Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 01-10-2014, Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 3380/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA Nr. 7315/2014
Ședința publică din 01 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii introductive formulată de creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea . - SUCURSALA BISTRIȚA, precum și cu debitorul C. M.-O., având ca obiect ordonanță de plată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 18.09.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01._.
Încheierea din 18.09.2014 face parte din prezenta hotărâre.
Se constată că debitoarea . - SUCURSALA BISTRIȚA a depus la dosar, la data de 30.09.2014, concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus la data de 03.04.2014, creditoarea S.C. P. & C. SA a solicitat instanței să dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligați debitorii societatea S.C. A. A. S.A. și C. M. O. la plata sumei totale de 6.466,48 lei, reprezentând 5.897,60 lei – contravaloare rest factură fiscală . nr._/27.03.2013 – și 568,88 lei – dobânda legală calculată de la data scadenței facturii și până la data de 03.04.2014, precum și dobânda legală, în continuare, până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că la solicitarea debitorului de rând doi, unitatea creditoare a efectuat reparații la autoturismul proprietatea acestuia marca Opel cu numărul de înmatriculare_ . Conform facturii fiscale . nr._/27.03.2013, acceptată la plată de către acesta, societatea a efectuat reparațiile în valoare totală de 9.000 lei, plata reparațiilor urmând să fie suportată de debitoarea de rând unu – asigurătorul A. SA în baza Poliței de asigurare Casco.
Ulterior efectuării reparațiilor, creditoarea a transmis asiguratorului devizul din data de 27.03.2014, deviz potrivit căruia cuantumul total al reparațiilor se ridică la suma de 11.633,17 lei. Debitoarea de rândul unu, prin inspectorul de asigurări B. G., i-a transmis o adresă nr. 1198/27.03.2013 prin care i-a comunicat că față de devizul său, în sumă totală de 11.663,70 lei, acceptă la plată suma de 9.000 lei din cauza unor calcule specifice activității de asigurare (valoare piese de schimb raportat la suma asigurată).
Creditoarea susține că a acceptat punctul de vedere al debitoarei de rând doi, astfel încât a emis factura fiscală pentru suma de 9.000 lei, acceptată expres la plată de către asigurător. Ulterior emiterii facturii și comunicării acesteia cu S.C. A. S.A., prin adresa nr. 2990/05.09.2013, asiguratorul, prin același inspector de asigurări, revine din nou și îi comunică că, deși au acceptat anterior expres la plată suma de 9.000 lei, nu mai acceptă nici acest cuantum, ci doar suma de 3.102,04 lei, motivând o presupusă „diferență de valoare de piață”.
Creditoarea a precizat că întrucât pârâții debitori nu au înțeles să achite de bunăvoie obligațiile de plată legal asumate, conform art. 1014 Cod procedură civilă, anterior formulării prezentei, aceasta i-a somat prin intermediul recomandatei poștale cu conținut declarat ca, în termen de 15 zile, să achite suma datorată. Urmare a acestei somații, debitoarea de rândul unu, la data de 10.12.2013, a achitat în contul creditoarei numai parțial contravaloarea facturii fiscale, respectiv suma de 3.102,04 lei, refuzând în continuare, în mod nejustificat, să efectueze plata pentru întreaga sumă cuprinsă în factura fiscală conform acceptului de plată expres nr. 1198/27.03.2013.
La debitul principal se adaugă dobânzi legale pentru întârziere la plata prețului, dobânzi în sumă totală de 568,88 lei, calculate conform tabelului de la anexa 11. Dobânzile legale solicitate își au temei în dispozițiile art. 6 din OG B13/2011 raportat la art. 1017 Cod procedură civilă. În concluzie, debitorii îi datorează creditoarei suma totală de 6.466,48 lei, reprezentând debit principal și accesoriu, precum și dobândă legală în continuare, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Față de cele arătate mai sus, creditoarea consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă în sensul că a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, că aceasta reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 1013 și urm., 453 Cod procedură civilă, art. 1270, 1446, 1523 alin. 2, 1469 și urm. cod civil și OG 13/2011.
