Plângere contravenţională. Sentința nr. 2277/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2277/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 8204/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2277/2014
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea cererii introductive, formulată de petenta M. A. SRL, în contradictoriu cu intimații P. M. BISTRIȚA și POLIȚIA L. A M. BISTRIȚA, având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 20.03.2014 când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 27.03.2014.
Încheierea din 27.03.2014 face parte din prezenta hotărâre.
Se constată că petenta a depus la dosar, atât prin fax, cât și prin serviciul Registratură, la data de 24.03.2014, respectiv 25.03.2014, concluzii scrise prin care își susține plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal nr._/26.07.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petenta M. A. SRL, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 26.07.2013 de intimații P. M. BISTRIȚA și POLIȚIA L. A M. BISTRIȚA, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amendă cu sancțiunea avertisment.
În motivare a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei și în prezența unui martor asistent. După cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal martorul asistent are domiciliul la sediul Poliției Bistrița, existând indicii rezonabile că și acesta are calitatea de agent constatator. Potrivit dispozițiilor cuprinse în OG 2/2001 nu poate avea calitatea de martor asistent un alt agent constatator, iar încălcarea acestor dispoziții atrage nelegalitatea procesului-verbal astfel întocmit.
Pe fondul cauzei, arată că prin procesul-verbal nr._ din 26.07.2013 emis de Poliția L. Bistrița, M. Bistrița, P. M. Bistrița, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru comiterea contravenției prev. de art. 26 litera a din Legea 50/1991 cu modificările ulterioare.
Totodată, P. M. Bistrița a aplicat și sancțiunea complementară a demolării construcției. Pentru a hotărî astfel agentul instrumentator a constatat în urma controlului efectuat la data de 12.07.2013 în M. Bistrița, ., că petenta a amenajat o terasă pe domeniul public, fără a deține o autorizație de construire. Starea de fapt astfel reținută este netemeinică impunându-se anularea procesului-verbal pentru următoarele considerente: a efectuat toate demersurile legale pentru amenajarea unei terase sezoniere pe spațiul public situat în municipiul Bistrița, ., iar aceasta este aferentă unui spațiu de alimentație publică - pizzerie, pe care îl deține în clădirea proprietatea Stil Proiect SA Bistrița. În acest sens, în favoarea petentei s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 423/15.04.2013 emis de Primăria M. Bistrița în vederea amenajării unei terase sezoniere pe terenul aparținând domeniului public al M. Bistrița (.), aferent spațiului de alimentație publică - pizzerie.
Potrivit certificatului de urbanism, terasa urma să aibă suprafața de 15 m2, așa cum acesta era individualizat în planul de situație anexă. Apoi, a încheiat cu primăria M. Bistrița contractul nr. 81/353/E din 14.05.2013, în baza căruia a închiriat pentru perioada 01.06._13 suprafața de 15 mp situată în ., în scopul amplasării unei terase sezoniere. Terenul a fost predat în posesia petentei la data de 28.05.2013. La începutul lunii iunie 2013, a solicitat întocmirea documentației tehnice necesare obținerii autorizației de construire pentru amenajarea terasei. Documentația a fost întocmită de J. PROIECT SRL Bistrița care s-a obligat s-o depună în termen legal la Primăria Bistrița. A achitat și taxa pentru obținerea autorizației în sumă de 120 lei așa cum rezultă din chitanța ..N.D.V. nr._ precum și chiria aferentă pentru teren în sumă de 210 lei pentru lunile iunie-iulie.
Cu toate acestea, Primăria M. Bistrița, prin adresa nr._/29.07.2013, a procedat la restituirea documentației depuse cu notificarea că nu se încadrează în prevederile certificatului de urbanism. Analizându-se documentația tehnică se poate constata că în cuprinsul capitolului „Date generale” s-a strecurat o simplă eroare materială în sensul că dimensiunile terasei au fost trecute de ,, 5 m x 3 m = 15 m, în loc de 6 m x 2,5 m = 15 m, cum de fapt era prevăzut în certificatul de urbanism. Planul de situație aferent documentației tehnice era totuși corect întocmit și respecta dimensiunile din certificatul de urbanism. Eroarea materială strecurată în cuprinsul documentației tehnice și eventuala depunere cu întârziere a acesteia se datorează în totalitate proiectantului J. PROIECT SRL Bistrița. A procedat la edificarea terasei după efectuarea tuturor demersurilor legale și cu acordul tacit al compartimentului de specialitate din cadrul Primăriei M. Bistrița, împrejurare ce o va dovedi și cu martorul P. M.. Raportat la împrejurările concrete în care s-au derulat faptele, așa cum acestea au fost relatate, este în prezența unui caz particular ce reprezintă un grad redus de pericol social, iar scopul sancțiunii poate fi atins și fără aplicarea unei amenzi. Pe de altă parte, petenta nu a mai fost sancționată pentru fapte contravenționale similare.
