite potrivit Legii 112”. Martora se contrazice. Ce interes avea reclamanta care a achitat toată suma pentru imobil singură înaintea căsătoriei și avea notat în Cf antecontractul de vânzare cumpărare să elucideze Legea 112. Pentru a deveni pârâtul V. proprietar? Și martora I. susține că ,,îmi amintesc de discuțiile purtate de reclamantă cu pârâtul în procedura executării vizând prețul ce urma a fi licitat cu privire la bunul în discuție, reproșându-i inclusiv faptul că acesta putea fi mult mai ridicat decât cel care a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare”. Deci din spusele martorei I. (ca și martorul lonescu ) reiese clar ca totul era legat de prețul antecontractului de vânzare cumpărare și nu prețul unui contract de împrumut. Atunci ce rost avea împrumutul? Martora susține că reclamanta se ocupa de cabinetul de avocatura. Cum să creadă cineva așa o aberație că soția avocatului, care era economist de profesie, conducea un cabinet de avocatură. Dădea indicații juridice nefiind de specialitate? Dar totul este o minciună deoarece martora I. are sediul cabinetului de avocatura pe . și este direct interesată ca imobilul să rămână în posesia pârâtului V. .

Din declarațiile tuturor martorilor propuși de reclamanta cât și de pârât rezultă același lucru și anume că toate actele de împrumut sau adjudecare au fost încheiate la îndemnul lui V. F. de profesie avocat, cu scopul vădit de a eluda legea, de a învinge anumite prevederi imperative ale legii 112/1995, aceasta însemnând cauza ilicită, sancționată cu nulitatea absolută. Scopul pârâtului era să devină coproprietar pe un bun pentru care nu a dat nici un ban și care era proprietatea sa în exclusivitate, fiind dobândit și achitat înainte de căsătorie. Printr-o simplă inginerie făcută în acte fără a contribui cu nici un ban pârâtul a devenit coproprietar.

Simulația este un complex de acte juridice - de esență simulației sunt actul public și acordul simulatoriu, actul secret putând să lipsească în anumite ipoteze. Simulația, presupune existența concomitenta intre părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.

Structura oricărei simulații este următoarea: existenta unui acord simulatoriu, crearea aparentei care acoperă realitatea și se materializează în actul public actul secret stricto sensu, poate lipsi atunci când actul public este fictiv.

În speța de față, actele publice sunt contractul de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 încheiat între pârâtele G. și I., urmat de actul de adjudecare din data de 06.10.2006 dat în dosarul execuțional 307/2006 al executorului judecătoresc T. F. L., acte deghizate, prin care se creează aparenta ca reclamanta împreuna cu fostul său soț a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin adjudecare, plătind prețul imobilului.

Actul secret - este acordul simulatoriu - respectiv înțelegerea secretă dintre toate părțile implicate în operațiune, implicate în contractul de împrumut și în actul de adjudecare care au avut ca scop dobândirea unui bun - respectiv imobilul din .- ocolind prevederile legale prohibitive existente la acea dată, (în speța dispozițiile imperative ale art. 9 L 112/1995). Convenția secretă s-a încheiat la momentul în care s-a întrunit acordul de voință a celor care au participat la această operațiune. Actul secret este în fapt o punere în opera înainte de termen a antecontractului de vânzare - cumpărare. Actele publice ce au urmat au reprezentat punerea în executare a convenției secrete care a consfințit voința reală.

Actul secret nu este concretizat în formă scrisă, el existând ca „nogotium iuris” - din punct de vedere al formei, consemnarea actului secret într-un înscris (instrumentum) nu este necesară fiind suficientă încheierea sa ( ca nogotium) conform principiului consensualismului, redactarea unui înscris (și eventual autentificarea sa ) care să constate actul real poate avea loc atunci când se urmărește preconstituirea unui mijloc de probă.