În probațiune, creditoarea a anexat un set de înscrisuri (f. 5-23).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 200 lei (f. 5) în baza art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Debitoarea S.C. Asigurare Reasigurare A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, debitoarea a arătat că între părți sunt statornicite relații de colaborare de durată, astfel că întreaga motivație a reclamantei o surprinde pe pârâtă. Aceasta susține că a arătat, în cadrul acestor relații – și cu privire la reparația automobilului ce a făcut obiectul dosarului de daună – că, în conformitate cu condițiile de asigurare, despăgubirea nu poate depăși valoare de piață a autovehiculului supus dezdăunării. Apreciază astfel că, în decursul atâtor ani de colaborare, reclamanta avea cunoștință despre acest aspect. Prin urmare, strecurându-se eroarea inserării unei sume, debitoarea a încercat să o corecteze, astfel încât despăgubirea să se înscrie în limitele contractului Eurocasco, și a achitat suma rezultată. Corecția, însă, nu a fost acceptată și de către reclamantă. Aceste aspecte sunt relevate de dosarul de daună menționat și corespondența purtată cu reclamanta, condițiile de asigurare – extras – care stipulează în mod expres limita de despăgubire în art. 14.18, precum și ofertele care au stat la baza determinării valorii de piață a autovehiculului.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, debitoarea apreciază că este nefondată, prin prisma anexei comunicate, care stabilește ca bază de calcul_,6. Susține astfel că nu înțelege modul de calcul, raportat la aceste aspecte, și consideră eronată susținerea acestui capăt de cerere, astfel că solicită respingerea lui.
În drept, debitoarea a invocat prevederile art. 205 și urm., 194 Cod procedură civilă și Legea 136/1995.
În probațiune, debitoarea a anexat un set de înscrisuri (f. 32-87).
Deși a fost legal citat, debitorul C. M. O. nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru susținerea poziției procesuale.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 18.09.2014, creditoarea a arătat că facturarea sumei de 9.000 lei s-a făcut în baza indicației exprese a societății de asigurare, transmisă prin înscrisul însușit de parte prin semnătură (adresa nr. 1198/27.03.2013). Astfel, este abuzivă atitudinea debitoarei societăți de asigurare, care a verificat primul deviz întocmit de societate pentru suma de 11.633,17 lei, și i-a transmis în mod expres că acceptă la plată suma de 9.000 lei.
Creditoarea a precizat că revenirile ulterioare sunt neavenite, din moment ce facturarea s-a făcut conform înțelegerii părților care rezultă în mod indubitabil din înscrisurile existente la dosar. Dacă anterior facturării, creditoarea nu ar fi avut acceptul și indicația expresă a debitoarei de a emite factura pe suma de 9.000 lei, aceasta ar fi putut eventual discuta temeinicia apărărilor acesteia. Însă, este inacceptabil ca societatea să efectueze reparațiile necesare autoturismului asigurat de către debitoarea de rând unu, să emită factura exact pe suma acceptată la plată de aceasta și ulterior, același asigurator, să accepte să plătească numai o treime din suma acceptată la plată anterior emiterii facturii.
Referitor la dobânda legală, creditoarea a precizat că baza de calcul este suma asupra căreia se aplică procentul dobânzii legale, sumă rezultată din înmulțirea matematică dintre suma restantă și numărul de zile de întârziere. După cum s-a arătat și anterior, dobânda legală solicitată își are temei în dispozițiile art. 6 din OG 13/2011 raportat la art. 1017 Cod procedură civilă. Creditoarea a anexat înscrisuri (f. 93).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În fapt, creditoarea a emis factura nr. 3519/27.03.2013 pentru suma de 9000 lei, factură acceptată la plată la plată de către debitoarea S.C. A. A. S.A. prin semnare.
Prin nota de justificare diferență nr. 2990 (f. 17) societatea debitoare a adus la cunoștință societății creditoare faptul că nu a fost aprobată la plată valoarea de 5897,96 lei.