Mai arată că organul constatator nu a procedat la afișarea procesului-verbal de contravenție, iar petenta a intrat în posesia unei copii a procesului-verbal, așa cum rezultă din adresa nr._ emisă de Poliția locală Bistrița.
În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 5-27).
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Legal citate, intimatele au formulat întâmpinare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Bistrița; să se respingă plângerea ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, să se mențină procesul-verbal ca legal și temeinic încheiat.
În motivare au arătat că, prin plângerea formulată, alături de Poliția L. a M. Bistrița și P. M. Bistrița, a fost chemat în judecată și M. Bistrița, în calitate de intimat, însă, având în vedere prev. art. 27 alin. 1, 3 și 5 din Legea nr. 50/1991 republicată, privind autorizarea lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual, se impune ca plângerea să fie soluționată în contradictoriu doar cu organul constatator Poliția L. a M. Bistrița și P. municipiului Bistrița care, prin rezoluție, a aplicat sancțiunea contravențională. Prin urmare, întrucât M. Bistrița nu are vreo calitate în constatarea faptei și nici în aplicarea sancțiunii, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale a acestuia.
În concret, urmare a controlului efectuat la data de 12.07.2013, ora 10:14, în municipiul Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/26.07.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, deoarece s-a constatat și reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare, respectiv „Amenajarea unei terase pe domeniul public fără a deține autorizație de construire eliberată de Primăria Mun. Bistrița”. Odată cu aplicarea amenzii s-a dispus și măsura demolării construcției din lemn.
Ținând cont de legea contravențională aplicabilă în speță, apreciază că procesul-verbal atacat este legal și temeinic încheiat: cu privire la așa-zisa „excepția nelegalității procesului-verbal de contravenție deoarece martorul asistent are și el calitatea de agent constatator”, solicită să se respingă ca neîntemeiată. În realitate se invocă nulitatea absolută a procesului-verbal pentru faptul că martorul asistent este polițist local, însă, deși este polițist local, d-na Conțis M. poate avea calitatea de martor asistent la încheierea oricărui proces-verbal, în lipsa contravenientei/ului deoarece atribuțiile sale de serviciu se rezumă la „asigurarea cadrului general pentru buna desfășurare a activității de relații cu publicul și registratura”, conform Fișei postului, și nicidecum de constatare a contravențiilor și aplicare sancțiuni. D. prin dispoziția primarului, polițiștii locali sunt împuterniciți să constate contravenții și să aplice sancțiunile contravenționale corespunzătoare.
Astfel, sunt două astfel de dispoziții, respectiv: Dispoziția nr. 701/14.04.2011 privind împuternicirea polițiștilor locali din cadrul Poliției Locale a M. Bistrița, Serviciul Control, Biroul Disciplina în Construcții, să constate contravenții și să aplice sancțiuni; Dispoziția nr. 714/15.04.2011 privind împuternicirea polițiștilor locali din cadrul Poliției Locale a M. Bistrița, Serviciul Siguranța Publică, Protecția Mediului și Evidența Persoanelor, Biroul Siguranța Publică, să constate contravenții și să aplice sancțiuni. Prin urmare, întrucât d-na C. M. nu face parte din Serviciile sau Birourile nominalizate în dispozițiile de mai sus, solicită să se respingă motivul de nulitate invocat.
Verificând legalitatea procesului-verbal solicită să se constate că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei, a datei comiterii faptei și semnătura agentului constatator. Potrivit art. 175 C.pr.civ., sancțiunea nulității nu va interveni decât dacă nelegalitatea a produs o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, or, potrivit disp. art. 10 alin. 1 și art. 14 alin. 2 și 3 C.pr.civ., petenta este ținută să-și probeze pretențiile și apărările, sarcina probei revenindu-i în exclusivitate.