În realitate, voința reală a fost aceea de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, înainte de împlinirea termenului de interdicție prevăzut de Legea 112/1995, deci de a da eficiență antecontractului de vânzare încheiat în anul 2001, cu care face dovada contraînscrisului, începutul de dovadă scrisă, încheiat anterior operațiunilor juridice din anul 2006.

Prin prezenta acțiune civilă se urmărește a se dovedi situația reală a contractului de împrumut dintre pârâtele G. și I., contract încheiat fictiv cu scopul vădit de a eluda legea, de a ocoli anumite prevederi prohibitive referitoare la anumite contracte ( în speța dobândirea unui bun cumpărat potrivit Legii 112/1995 și pentru care exista interdicție de înstrăinare timp de 10 ani).

Contractul aparent poate fi încheiat și prin interpunere de persoane, în sensul că părțile unui contract urmăresc în mod conștient, ca efectele să se producă către o terță persoană căreia i se asigura anonimatul. Este evidenta încheierea acestui contract simulat de împrumut, contract încheiat prin interpunerea de persoane. Pentru ca beneficiari ai întregii simulații să fie reclamanta, împreună cu fostul soț, contractul de împrumut a fost încheiat cu o altă persoană, interpusă, pârâta G., care însă știa, la fel ca și pârâta I.. că beneficiari ai întregii tranzacții vor fi ei.

Important de reținut este ca toate persoanele implicate (părți în acest dosar) cunoșteau situația exactă, faptul că se dorea a se ocoli prevederile imperative prev. de art.9 din Legea 112/1995 și să se dea eficiență antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă cu pârâta I., mai înainte de împlinirea termenului legal. Cel mai interesat era pârâtul V. F. care a urmărit și a și reușit să devină coproprietar pe bunul propriu al reclamantei dobândit anterior căsătoriei, el a fost cel care a urzit toate aceste acte fictive - respectiv contractul de împrumut și adjudecarea. Astfel fără nici un aport financiar - cunoscând doar cum poate fi înfrunta legea 112/1995, a instigat și a ajutat la întocmirea unor acte fictive care l-au adus în poziția de coproprietar al unui bun la care de fapt nu are nici o contribuție.

În prezenta cauză există identitate de părți în ceea ce privește participarea atât la acordul simulatoriu cât și în ceea ce privesc actele publice. Identitatea de obiect între actul secret și cel public nu este o condiție a simulației, dacă se acceptă punctul de vedere contrar, ar însemna ca simulația asupra obiectului actului juridic nu este posibilă, ceea ce contravine practicii și doctrinei.

Contraînscrisul, actul real, adevărat, (în sens de negotium iuris, nu neapărat în sens de instrumentum probationis) trebuie să se fi încheiat concomitent sau anterior încheierii contractului aparent. Deși aparent s-au realizat o . acte, în realitate s-a dat eficienta voinței interne, voinței reale a participanților. Aceasta neconcordanta între "ceea ce este" și "ceea ce pare a fi" este creația pârâtului V., cu concursul celorlalți participanți, în cunoștință de cauză, în mod voluntar și printr-o deplină concordie între voința reală și corespondentul ei exteriorizat - voința declarată. Sunt întrunite toate elementele pentru a constata simulația întregii operațiuni de împrumut și apoi nulitatea absolută a vânzării prin adjudecare a imobilului în litigiu.

