Plângere contravenţională. Sentința nr. 2202/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2202/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 4305/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2202/2014
Ședința publică din data de 26 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul BONDRIȘ D. A. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 14.04.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.
Cauza a fost reținută de instanță în pronunțare la data de 12 martie 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 19 martie 2014, apoi pentru data de 26 martie 2014, încheierile de ședință de la termenele respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul BONDRIȘ D. A. a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 14.04.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea "avertisment". Cu cheltuieli de judecată
În motivare arată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este nelegal și netemeinic, agentul constatator din cadrul Poliției Pundu Bârgăului -Secția 2 reținând în mod abuziv în sarcina sa fapte pe care nu le-a săvârșit, întrucât nu a provocat niciun scandal în public și nici nu a proferat expresii jignitoare care să vizeze instituția Poliției, de natură să justifice în vreun mod o eventuală atragere a răspunderii contravenționale.
In data de 14.04.2013 arată că a fost prezent în clubul Underground din P. Bârgăului împreună cu un grup de prieteni și, la un moment dat, a avut loc un incident neplăcut, la a cărui producere petentul nu a avut însă nicio contribuție, starea de fapt reținută de agentul constatator nefiind reală.
In concret, arată că în timp ce petentul se afla la discuții cu prietenii săi, un alt băiat, care nu făcea parte din acel grup și se afla în stare avansată de ebrietate, a căzut peste acesta. In aceste condiții, petentul s-a lovit la cap și s-a tăiat în cioburile de sticlă existente pe podea. Cu toate acestea, a reușit să se ridice și a încercat să-l ajute și pe celălalt băiat, moment în care au intervenit agenții de pază și, crezând că aceștia s-ar bate, l-au bruscat pe petent și i-au rupt cămașa, după care i-au scos pe amândoi afară.
In fața localului au sosit și organele de Poliție, chemate de responsabila clubului, care, după ce petentul le-a relatat personal cele întâmplate, l-au sfătuit pe acesta să depună plângere pentru conduita agenților de pază și l-au trimis acasă, fără a-i permite să mai intre în local pentru a-și lua haina.
Intre timp, au ieșit afară și prietenii petentului care au asistat la cele întâmplate. Întrucât aceștia și-au continuat discuțiile amicale, în fața clubului, fără a deranja însă pe cineva, a venit un polițist care a folosit, în mod cu totul nejustificat, un spray paralizant cerându-le să plece acasă.
Petentul și prietenii săi au plecat acasă de bună voie, fără ca acesta să fie legitimat și fără a se pune problema sancționării lui, respectiv a-i fi comunicată intenția agentului constatator de a întocmi un proces-verbal.
Cu toate acestea, în mod surprinzător, a doua zi i-a fost comunicat procesul verbal contestat, în care, pe lângă faptul că s-a reținut o stare de fapt nereală, s-a menționat nereal și faptul că nu ar fi așteptat întocmirea acestuia, părăsind locul faptei.
Petentul susține că realitatea este cea prezentată de el mai sus, în fața localului neavând loc niciun scandal, toate discuțiile având loc doar pentru clarificarea incidentului din local, în prezenta organelor de poliție sosite la fața locului. Pe toată durata acestora, ca de altfel și ulterior, petentul a avut o atitudine civilizată și nu a adresat expresii jignitoare față de agentul constatator sau de instituția Poliției, în general, evident fiind că în ipoteza în care acesta ar fi avut o astfel de atitudine, reacția autorității ar fi fost cu totul alta și în niciun caz nu i-ar fi permis plecarea de la fața locului, înainte de finalizarea procesului-verbal.
Relevantă este în acest sens și împrejurarea că, în momentul în care i-a înmânat procesul-verbal atacat, agentul constatator i-a confirmat petentului, care a fost surprins de această sancționare, faptul că nu a auzit personal astfel de expresii și nici nu a constatat personal vreun scandal de natură să provoace o tulburare a liniștii publice sau vreo indignare a cetățenilor, iar pretinsele informații neverificate și nereale, pe care le-ar fi primit de la o altă persoană cu privire la o pretinsă utilizare a lor, ce se circumscriu unei simple delațiuni, în condițiile în care realitatea lor nu a fost dovedită, nu justifică în niciun caz întocmirea acestui act sancționator.
Mai arată că starea de fapt reală, mai sus prezentată de petent, poate fi confirmată de martorii N. T. V., B. V., M. P. H., a căror audiere solicită să fie încuviințată.
In aceste condiții, întrucât petentul nu a săvârșit contravențiile prevăzute de art.3 pct.l și art.3 pct.24 din Legea nr.61/1991, greșit reținute de agentul constatator, solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru stabilirea răspunderii contravenționale în sarcina petentului și, pe cale de consecință, să se admită plângerea formulată și să se dispună anularea procesului-verbal atacat.
In subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia totuși că discuțiile purtate ulterior în fața localului, cu privire la acel incident al cărui victimă a fost petentul, pot întruni elementele constitutive ale vreunei contravenții, în considerarea dispozițiilor art.21 alin.(3) corelat cu art.7 alin(3) din OG nr.2/2001, având în vedere circumstanțele concrete în care acestea au survenit, gradul de pericol social redus al faptei respective și lipsa oricărei urmări pentru opinia publică, precum și circumstanțele personale ale petentului, care este cunoscut ca fiind o persoană civilizată și nu mai fost sancționat contravențional, solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii ce a fost aplicată de agentul constatator cu sancțiunea "avertisment".
In drept, invocă dispozițiile art. 7, art.21, art.31-35 din OG nr.2/2001, art.453 alin.(l) C.pr.civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-4) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu 200 de lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din legea nr. 61/1991 republicată și cu 1.000 de lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din același act normativ, reținându-se că în data de 14.04.2013 a provocat scandal în localul „Underground" din localitatea P. Bârgăului, fiind evacuat din local de personalul care asigura ordinea, ulterior adresând cuvinte jignitoare polițiștilor care încercau să îl împiedice să se întoarcă în local pentru a continua scandalul. In timpul întocmirii procesului-verbal petentul a părăsit locul faptei, astfel că actul de constatare și sancționare a contravenției a fost finalizat în absența sa - fapt confirmat de martorul asistent B. F. - acesta având și calitatea de martor ocular.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât, în data de 14.04.2013 la ora 03,45 agentul Hopârcă Ș. se afla la localul „Underground" din P. Bârgăului. pentru păstrarea ordinii publice și a observat momentul în care petentul și numitul B. I. au fost evacuați din local pentru provocarea unei altercații. Agentul a observat că petentul avea comportament recalcitrant și încerca să forțeze . care tocmai fusese evacuat, astfel că a intervenit și 1-a legitimat. Inițial petentul a refuzat să se legitimeze, însă după ce agentul i-a adus la cunoștință că va fi sancționat, i-a comunicat datele sale de identitate. Ulterior, petentul s-a întors în curtea localului și a adresat injurii referitoare la instituția poliției dar și personal polițiștilor aflați în acel loc, inclusiv agentului constatator, părăsind însă locul în timp ce agentul constatator întocmea procesul-verbal.
Afirmația petentului privind presupusa reacție diferită a polițistului în cazul în care petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa este o speculație. Scopul misiunii agentului constatator era de a păstra ordinea, astfel că nu ar fi avut sens să rețină forțat o persoană recalcitrantă care dorea să plece. De altfel, petentul nu explică nici care ar fi trebuit să fie reacția polițiștilor dar nici temeiul legal care ar fi permis acestora să reacționeze în alt mod. In fapt, eventuala conducere la sediul poliției ar fi fost justificată dacă petentul ar fi continuat să refuze să se legitimeze și ar fi continuat manifestările antisociale; în condițiile în care petentul s-a legitimat în final și a părăsit locul faptei, nu exista nici un temei pentru a-1 reține, măsura corectă fiind cea luată de agent - aplicarea sancțiunilor pentru faptele comise de petent.
De față la săvârșirea ambelor contravenții au fost B. F. și Șold C., pe care solicită ca instanța să îi audieze ca martori.
In privința petitului subsidiar, învederează că art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, invocat de petent, prevede la teza I aplicarea sancțiunilor în limitele prevăzute de actul normativ, adică între minimul și maximul special, în funcție de gravitatea faptei. Este adevărat că art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001 permite aplicarea avertismentului și dacă actul normativ nu prevede expres această sancțiune, însă domeniul de aplicare a avertismentului este prevăzut de art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, fiind limitat la faptele de gravitate redusă. Petentul a comis două fapte concurente, ambele prezentând un pericol social ridicat, fiind vorba de încălcări grave ale normelor de conviețuire socială, astfel că reindividualizare sancțiunilor în sensul înlocuirii amenzilor cu avertisment este nejustificată. A aprecia că provocarea și participarea la scandaluri în localuri publice ori adresarea de injurii organelor de menținere a ordinii publice sunt fapte lipsite de pericol social înseamnă implicit acceptarea unor astfel de conduite ca normale și lipsirea de eficiență a dispozițiilor legale care sancționează încălcarea normelor de conduită socială.
