Plângere contravenţională. Sentința nr. 7498/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7498/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 4066/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7498/2014
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. L. M., Președinte secție civilă
GREFIER U. C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petenta V. D. V., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 06.04.2014 de intimatul I. BISTRIȚA NĂSĂUD - BIROUL RUTIER.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Cauza s-a judecat în fond la data de 25.09.2014, dată la care cauza a fost reținută în pronunțare pe baza probelor de la dosar, iar pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09.10.2014, când după deliberare,
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petenta V. D. V. a solicitat în principal, anularea procesului verbal de contravenției . nr._, întocmit la data de 06.04.2014 de intimatul I. Bistrița Năsăud.
În motivare a arătat că, a fost sancționată pentru faptul că în data de 06.04.2014 a condus autovehiculul fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare al acestuia. Consideră că nu este o contravenție foarte mare, și că sancțiunea avertisment ar fi fost de ajuns.
În drept s-a invocat prev. OUG nr.195/2002
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 3-7.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, prin procesul verbal atacat, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18. din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 6.04.2014 ora 19.06, petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . mun. Bistrița, fără să aibă asupra sa documentele autovehiculului respectiv certificatul de înmatriculare. În aceste condiții agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei. Petenta a fost prezentă la încheierea procesului verbal și l-a semnat cu mențiunea că recunoaște fapta. În plângerea contravențională formulată petenta solicită în principal anularea contravenției aplicată de agentul constatator. Petenta își motivează cererea arătând că deși nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare a prezentat celelalte documente pe baza cărora s-ar fi putut identifica cu ușurință autovehiculul, că un eventual avertisment ar fi fost suficient pentru sancționarea faptei.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției plângerea formulată de petentă nu este temeinică.
În fapt, în timp ce executa activități de control și îndrumare a traficului rutier, pe .. Bistrița, agentul constatator a oprit în trafic autoturismul condus de petentă. La solicitarea agentului constatator, petenta a prezentat actul de identitate, permisul de conducere și cartea de identitate a autoturismului și o dovadă înlocuitoare a certificatului de înmatriculare a cărei valabilitate expirase. întrucât petenta nu a prezentat actul de înmatriculare al autovehiculului, agentul constatator a întocmit procesul verbal atacat pe care petenta 1-a semnat, așa cum am arătat mai sus.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 101, alin. (1) pct. 18 din O.U.G. 195/2002 rep. care prevede că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6 la 8 puncte amendă, respectiv amendă în 510 la 680 lei raportat la punctul amendă în valoare de 85 de lei la data săvârșirii faptei) „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. (2)". Art. 35 alin. (2) stipulează că „participanții la trafic sunt obligați ca la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ... precum și alte documente prevăzute de lege". Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul și punctul respectiv actul normativ care prevede și sancționează contravenția. Procedând la individualizarea faptei agentul constatator a apreciat că pentru această contravenție, săvârșită de petentă, este suficientă aplicarea sancțiunii în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv amenda în cuantum de 6 puncte penalizare, echivalentul sumei de 510 lei.
Fapta descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, „ex proprius sensibus". Subliniem faptul că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A. împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M.Of. nr. 571/29.07.2008: faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul
constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fi< constatate="" cu="" ajutorul="" unor="" mijloace="" tehnice,="" cum="" sunt="" cele="" privind="" viteza="" de="" deplasare="" or="" conducerea="" sub="" influența="" unor="" substanțe,="" fiind="" expres="">
În prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 510 lei) cât și faptul că petenta are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate și de temeinic» a procesului-verbal, având în vedere și faptul ca cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
De altfel petenta nu probează o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat ci nuanțează doar anumite aspecte pentru a dovedi netemeinica sancțiunii aplicate.
Certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus de petentă a fost emis în data de 10.03.2014 astfel că nu exista nicio justificare pentru aceasta pentru a mai utiliza o dovadă a cărei valabilitate expirase. Cartea de identitate a autovehiculului face dovada identității și nu a înmatriculării legale respectiv a verificărilor tehnice periodice ce se impun. De aceea legiuitorul a prevăzut obligația de a prezenta actul de înmatriculare nu cel de identitate al autovehiculului. Cuantumul amenzii nu este stabilit de agentul constatator decât în măsura în care acesta face o încadrare între limitele minime și maxime prevăzute de legiuitor. Agentul constatator a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege. Faptul că legiuitorul a apreciat pericolul social pe care o astfel de faptă îl prezintă cea fiind suficient de ridicat pentru a fi sancționată cu amenzi din clasa a III-a de sancțiuni, depășește competențele agenților constatatori
În drept invocă dispozițiile art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. 195/2002 republicată; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. (3) din C.proc.civ..
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 14-15.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 06.04.2014 de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud – Poliția municipiului Bistrița, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18. din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 6.04.2014 ora 19.06, petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . mun. Bistrița, fără să aibă asupra sa documentele autovehiculului respectiv certificatul de înmatriculare. În aceste condiții agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei.
Petenta a fost prezentă la încheierea procesului verbal și l-a semnat cu mențiunea că recunoaște fapta.
Conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: … nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. l7 din OG 2/200l.
Instanța constată că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea acestei contravenții.
Ca orice act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, sarcina răsturnării acestei prezumții revenind contravenientului, în caz contrar procesul-verbal făcând dovada deplină a săvârșirii faptei și a vinovăției contravenientului.
Prin plângerea formulată, se constată că petenta nu a propus probe care să conducă instanța la concluzia că situația de fapt menționată în procesul – verbal a fost incorect reținută.
La individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul verbal, în conținutul ei concret, nu are un grad de pericol social ridicat, în cauză justificându-se incidența prevederilor art.7 alin.2 și 3 din O.G. nr.2/2001 care prevăd că sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Instanța va avea în vedere faptul că petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare și că regretă fapta comisă.
Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare în cuantum de 510 lei nu se justifică în cauză și că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndreptarea petentei și pentru atenționarea acesteia asupra conduitei sale viitoare.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru aplicarea sancțiunii pecuniare, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, or la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 7 alin.3 din OG 2/2001, prin care legiuitorul a prevăzut posibilitatea aplicării avertismentului și în situația în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, tocmai pentru a permite sancționarea în acest mod a faptelor de o gravitate mai redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare prevăzute de norma specială.
Pentru considerentele arătate, instanța, în baza art. 34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, și va înlocui amenda contravențională în cuantum de 510 lei cu sancțiunea avertismentului.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta V. D. V., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița Năsăud, CUI_, cont RO17TREZ1015032XXX003248 deschis la Trezoreria Bistrița, și în consecință dispune înlocuirea amenzii aplicate petentei în cuantum de 510 lei prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/6.04.2014 cu sancțiunea avertisment.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. L. M. U. C. A.
RED/DACT
TLM/NM/R.
13.10.2014
| ← Cerere necontencioasă. Încheierea nr. 1876/2014. Judecătoria... | Prestaţie tabulară. Încheierea nr. 5082/2014. Judecătoria... → |
|---|