Conform dispozițiilor art. 1175 cod civil, actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali. Ca urmare, între participanții la simulație, efect își produce actul secret, nu cel public, în speță, promisiunea de vânzare din anul 2001, iar nu adjudecarea din anul 2006. Pârâtul V., singura persoană interesată în menținerea situației actuale de carte funciară, nu a fost parte în antecontractul din anul 2001. Insa, întreaga operațiune a fost regândită în anul 2006 de pârât, odată cu încheierea contractului de împrumut. De aceea, a făcut sublinierea potrivit căreia actul juridic ascuns trebuie privit în sensul de negotium iuris, nu în sens de instrumentum probationes, însă numai în raport cu acest pârât. În raport cu pârâta I. există contraînscrisul. Actul secret, de care face vorbire art. 1175 cod civil poate fi consemnat și într-un înscris autentic și chiar înregistrat în cartea funciară

Contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 îi lipsește cauza, scopul urmărit nefiind acela de a împrumuta o sumă de bani de la numita G.. Contractul de împrumut s-a încheiat pentru a da eficienta antecontractului de vânzare cumpărare. Potrivit dispozițiilor art. 948 cauza licita este o condiție esențiala a actului juridic, iar potrivit art. 966, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Executarea silită a fost pornită urmare a neîndeplinirii așa-ziselor obligațiilor asumate prin contractul de împrumut. Contractul de împrumut fiind unul simulat și actul de adjudecare, care este un titlu de proprietate supus condițiilor de validitate prevăzute de codul civil, are aceeași soarta, fiind de asemenea nul, în virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. El este, de asemenea întemeiat pe o cauză falsă și urmărește fraudarea Legii 112/1995.

Având în vedere că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamantei și a pârâtului V., urmează a fi rectificată cartea funciară în sensul radierii dreptului înscris în baza actului de adjudecare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

Prin acțiunea introductivă, s-a invocat în principal, caracterul simulat al contractului de împrumut nr.596/07.06.2006 de notarul public D. C. P. din Sibiu, și actului de adjudecare emis la 06.10.2006 în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., pentru lipsa cauzei (cauză falsă) și fraudă la lege, în ambele situații cu repunerea părților în situația anterioară încheierii lor, invocându-se în esență, acordul fraudulos la încheierea actelor, precum și manoperele dolosive folosite de părți – acțiuni de conivență, care să ducă în final, la desființarea actelor ante-menționate, pentru cauză ilicită, imorală.

Raportului juridic litigios, având în vedere momentul nașterii acestuia între părți, îi sunt aplicabile dispozițiile de drept material reglementate de Codul civil de la 1864, iar sub aspect procesual, îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, cu modificările ulterioare, respectiv până la . noului cod.

În conformitate cu disp. Codului civil de la 1864, art. 948, cauza ilicită este prevăzută ca o condiție esențială de valabilitate a oricărei convenții, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, ori nelicită neputând avea nici un efect, astfel cum prevăd disp. art.966 din același cod.

Cauza este ilicită conform art. 968 Cod civil de la 1864, atunci când este contrară legii și ordinii publice, fiind unanim admis în doctrină și practica judiciară că, ea este ilicită și atunci când contractul încheiat de părți este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative, iar încheierea contractului cu încălcarea unei dispoziții legale, imperative atrage sancțiunea nulității absolute (Noul cod civil, preluând această teză prin textul art. 1237 respectiv 1247).

Referitor la disp. codului civil de la 1864, în conformitate cu textul art.969, 970 și urm., convențiile legal făcute au putere de lege, între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință.

Prin urmare, buna credință a părților contractante se prezumă, reaua credință și existența acordului fraudulos la încheierea acestora, trebuie dovedite, în sensul în care, trebuie dovedite manoperele dolosive folosite de părți, respectiv acțiuni săvârșite de conivență, de către contractanți în dauna drepturilor și intereselor persoanelor vătămate în drepturile lor, pentru a eluda normele legale prohibitive, conștiente fiind de existența unei cauze de nulitate absolută a actului astfel încheiat.

Din succesiunea actelor încheiate de părți, analizate de instanță în raport cu obiectul cauzei, se rețin următoarele.

Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la 29.06.2001, între pârâta I. A. și reclamanta Z. C. Pantelimona, s-a promis vânzarea imobilului înscris în CF_ Sibiu, nr.top. 1605/1/1/5, nr. top 1604/2/2/2/2/5, compus din două camere și dependințe și suprafața utilă de 203 mp situat în Sibiu, ., precum și a cotei indiviză 22,59% dobândit de vânzătoare în temeiul Legii 112/1995, fila 24-25, pentru prețul de 37.500 mărci germane, sumă predată în întregime promitentei vânzătoare I. A., în momentul semnării contractului autentificat sub nr. 2215/29.06.2001 de către BNP D. C. P., prin încheierea de legalizare de semnătură cu aceeași dată (f. 9-13).

Promisiunea s-a notat în cartea funciară la 19.07.2001 cu încheierea nr.7942 cu aceeași dată (f. 25), fiind notată în același CF și interdicția de înstrăinare pe 10 ani, în favoarea S.C. Urbana SA Sibiu.

La 07 iunie 2006, între pârâtele G. C. și I. A. a intervenit un contract de împrumut autentificat sub nr.596/07.06.2006 de BNP D. C. P., Sibiu, prin care pârâta G. C. „a declarat” că remite cu titlul de împrumut pârâtei I. A. suma de 20.000 euro, la data încheierii contractului urmând a fi restituită în termen de o săptămână respectiv la 15.06.2006. La rândul său pârâta I. A. „declară” că a primit la data încheierii contractului aceeași sumă, pe care se obligă să o restituie la 15.06.2006, în euro. S-a mai stipulat clauza potrivit căreia, în cazul nerestituirii la termen a sumei împrumutate, contractul devine titlu executoriu „fără îndeplinirea vreunei alte formalități, prealabile, fără somație sau termen de judecată, împrumutata fiind de drept în întârziere de plată, iar creditorul este în drept să treacă la executarea silită asuprea patrimoniului în vederea executării creanței, debitoare neputând invoca vreun beneficiu de discuțiune sau diviziune”.

Nicăieri în conținutul contractului nu s-a făcut mențiunea referitoare la faptul că suma împrumutată a fost predată în fața notarului public, singura mențiune în acest sens, astfel cum rezultă din acest contract, respectiv din „declarațiile” dată în fața notarului, este acea că s-a primit, respectiv predat, la data la care s-a încheiat contractul, suma de 20.000 euro.

După expirarea termenului stipulat prin contractul de împrumut, pârâta G. C. solicită investirea acestuia cu formulă executorie, cerere admisă de Judecătoria Sibiu, prin încheierea civilă nr. 1938/CC dosar nr. 5702/2006 (f. 23), iar prin actul de adjudecare întocmit la 06.10.2006, în dosar execuțional nr.307/2006 (f. 22) al B. T. F. L., se adjudecă pentru suma de 20.000 euro, imobilul obiect al promisiunii de vânzare cumpărare, notate în CF, preț identic cu suma înscrisă în contractul de împrumut (f. 20-21).

Actele mai sus menționate fac obiectul acțiunii pendinte, invocându-se, în esență, lipsa cauzei în ce privește actul de împrumut, și frauda la lege, respectiv că are o cauză ilicită, în sensul în care contractul de împrumut autentificat sub nr. 596 din 07.06.2006, încheiat de pârâtele G. C. și I. A. este unul „fictiv”, încheiat în scopul încălcării unor norme legale imperative, fiind astfel mijlocul folosit de părți, pentru eludarea unor norme legale imperative.

Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, instanța reține că, atât foștii soți, V. C. Pantelimona și pârâtul V. F., cât și pârâtele G. C. și I. A., persoane apropiate foștilor soți V., în considerarea naturii raporturilor cu aceștia - pârâta G. C. fiind bona familiei V. – s-au înțeles să încheie acte, în scopul eludării dispozițiile art. 9 din Legea 112/1995, referitor la prohibiția de înstrăinare a imobilului cumpărat de pârâta I. A. în temeiul Legii 112/1995, respectiv a scurta termenul încheiat, sens în care au încheiat contractul de împrumut a cărei anulare se solicită. Împrumutul s-a realizat scriptic, predarea-preluarea sumei pretins împrumutate neavând loc nici la data încheierii actului de împrumut și nici anterior acesteia, împrejurare ce rezultă, pe de o parte, din declarațiile martorilor audiați, respectiv M. O. (f. 288-289), C. C. (f. 286), C. I. M. (f. 246), Latiu T. (f. 247) și D. I. (f. 248), iar pe de altă parte, din însuși cuprinsul său.