Aplicarea sancțiunilor a fost determinată de conduita contravenientului, agentul constatator acționând conform misiunii și atribuțiunilor sale de serviciu, fără a exista vreo culpă care să justifice obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In drept invocă prev. art. 3 pct. (1) și art. (3) pct. 24 din Legea nr. 61/1991 republicată; art. 21 alin. (3) teza I și art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 17-19) și a solicitat audierea martorilor B. F. și Ș. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu 200 de lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din legea nr. 61/1991 republicată și cu 1.000 de lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din același act normativ, reținându-se că în data de 14.04.2013 a provocat scandal în localul „Underground" din localitatea P. Bârgăului, fiind evacuat din local de personalul care asigura ordinea, ulterior adresând cuvinte jignitoare polițiștilor care încercau să îl împiedice să se întoarcă în local pentru a continua scandalul.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul(cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În jurisprudența sa ( cauza Maszini vs. României din 2006) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedura "penală", contravenientul se bucura de protecția conferita în cadrul unei astfel de proceduri, printre care si prezumția de nevinovăție.
Nu trebuie uitat însă că, procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).
Transpunând aceste principii în speță, instanța constată că petentul are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Din probatoriul administrat, respectiv din procesul verbal întocmit, din înscrisurile depuse de intimat și declarațiile martorilor audiați în cauză, propuși de petent și de intimat, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia de către agentul constatator săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct.24 din legea 61/1991 și respectiv 3 pct.1 din aceeași lege.
Astfel, din declarațiile martorilor oculari instanța reține că petentul aflat în localul public Underground din P.-Bârgăului împreună cu numitul B. I. au fost evacuați din local pentru provocarea unei altercații, așa cum reiese din depozițiile martorilor atașate la filele 45-46 din dosar, agentul Șold C. ,bodyguard în acest local fiind cel care a observat că petentul avea comportament recalcitrant și încerca să forțeze . care tocmai fusese evacuat, astfel că a intervenit și 1-a legitimat. Totodată trebuie reținut faptul că petentul mai avusese asemenea comportare și în alte împrejurări fapt pentru care o perioadă de câteva luni i se interzisese să mai intre în acest local .După ce martorul Șold C. îl scosese afară din club împreună cu prietenul său, petentul a început să adreseze injurii agenților de poliție care între timp sosiseră la fața locului.
Prin urmare, faptele contravenționale au fost delimitate corect, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție fiind rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Ca atare, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia, în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța se raportează atât la gradul de pericol social al faptelor, cât și la împrejurările în care au fost săvârșite, conform art. 21 alin. 3 din legea nr. 2/2001, acestea având un grad de pericol social foarte ridicat pentru a atrage necesitatea aplicării unor sancțiuni pecuniare, participarea și provocarea scandalului public fiind de natură să tulbure liniștea și siguranța cetățenilor, iar adresarea unor expresii jignitoare agenților de poliție reprezintă o faptă reprobabilă care nu cadrează cu atitudinea unui cetățean care respectă legile și valorile morale.
Urmarea imediată a faptelor săvârșite de către petent, constă totodată în lezarea valorilor sociale menite să asigure un climat de ordine și liniște publică necesare desfășurării normale a activității sociale în asemenea locuri și localuri publice și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană și care obligă cetățenii să aibă un comportament civic și responsabil, în spiritul normelor de conviețuire socială.
F. de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în actul sancționator, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
In privința individualizării sancțiunilor, în concordanță cu disp. art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța reține că petentul a comis două contravenții prevăzute de L. 61/1991, ambele prezentând un pericol social ridicat, fiind vorba de încălcări grave ale normelor de conviețuire socială, astfel că nu se impune înlocuirea amenzilor cu avertisment, deoarece provocarea și participarea la scandaluri în localuri publice ori adresarea de injurii organelor de menținere a ordinii publice nu sunt fapte lipsite de pericol social și ar însemna ca prin acceptarea unor astfel de conduite ca normale să fie lipsite de eficiență dispozițiile legale care sancționează încălcarea normelor de conduită socială.
Mai mult decât atât atitudinea petentului care nu a recunoscut săvârșirea nici uneia dintre fapte, comportarea anterioară a acestuia, în sensul existenței în trecut a unor manifestări reprobabile de același gen pentru care i s-a interzis să intre în același local public, determină instanța să aprecieze în sensul menținerii sancțiunilor cu amendă ce au fost aplicate petentului orientate înspre minimul prevăzut de lege pentru fiecare.
Având în vedere principiul în conformitate cu care nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, coroborat cu probele de la dosar, văzând că starea de fapt reținută de către organul constatator nu a fost răsturnată în cauză, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională ca fiind nefondată.
În considerarea dispozițiilor art. 451 și urm. N.Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul BONDRIȘ D. A., CNP_, domiciliat în Tiha Bârgăului, nr. 157, jud. BN, și domiciliul procesual ales în Bistrița, ..4A la Cabinet de avocat D. P. A., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 14.04.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3. județul Bistrița-Năsăud, CUI_.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care poate fi depus la Judecătoria Bistrița.
Pronunțară în ședința publică din data de 26 Martie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED/DACT
MNL/M.
01.04.14/ 4 ex.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 2201/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 3580/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