Din extrasul de cont de la fila 22 reiese că societatea debitoare a virat în contul societății creditoare la data de 10.12.2013 suma de 3102,04 lei.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța are în vedere regula care se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 din actualul Cod civil, cât și din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, contractul în formă simplificată din prezenta cauză este încheiat la data de 27.03.2013, deci după . actualului Cod civil, ceea ce denotă faptul că litigiul dedus judecății va fi guvernat de dispozițiile actualului Cod civil.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 C.civ „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a debitorului C. M. O., excepție pe care a unit-o cu fondul cauzei întrucât în baza art. 248 alin. 4 C.proc.civ. pentru soluționarea ei sunt necesare administrarea acelorași probe ca pentru fondul cauzei.
Având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. care statuează: „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive invocată din oficiu.
Instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a debitorului C. M. O. invocată din oficiu și pe cale de consecință va respinge cererea de emitere a unei ordonanțe de plată împotriva acestuia, pentru următoarele considerente:
În înscrisul de la fila 16 debitoarea S.C. A. A. S.A. a comunicat creditoarei faptul că „suma asigurată la data evenimentului era de 6921,20 euro, în lei_,58 lei, valoarea pieselor de schimb fiind_,46 lei, și că se poate accepta la plată suma de 9000 lei”. Pentru suma de 9000 menționată s-a emis factura nr. 3519/27.03.2013 de către societatea creditoare pe numele debitorului C. M. O., acceptată la plată prin semnătură de către societatea debitoare. Faptul acceptării la plată a acestei facturi în cuantum de 9000 lei nu este contestat niciun moment de către societatea debitoare care se limitează la a preciza în întâmpinare (f. 30) faptul că s-a strecurat o eroare în inserarea sumei pe care a încercat să o corecteze astfel încât despăgubirea să se înscrie în limitele contractului eurocasco.
Având în vedere cele precizate, instanța reține faptul că între societatea creditoare și societatea debitoare s-a încheiat un contract în formă simplificată având în vedere factura nr. 3519/27.03.2013, contract față de care debitorul C. M. O. este terț. La baza acestei concluzii stau prevederile art. 1280 C.civ cu denumirea marginală – relativitatea efectelor contractului – care statuează: „ contractul produce efecte numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel.” Astfel, din contract nu pot rezulta obligații decât pentru părțile acestuia, nu și pentru terți. Față de cele menționate, precum și având în vedere că obiectul litigiului se întemeiază pe o factură acceptată la plată de către societatea debitoare, instanța reține că debitorul C. M. O. nu are calitate procesual pasivă în cauza de față.
Instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată și reține că în conformitate cu art. 1013 C.proc.civ. prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide, exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În speță, instanța reține că în lipsa contractului constatator al raporturilor juridice dintre părți, în sensul de instrumentum, dovada raporturilor juridice dintre părți se face prin factura fiscală emisă, ce îmbracă forma unui contract în formă simplificată, factură ce a fost acceptată la plată de către debitoare prin semnare.
Din ansamblul reglementării procedurii speciale a ordonanței de plată rezultă că această procedură specială este pusă la dispoziția creditorilor care au o creanță certă, lichidă și exigibilă, singurul impediment pentru a trece la executarea silită fiind lipsa titlului executoriu. Scopul procedurii speciale a ordonanței de plată a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creanțe să obțină un titlu executoriu fără a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.
Totodată, din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura ordonanței de plată, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. În primul rând, creditorul trebuie să dețină o creanță a cărei obligație corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti osumă de bani. De asemenea, creanța trebuie să fie certă, lichidășiexigibilă, ce derivă dintr-un contract civil, iar dovada acesteia se face, în principiu, numai cu înscrisuri care să ateste drepturi și obligații privind executarea anumitor prestații.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că se solicită de către creditoare emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani.