Relevante în sensul concluziei mai sus reținute de instanță sunt declarațiile martorilor ante-menționați. Astfel, martora C. C. arată că, cu ocazia unei vizite la mama reclamantei, care locuia cu familia V. în același imobil, fiind însoțită de mătușa ei, a auzit o discuție ce se purta între pârâtul V. F. și pârâta G. C., care locuia și ea în același imobil cu familia V., fiind bona copiilor soților, cei doi discutând în contradictoriu, pârâtul având un ton ridicat, iar pârâta G. C., plângea. Mai susține martora că pârâtul încerca să o convingă pe G. C. să încheie un contract de împrumut fictiv, pentru o sumă de 20.000 euro între G. C., în calitate de împrumutătoare, și I. A., în calitate de împrumutată, pe termen de o săptămână, urmând ca, la expirarea acestuia, să treacă la executarea silită a apartamentului din ., că la insistențele pârâtului V. F. și pentru a nu-și pierde locul de muncă, pârâta G. C. a fost de acord cu „planul” acestuia.

Mai susține martora că, după discuția cu pârâtul V. F., pârâta G. C. a discutat personal cu ea, cu mătușa ei și cu mama reclamantei, relatându-se discuția cu V. F. și solicitându-se părerea despre modul de încheiere a acestui act, solicitând să fie însoțită, chiar la notar, în momentul în care se încheia contractul de împrumut fictiv. Mai susține aceeași martoră că „pârâta G. nu trebuia să dea nici un ban pârâtei I., totul se făcea doar scriptic, actul fiind fictiv”, concluzionând, cu privire la acest aspect, că, însoțind-o pe mătușa ei până la notar, unde s-a întâlnit cu pârâta G. C., unde s-a încheiat actul fictiv, însă pârâta G. C. nu a dat niciun ban iar pârâta I. A. nu a primit niciun ban la semnarea contractului de împrumut.

Martorul D. I. a declarat că la momentul - iunie 2006 reclamanta s-a consultat cu acesta în legătură cu intențiile fostului soț V. F., în ceea ce privește apartamentul din .. Din susținerile martorului reiese că i-a explicat acest „plan” întocmit de fostul soț pentru a eluda Legea 112/1995 „și de a-și însuși un bun pentru care nu a dat nici un ban”. În acest sens fostul soț i-a propus ca prin intermediul bonei copiilor, „un nume care începe cu G”, să se facă un act de împrumut „fictiv” cu proprietara de drept a imobilului, numita I. A., pentru suma de 20.000 euro, cu scadența la 7 zile, care să constituie titlu executoriu, urmând ca apoi, la împlinirea termenului de 7 zile să se treacă la executare silită, iar apoi adjudecarea imobilului să se facă de către fostul soț, deși bunul a fost achiziționat doar de către reclamantă, înainte de căsătorie.

Declară martorul că: „acest artificiu, fostul soț l-a făcut cu scopul precis de a eluda legea și de a-și însuși bunuri care erau plătite de reclamantă înainte de căsătorie”. Martorul știa „din anumite surse” că pârâtul avea intenția de a-și mări patrimoniul cu un imobil care se afla chiar în centrul orașului Sibiu lângă Judecătoria - Tribunalul Sibiu

Martorul C. I. M. declară că a asistat la o discuție în iunie 2006 ce se purta între pârâta I. A. și pârâtul V. F., cu privire la apartamentul din ., că pârâta a discutat cu martorul C. I. M. și aceasta i-a spus ca încearcă să-l ajute pe F. V. „să facă un artificiu” cu actele apartamentului, la îndemnul acestuia, aspecte cunoscute din relatările pârâtei I. A..

