Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7318/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7318/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 11314/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7318/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 01 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii introductive formulată de reclamantul C. R. CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL - M.. E. ON ENERGIE R. SA, în contradictoriu cu pârâtul N. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 18.09.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01._.
Încheierea din 18.09.2014 face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 25.11.2013, reclamanta C. R. CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL, în calitate de mandatar al E. ON R. SA, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului C. N. la plata sumei de 4.156,44 lei, reprezentând valoarea obligației principale, și a sumei de 1.212,55 lei, cu titlu de dobândă contractuală, în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere la plată, de la scadența fiecărei facturi fiscale în parte, conform Centralizatorului majorărilor de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între E.ON Energie România SA, în calitate de furnizor de gaze naturale, și pârâtul C. N., în calitate de consumator casnic de gaze naturale, s-a încheiat un contract de furnizare reglementată a gazelor naturale. Potrivit acestui contract, societatea s-a obligat față de pârât să furnizeze gaze naturale, iar acesta s-a obligat ca, la termen, să achite contravaloarea gazului consumat, conform facturilor emise. De asemenea, potrivit contractului de furnizare a gazelor naturale, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale la termen atrage perceperea de majorări de întârziere.
Reclamanta a învederat instanței că în conformitate cu înscrisurilor anexate, societatea reclamantă și-a îndeplinit obligația contractuală, furnizând pârâtului gaze naturale pentru locul de consum, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a achita contravaloarea facturilor emise pentru gazul natural consumat, înregistrând un debit restant în cuantum de 5.368,99 lei, defalcat astfel: 4,156,44 lei, reprezentând contravaloare facturi gaze consumate și neîncasate; și 1,212,55 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata la termen a facturilor.
Reclamanta mai arată că a încercat soluționarea în mod amiabil a prezentului litigiu, însă debitorul nu a înțeles să achite debitul restant.
În drept, a invocat prevederile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, a anexat înscrisuri (f. 6-54, 67-68).
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată cu suma de 200 lei (f. 6), conform prevederilor art. 6 alin. 1 teza finală din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța a procedat la emiterea către pârât a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâtul nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 C.pr.civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
La termenul din 22.05.2014, instanța a procedat la numirea, în calitate de curator al pârâtului, a avocatei R. N. (f. 88).
Instanța a încuviințat și administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, între E. ON Gaz România S.A. și pârâtul din cauza de față s-a încheiat la data de 16.12.2009 contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale (f. 28), prin care E. ON Gaz România S.A. s-a obligat să îi presteze pârâtului serviciul de furnizare a gazelor naturale în regim reglementat, desemnând ansamblul de activități și operațiuni desfășurate de furnizor, pentru sau în legătură cu asigurarea cantităților de gaze naturale, exprimate în unități de energie, la locul de consum, astfel cum se prevede la pct. 4 din contract.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă de numita S.C. C. R. CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L. în calitate de mandatară a E. ON Gaz România S.A, conform procurii speciale autentificate prin încheierea nr. 2451 din 13.11.2013 (f. 23 – 24).
Instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține faptul că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța are în vedere regula care se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 din actualul Cod civil, cât și din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, contractul din prezenta cauză este încheiat la data de12.03.2007, deci înainte de . actualului Cod civil, ceea ce denotă faptul că litigiul dedus judecății va fi guvernat de dispozițiile Codului civil de la 1864 .
În drept, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ. 1864 „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
Totodată, potrivit art.970 C.civ. 1864 „convențiile trebuie executate cu buna-credință”, astfel încât această obligație subzistă în orice convenție, ca fiind o obligație generală. În acest sens, în cauza de față între părți a fost încheiat un contract pentru furnizarea gazelor naturale la consumatorii casnici, iar în temeiul acestuia pârâtul, ca urmare a furnizării de gaze, și-a asumat obligația de a achita factura aferentă acestui serviciu.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Totodată, instanța reține că în cazul obligațiilor bănești, astfel cum se solicită în cauza de față, acestea pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară analiza condițiilor răspunderii civile contractuale în vederea determinării prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. In acest sens, instanța apreciază că la analiza unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, instanța trebuie să analizeze dacă se deține de către creditor o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitor.
Creanța reclamantei este certă, ea rezultând din contractul încheiat între părți și din facturile emise în baza acestui contract și depuse la dosarul cauzei, este lichidă, fiind stabilită în bani, și exigibilă având în vedere cele reținute în continuare cu privire la punerea în întârziere.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale.
La pct. 7.1 din contractul încheiat între părți se reține: „furnizorul facturează contravaloarea serviciului de furnizare reglementată pe baza cantităților convenite cu consumatorul prin programul de consum”, programul de consum la care face referire dispoziția indicată regăsindu-se în contract.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor, operațiune care a fost efectuată în cauza de față prin cererea de chemare în judecată.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1030 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
Fiind întrunite condițiile răspunderii contractuale având în vedere contractul încheiat între părți, precum și facturile fiscale emise în baza contractului avându-se în vedere programul de consum stabilit de părți, instanța va admite primul capăt al cererii de chemare în judecată și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4156,44 lei.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată reprezentat de suma de 1212,55 constituind penalități de întârziere pentru neplata la termen a facturilor fiscale emise, instanța îl va admite și va obliga pârâtul la plata către și a acestei sume pentru următoarele considerente:
Conform art. 1082 C.civ. 1864 „debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, iar potrivit art. 1083 C.Civ. 1864 debitorul nu va fi obligat la plata despăgubirilor atunci când nu a putut executa datorită unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră”.
Conform pct. 6.3 din contractul încheiat între părți (f. 28) neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termen de 15zile de la data scadenței atrage întreruperea furnizării și perceperea de majorări de întârziere, conform prevederilor din condițiile standard, nivelul majorării de întârziere este de 0,1%/zi.
Prin Legea nr. 210/04.07.2005 publicată în M. Of. 580/5.07.2005, nivelul majorării de întârziere până la 01.07.2010 a fost stabilit la 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin OUG 39/2010, procentul de dobândă aferent obligațiilor bugetare s-a modificat de la 0,1% la 0,05% începând cu 01.07.2010, pentru ca începând cu data de 1.10.2010 în baza OUG nr. 88/29.09.2010, acesta să se modifice la 0,04%.
Având în vedere tabelul de la fila 34 în care este precizată modalitatea de calcul a penalităților pretinse, instanța constată că acest calcul corespunde dispozițiilor legale incidente, precum și celor contractuale, procentul de penalizare fiind de 0,04% pe zi de întârziere.
Având în vedere dispozițiile art. 1031 alin.1 C.proc.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 200 lei reprezintă onorariul curatorului special stabilit de instanța și pe care instanța i-a pus în vedere reclamantei să îl avanseze.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. R. CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, ., în calitate de mandatar al E. ON ENERGIE R. SA, CUI_, J_, C. RO58BRDE270SV_, deschis la BRD Târgu M., în contradictoriu cu pârâtul C. N., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, .. 2, jud. Bistrița-Năsăud, fiind citat și prin publicitate și prin curator special R. N., cu sediul profesional în Bistrița – localitate componentă Sigmir, nr. 238/A, jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 4156,44 lei reprezentând contravaloare gaze naturale, precum și penalități de întârziere în cuantum de 1212,55 lei.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 01.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. M. A. C. I.
RED./DACT
LM/M.
25.09.2014
C.A. 02 Octombrie 2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Servitute. Sentința nr. 6717/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Reexaminare taxe de timbru. Hotărâre din 01-10-2014,... → |
|---|