Verificarea condițiilor privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței se face potrivit dispozițiilor art. 662 C.proc.civ, iar conform alin 2 al acestui articol, o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește certitudinea creanței, instanța constată, că s-a emis factura nr. 3519 din data de 27.03.2013 (f. 7). Față de împrejurarea că factura emisă a fost însușită de către debitoare prin semnarea acesteia, instanța constată creanța de 5897,6 lei ca fiind certă. Faptul că ulterior acceptării la plată a facturii de către debitoare aceasta s-a răzgândit din indiferent ce motiv nu este de natură să pună capăt obligației asumate voluntar. În acest sens, instanța are în vedere prevederile art. 1270 alin. 2 C.civ. care postulează: „contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.”
De asemenea, instanța apreciază că această creanță este lichidă, fiind determinată, în cuantum de 5897,6 lei.
Cât privește caracterul exigibil, instanța reține că s-a împlinit termenul până la care trebuia să efectueze plata debitoarea, întrucât potrivit art. 1523 alin. 1 lit. d C.civ., debitoarea era de drept în întârziere, creanța fiind, așadar, scadentă.
Cu privire la existența unui contract civil între părți, având în vedere cele reținute anterior referitoare la contractul în formă simplificată, instanța constată că și această condiție este îndeplinită.
În ceea ce privește plata dobânzii legale, instanța reține potrivit art. 1535 C.Civ. că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Conform art. 2 din O.G. nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. Întrucât între ceditoare și debitoare nu a existat o înțelegere cu privire la cuantumul penalităților de întârziere, instanța reține că se aplică dobânda legală.
Instanța arată că Legea nr. 72/2013 care a abrogat punctul 1 și 2 din art. 1017 alin. 2 este în vigoare din data de 02.09.2013. Astfel, la data emiterii facturii incidente, anume 27.03.2013, erau în vigoare dispozițiile art. 1017 alin. 2 pct 1 și 2 C.proc.civ.
Întrucât în factura nr. 3519/27.03.2013 nu se prevede scadența acesteia, instanța face aplicarea art. 1017 alin. 2 lit. b pct. i C.proc.civ. care prevede: creanța produce dobânzi „după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte solicitări de plată”.
Așadar, instanța urmează să oblige debitoarea la plata dobânzii legale pentru suma de 5897,6 lei, începând cu a 31- a de zile de la data emiterii facturii până la plata efectivă.
Instanța nu va lua în considerare apărarea debitoarei din întâmpinare conform căreia calculul dobânzii se face conform contractului de asigurare încheiat între aceasta și debitorul C. M. O., deoarece izvorul obligației din prezenta cauză este contractul în formă simplificată astfel cum s-a reținut anterior, iar nu contractul de asigurare față de care societatea creditoare este terț și avea calitate de a solicita plata vreunei sume de bani.
Față de aceste împrejurări, instanța urmează să admită în parte cererea de emitere a ordonanței de plată, pentru plata sumei de 5897,6 lei , la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu a 31 - a zi de la emiterea facturii și până la data achitării integrale.
În baza art. 1021 alin 3 C.proc.civ. instanța va stabili pentru debitoare un termen de plată de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce conține ordonanța de a plăti suma de mai sus, apreciind că acesta este suficient față de cuantumul sumei ce urmează a fi plătită.
Totodată acest termen respectă dreptul debitoarei de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, împotriva prezentei hotărâri.
Potrivit art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 400 lei, din care suma de 200 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 200 lei onorariu avocat conform chitanței de la fila 93.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. M. O., invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de creditoarea P. & C. SA, CUI RO_, J_, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul C. M. O. C. M. O., cu domiciliul în București, ., nr. 1, ., ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.
Admite în parte cererea creditoarei în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. A. S.A., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 3, .-18, jud. Bistrița-Năsăud
Obligă debitoarea S.C. A. A. S.A., în termen 15 zile de la comunicarea hotărârii, la plata către creditoare a sumei de 5897,6 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu a 31-a zi de emiterea facturii și până la data achitării integrale.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare și creditoare la Judecătoria Bistrița, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. A. C. I.
RED./DACT
LM/R.
26.09.2014
C.A. 02 Octombrie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 6618/2014.... | Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 1742/2014.... → |
|---|