Martora M. O. declară că a asistat personal la o discuție în luna iunie 2006, între pârâții I. A., G. C. și V. F., care a avut loc în apartamentul de pe ., din care rezulta că pârâtul F. V. a încercat să le convingă pe pârâtele G. C. și I. A. să încheie „un contract de împrumut fictiv, pentru o suma de 20.000 euro” între G. C., în calitate de împrumutătoare, și I. A., în calitate de împrumutată, pe termen de o săptămână, urmând ca după expirarea acestui termen, să se procedeze la executarea silită a apartamentului din .. Mai susține martora că pârâtul F. V. a convins-o pe pârâta I. A. să încheie acest contract de „împrumut fictiv”, deși aceasta nu avea nevoie de bani cu împrumut, pentru a da eficiență antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în iunie 2001 și de a eluda dispozițiile privind interdicția de înstrăinare a Legii 112/1995. „Doamna I. s-a lăsat greu convinsă să încheie acel contract de împrumut în situația în care ea nu primea nici un ban, deoarece ea susținea că a primit banii pe apartament de la Z. C. în iunie 2001. Doamna I. a cerut să se întocmească o chitanță de mână prin care G. recunoștea faptul că nu a dat nici un ban la încheierea contractului de împrumut fictive și a fost de acord cu planul pârâtului V. F.”.

În ce privește depozițiile martorilor I. I. (f. 277-280) și I. R. R. (f. 279-280), vizând momentul încheierii contractului de împrumut, mijloacele folosite de părți pentru eludarea legii, respectiv conivența acestora în scopul eludării legii, nu au fost primite de instanță, fiind contrazise, pe de o parte, de declarațiile martorilor ante-menționați, iar pe de altă parte, au declarat că au activat în cadrul cabinetului pârâtului, primul, I. I., din 2005 până în 2009, iar cel de al doilea, din 2002-2010, perioadă în care între părți au intervenit, pe fondul stărilor conflictuale, litigii cu privire la bunurile achiziționate în timpul căsătoriei, imobilul în litigiu fiind unul dintre acestea.

Prin urmare, contractul de împrumut a folosit drept mijloc, prin clauzele inserate în cuprinsul său - referitoare la termenul de rambursare și modalitatea de executare pentru înlăturarea dispozițiilor prohibitive referitoare la interdicția de înstrăinare - în sensul în care, după expirarea termenului de o săptămână, pentru rambursarea împrumutului, acesta putea fi pus în executare silită, ceea ce în fapt s-a și întâmplat, foștii soți V. fiind adjudecatari ai bunului pârâtei I. A., respectiv a imobilului cu privire la care reclamanta avea notată promisiunea de vânzare cumpărare.

Altfel spus, actul de împrumut încheiat de pârâtele G. C. și I. A., cunoscute și apropiate anturajului foștilor soți, pe lângă faptul că nu are o cauză în sensul disp. art. 948 și urm. din vechiul cod civil, a fost încheiat și folosit de părți, cu scopul de a înlătura dispozițiile Legii 112/1995, respectiv de a scurta termenul prohibitiv prevăzut de art. 9 din același act normativ.

Conivența frauduloasă a părților, în sensul anterior reținut de instanță, este dovedit în cauză nu numai prin succesiunea în timp a actelor astfel încheiate de părți, dar și prin declarațiile martorilor menționați, respectiv și cu poziția procesuală a pârâtei I. A., care deși formulează apărări în sensul în care se opune admiterii acțiunii, fiind citată cu mențiunea la interogator, nu s-a prezentat pentru a i se lua interogatoriul și nici nu a fost prezentă la domiciliu cu ocazia deplasării instanței în acest sens.