Sub aspectul temeiniciei, solicită să se constate că petenta nu numai că nu face dovadă contrară situației de fapt reținută în actul de sancționare, dar o și confirmă, recunoscând fapta săvârșită, ceea ce demonstrează dincolo de orice dubiu temeinicia procesului-verbal întocmit.
Intimatele mai arată că, deși petenta susține că ,,a efectuat toate demersurile legale pentru amenajarea unei terase sezoniere pe spațiul public (...)” și că documentația tehnică necesară obținerii autorizației de construire „a fost întocmită de J. PROIECT SRL Bistrița care s-a obligat să o depună în termen legal la Primăria Bistrița”, aceasta a fost depusă la data de 17.07.2013, adică după 5 zile de la data controlului efectiv, materializat și prin Actul de control întocmit la fața locului în data de 12.07.2013, ora 9:55.
La data controlului, terasa era deja construită și nu doar pe suprafața de 15 mp cum s-a prevăzut în certificatul de urbanism emis, ci pe o suprafață mult mai mare, adică pe 35 mp. Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire iar potrivit disp. 26 alin. 1 lit. a, este considerată contravenție fapta investitorului și a executantului, de a realiza lucrări de construcție fără autorizație de construire. Susținerea potrivit căreia petenta a ,,procedat la edificarea terasei după efectuarea tuturor demersurilor legale și cu acordul tacit al compartimentului de specialitate din cadrul Primăriei M. Bistrița”, nu poate fi reținută.
Cât despre așa-zisul ,,acord tacit” este mai mult decât evident că acest lucru nu poate fi dovedit cu declarația martorului propus spre audiere, motiv pentru care solicită respingerea acestei cereri în probațiune. De altfel, martorul propus nu poate dovedi nici că petenta a făcut toate demersurile legale, deoarece acestea trebuiau să se materializeze în documente, a căror finalitate era obținerea autorizației de construire. Chiar dacă ar fi respectat suprafața de 15 mp înscrisă în Certificatul de urbanism nr._/423/15.04.2013, depus în probațiune la dosar de petentă, acesta este doar un act de informare, care prevede în mod clar la pag. 2 (încadrat în chenar) că „Certificatul de urbanism nu ține loc de autorizație de construire/desființare și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții”. Prin urmare, petenta a săvârșit fapta cu intenție indirectă, în sensul că deși nu a urmărit rezultatul faptei, a acceptat posibilitatea producerii lui, asumându-și riscul construirii fără drept.
De altfel, prin adresa nr._/29.07.2013 s-a restituit petentei documentația tehnică în vederea modificării în sensul încadrării în prevederile certificatului de urbanism emis, cu precizarea că este obligată la demolarea construcției din lemn, edificată în prelungirea terasei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, raportat la situația concretă de fapt găsită la fața locului, arată că amenda de 5.000 lei aplicată este îndreptată spre minimul legal iar nu spre maximul prevăzut de legiuitor, de 100.000 lei. Cererea formulată în petitul subsidiar nu este legală, deoarece art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, dispune că: „în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.”
În drept s-au invocat art. 205 și art. 206, art. 10 alin. 1 și art. 14 alin. 2 și 3 și art. 175 Cpr.civ., art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 6 și 7, art. 8 alin. 1 și 2, art. 11 alin. 1 lit. m, art. 26 alin. 1 lit. a și alin. 2, art. 27 alin. 1, 3 și 5, art. 31, art. 35 alin. l și 3, art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, O.G. nr. 2/2001 actualizată.
În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 45-57).
Prin răspuns la întâmpinare, petenta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimate.
În motivare a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost emis sub antetul M. Bistrița, iar rezoluția de aplicare a sancțiunii confirmă calitatea procesuală a M. Bistrița prin menționarea expresă a M. Bistrița prin primarul acesteia. În aceste condiții organul emitent este în mod evident M. Bistrița, iar sancțiunea a fost aplicată de persoana abilitată, în calitatea expresă de reprezentant legal al M. Bistrița. Apreciază că M. Bistrița are calitate procesuală pasivă, fiind emitentul procesului-verbal de sancționare a contravenției și instituția abilitată să aplice sancțiunea, prin reprezentantul legal.