În ce privește apărările formulate de pârâta Ganța C. prin care se opune admiterii acțiunii, de asemenea, nu au fost primite de instanță, întrucât nu se coroborează cu probatoriul administrat, iar pe de altă parte, susține personal că este bolnavă și suferă de afecțiuni ce au necesitat tratament psihiatric (f. 180-181, 192).

Nu a fost primită de instanță nici apărarea referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în lipsa unei contestații la executare, invocată de pârâți, întrucât actul de adjudecare al executorului judecătoresc, fiind un act de autoritate publică și neavând natura juridică a unui act jurisdicțional, nu este exclusă exercitarea unei acțiuni de drept comun, în nulitate, de natura celei formulate de reclamantă.

În ce privește apărarea referitoare la lipsa interesului în a promova o acțiune în nulitate, de asemenea nu a fost primită de instanță, întrucât interesul urmărit de reclamantă este acela de a readuce în patrimoniul său bunul obiect al promisiunii de vânzare cumpărare, încheiate anterior căsătoriei cu pârâtul V. F., căsătorie desfăcută prin divorț.

Iar în ce privește prescripția invocată de pârâta I. A., prin apărări, dată fiind natura acțiunii în nulitate, aceasta este imprescriptibilă, cu atât mai mult cu cât, în speță, s-a invocat frauda la lege, respectiv cauza ilicită.

Așa fiind, instanța va admite acțiunea în nulitate, în temeiul textelor legale anterior menționate, în sensul că va constata nulitatea contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.2006 dat în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., cu privire la imobilul situat în Sibiu, ., înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii lor, respingând capătul de cerere referitor la caracterul simulat al contractului de împrumut, nefiind întrunite cumulativ cerințele pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni în simulație, ca excepție de la principiul opozabilității contractelor față de terți, situație ce reiese din interpretarea dată de doctrină și jurisprudență art. 1175 Cod civil de la 1864.

În virtutea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, raportat la soluția juridică adoptată, instanța va obliga pârâții I. A., G. C. și V. F., în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19.164 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, acțiunea civilă formulată, precizată și extinsă de reclamanta V. C. PANTELIMONA, cu domiciliul procesual ales în B., ..90A, ., împotriva pârâților I. A., cu domiciliul în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, G. C., cu domiciliul în Cisnădie, ., ., jud. Sibiu, V. F., cu domiciliul în Sibiu, ., jud. Sibiu, și DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE B. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SIBIU, cu sediul în B., ..7, jud. B., și, în consecință:

- constată nulitatea contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.2006 dat în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., cu privire la imobilul situat în Sibiu, ., înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii lor;

- respinge capătul de cerere referitor la constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 596 din 7 iunie 2006 de notar public D. C. P. din Sibiu și a actului de adjudecare din 06.10.2006 dat în dosarul execuțional 307/2006 de către executorul judecătoresc T. F. L., cu privire la imobilul situat în Sibiu, ., înscris în c.f._ Sibiu, top. 1605/1/1/5, 1604/2/2/2/2/5.

Obligă pârâții I. A., G. C., V. F. în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19.164 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 20 mai 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

V. V. B. C. I.

RED/DACT:

VV/MMN/R.

23.06.2014

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7109/2014....		Anulare act. Hotărâre din 30-09-2014, Judecătoria BISTRIŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 3886/2014. Judecătoria BISTRIŢA Pretenţii. Sentința nr. 2049/2014. Judecătoria BISTRIŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 2068/2014. Judecătoria BISTRIŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 7109/2014. Judecătoria BISTRIŢA Anulare act. Hotărâre din 30-09-2014, Judecătoria BISTRIŢA Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9095/2014. Judecătoria BISTRIŢA Reexaminare taxe de timbru. Încheierea nr. 8586/2014. Judecătoria BISTRIŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 2534/2014. Judecătoria BISTRIŢA