Cât privește punctul de vedere exprimat de intimate privitor la excepția invocată de petentă privitoare la excepția de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, este netemeinic și nelegal. Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv legitimația de serviciu rezultă ca martora asistentă este inspector asistent în cadrul Poliției Locale a M. Bistrița. În calitate de inspector asistent în cadrul Poliției Locale a M. Bistrița, martora este îndreptățită să încheie procesul-verbal de contravenție, inclusiv în domeniul respectării legislației în construcții. Pentru a induce în eroare instanța, intimata Poliția L. a M. Bistrița a depus la dosar o fișă a postului din care nu rezultă în mod expres că aceasta se referă la martora asistentă. Chiar și din această fișă rezultă că martora are atribuții de ordin general privitoare la aplicarea legislației și actelor administrative emise de autoritățile locale.
Prin întâmpinarea formulată organul constatator apreciază în mod corect că petenta a săvârșit fapta cu intenție indirectă, dar din analiza dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a) rezultă în mod evident că fapta contravenționala prev. de norma legală reiterată se comite întotdeauna cu intenție directă.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei în data de 25.03.2014, petenta a redat, în esență, argumentele din plângerea introductivă și din răspunsul la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 06.02.2013, față de dispozițiile art. 27 alin. 1, 3 și 5 din Legea nr. 50/1991, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. Bistrița și a dispus scoaterea acestuia din proces.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat la data de 26.07.2013 de intimații Poliția L. a mun. Bistrița și P. mun. Bistrița, societatea petentă M. A. SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei și cu obligarea la demolarea construcției din lemn edificată pe . din mun. Bistrița, reținându-se în sarcina sa că, în urma controlului efectuat în data de 12.07 2013, s-a constatat faptul că a amenajat o terasă pe domeniul public, fără a deține autorizație de construire eliberată de Primăria mun. Bistrița, faptă prevăzută și sancționată de prevederile art. 26 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului societății petente, fiind semnat de martorul asistent Contiș M..
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petentă, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Potrivit alin. 2, nu poate avea calitatea de martor un al agent constatator.
Se impune a fi precizat în primul rând că rațiunea formalității semnăturii martorului, adică ceea ce atestă martorul, este că procesul-verbal a fost redactat în prezența sa și că cel sancționat, contravenientul, nu a fost de față ori nu a vrut sau nu a putut să semneze procesul-verbal.
O anumită persoană intră sub interdicția specială instituită de art. 19 alin. 2 redat mai sus numai în măsura în care deține atribuții de a constata contravenții de tipul celei pentru care s-a redactat procesul-verbal în discuție și este în exercițiul funcției. Din actele depuse de intimați la dosar, rezultă ca martorul asistent Contiș M. este încadrată la Poliția L. a mun. Bistrița, însă nu are calitatea de agent constatator, atribuțiile acesteia constând în asigurarea cadrului general pentru buna desfășurare a activității de relații cu publicul și registratura. (f. 45-54)
Pe de altă parte, încălcarea dispozițiilor privind semnătura martorului sunt prevăzute sub sancțiunea nulității virtuale și relative iar anularea actului intervine, în condițiile art. 175 Cod proc. civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În cauza de față, petenta nu a invocat și, cu atât mai puțin, nu a dovedit existența vreunei vătămări ori încălcarea dreptului său la apărare, necontestând modalitatea de întocmire a procesului-verbal, respectiv în lipsa reprezentantului societății petente. Eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei acțiuni, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiunile sale în cadrul procesului civil declanșat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. Procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
În cauza de față, apărările petentului sunt lipsite de un suport probator apt să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit. Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța va reține cu prioritate că reprezentantul petentei nu contestă edificarea construcției în lipsa obținerii autorizației de construire în prealabil, invocând însă un acord verbal din partea autorităților abilitate să elibereze acest document.
Aceasta apărare este, în mod evident, lipsită de orice temei legal și denotă fie necunoașterea legii, fie nesocotirea ei cu bună-știință, însă niciuna dintre aceste ipoteze nu este de natură să o exonereze pe petentă de răspundere ori să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Obligația de a obține autorizația de construire este una de rezultat, iar nu una de diligență, astfel că, în pofida tuturor demersurilor pe care petenta arată că le-a făcut pentru eliberarea sa, lipsa acestui document nu îi conferea sub nicio formă dreptul de a proceda la edificarea construcției, nici măcar în temeiul vreunui presupus acord tacit ori verbal, acord care nu are niciun fel de susținere din punct de vedere juridic.
Sub acest aspect, dispozițiile legale sunt cât se poate de clare: potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi; art. 2 alin. 1 din același act normativ dispune că autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
Chiar dacă petenta se prevalează de obținerea certificatului de urbanism, art. 6 alin. 1 și 5 din Legea nr. 50/1991 prevede în mod expres că certificatul de urbanism este un act de informare iar acesta nu conferă dreptul de a executa construcții.
Lipsite de relevanță pentru soluționarea cauzei sunt și susținerile petentei legate de documentația tehnică întocmită și depusă cu întârziere de o terță persoană, în cuprinsul căreia s-ar fi strecurat o eroare materială și care ar fi dus la restituirea sa întrucât nu se încadra în prevederile certificatului de urbanism. În cazul în care petenta apreciază că a suferit un prejudiciu cauzat de această terță persoană, are la îndemână mijloace legale prin intermediul cărora să solicite răspunderea acesteia pe tărâm contractual ori delictual, însă o eventuală culpă din partea unei terțe persoane nu justifică construirea terasei fără autorizația impusă de lege și nu înlătură răspunderea sa contravențională.
De asemenea, nici achitarea taxei pentru obținerea autorizației de construire ori plata chiriei pentru terenul aferent nu îndreptățeau petenta să nesocotească lipsa eliberării efective a autorizației de construire și deci, dispozițiile legale.
Nu în ultimul rând, petenta încearcă să acrediteze ideea că terasa ar fi fost construită, potrivit documentației tehnice, pe o suprafață de 15 mp, cu laturile de 5m x 3m, trecând însă sub tăcere și, implicit, nefăcând proba contrară, că în urma controlului efectuat s-a constatat că în realitate terasa se întindea pe o suprafață de 35 mp, astfel cum reiese din actul de control care a stat la baza întocmirii procesului-verbal (f. 55, 57).
Din punctul de vedere al laturii subiective, pe de o parte alegațiile petentei conform cărora fapta nu poate fi comisă decât cu intenție directă sunt eronate întrucât, în materie contravențională, în lipsa unei precizări exprese sau implicite în norma de stabilire și sancționare a contravenției, fapta se va considera comisă indiferent dacă e comisă din culpă sau cu intenție. Or, nici prevederile legale evocate de petentă – art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 și nici alte dispoziții ale acestui act normativ nu stabilesc, expres sau implicit, că fapta reținută în sarcina petentei nu poate fi săvârșită decât cu intenție directă.
Pe de altă parte, contrar opiniei ambelor părți, fapta a fost comisă cu intenție directă, iar nu indirectă, întrucât, din moment ce în mod voit și conștient petenta a edificat construcția știind că nu deține autorizație de construire, nu se poate pune problema doar a acceptării posibilității producerii rezultatului, ci aceasta constituie chiar o certitudine.
În drept, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data constatării și sancționării faptei, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 la_ lei, executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În acest sens, instanța reține faptul că sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzut de lege, îndreptată înspre minimul acesteia și că este proporțională cu gradul de pericol al faptei concret săvârșite. Petenta nu doar că a construit fără a deține autorizație de construire, dar a și depășit cu mult suprafața de 15 mp prevăzută în certificatul de urbanism, construcția având o întindere totală de 35 mp.
Potrivit art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, în condițiile acestui act normativ nu se aplică sancțiunea avertisment, reglementare cu caracter special și derogatorie de la prevederile de drept comun ale O.G. nr. 2/2001. Așadar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului nu doar că nu se justifică, dar nu este nici legal posibilă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal nr._ din data de 26.07.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 Cod proc. civ și în respectarea principiului disponibilității, cheltuieli de judecată nu se vor acorda, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de societatea petentă M. A. SRL, cu sediul în Bistrița, Cartier Unirea, nr. 42A, jud. Bistrița Năsăud, J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimații Poliția L. a M. Bistrița și P. M. Bistrița, ambii cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița Năsăud, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 26.07.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
Red/Dact
CCG/NM
01.04.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 5/2014.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 2201/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
