Plângere contravenţională. Sentința nr. 8719/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8719/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 1449/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8719/2014
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. L. C.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul A. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2014.
Cauza s-a judecat în fond la data de 20.10.2014 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în baza art. 396 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2014 pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, la data de 11.02.2014, petentul A. C. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 11.01.2014 de către intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA NĂSĂUD.
În motivare, a arătat că, în seara zilei de 11.01.2014, conducea camionul cu nr. de înmatriculare_ pe drumul național DN 456, din direcția Vatra Dornei spre Bistrița, când a fost oprit de un echipaj de poliție, care vedea de pe contrasens, făcându-i semn să oprească pe partea stângă, manevră ce presupunea trecerea peste linia continuă, astfel că a oprit pe partea dreaptă, în afara părții carosabile, iar agentul i-a adus la cunoștință faptul că a depășit limita de viteză admisă în acea zonă. A arătat că a solicitat înregistrarea video deoarece i s-a părut a fi eronată susținerea polițistului și a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție. A mai arătat că, la observarea semnalelor luminoase ale echipajului de poliție, a frânat mașina, reducând viteza, fapt redat eronat de înregistrarea video, astfel că, fiind în depărtare, la primul impact, înregistrarea arată 72 km./oră, apropiindu-se, crește la 79 km./oră. A precizat că a fost înregistrat pe înserate, pe fond de vizibilitate redusă, iar mașina poliției se afla în mers. Polițistul a oprit coloana de mașini pentru a efectua manevra de întoarcere pentru a-l urmări, fără a respecta regulile de circulație, trecând peste linia continuă.
A precizat că este șofer profesionist, lucrează în traficul internațional și nu a plătit o amendă de circulație de ani buni.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus: carte de identitate (f. 4, 12), proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 5).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxa judiciară de timbră (f. 11).
La data de 29.04.2014, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată (f. 19-20).
În motivare, a arătat că petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2. rap. la 100 alin. (2) clin O.U.G. 195/ 2002 rep. privind circulația pe drumurile publice cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că, în data de 11.01.2014 la ora 17.11, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, pe drumul național DN 17, pe raza cartierului Unirea - societatea „L.", cu viteza de 72 km/h., viteză stabilită cu aparatul radar amplasat pe auto MAI_. Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, aplicând sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și sancțiunea complementară a 3 puncte penalizare. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, a făcut mențiunea că mașina radar era în mers și a refuzat să semneze de luare la cunoștință.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, a arătat că plângerea petentului este nefondată. Fapta contravențională reținută de agentul constatator, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapt probat de buletinul de verificare metrologică seria_ emis de Laboratorul de Metrologie al B.B.S.C. Communications Systems S.R.L. în data de 23.04.2013, cu termen de valabilitate de un an. Viteza de deplasare a autoutilitarei condusă de petent a fost măsurată cu cinemometrul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, înscris în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, așa cum rezultă foarte clar din înregistrarea video a faptei și din fotogramele radar atașate, a fost de 72 km/h în momentul inițierii înregistrării. Înregistrarea video a fost efectuată pe timp de noapte, în timp ce autospeciala poliției era în deplasare, în condiții de vizibilitate specifice pe timp de noapte, astfel că atât autovehiculul condus de petent, cât și valoarea vitezei sunt înregistrate corespunzător. Filmarea video este fluentă și continuă tăcând astfel dovada temeiniciei procesului-verbal. In conformitate cu prevederile art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Deși pe raza cartierului Unirea există și o zonă unde viteza maximă admisă a fost stabilită pentru autoturisme la 60 km/h, privitor la autocamioane, limita maximă de viteză este stabilită la 50 km/h pe toată raza localității.
A mai arătat că încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect atât articolul, alineatul și litera, cât și actul normativ care prevede și sancționează fiecare contravenție, respectiv OUG nr. 195/2002. Din prevederile legale respectiv ale art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2. din O.U.G. 195/2002 rep., rezultă că depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic este contravenție care se sancționează cu sancțiunile prevăzute în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă, respectiv amendă de 340 sau 425 lei, raportat la punctul de amendă care era de 85 lei la data săvârșirii faptei) și cu aplicarea a 3 puncte penalizare. La individualizarea sancțiunii, agentul constatator a apreciat că raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei se impune sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv amendă de 340 lei (4 puncte amendă). Privitor la limitele de viteză, legiuitorul a reglementat un regim sancționator gradual, în funcție de valoarea cu care a fost depășită viteza maximă legală, prevăzând pentru fiecare prag al sancțiunii și sancțiuni complementare, culminând cu cea considerată mai gravă, respectiv atunci când se depășește viteza maximă legală cu mai mult de 50 km/h. Ori, din probele existente este dovedit fără dubiu, faptul că petentul a condus autocamionul cu o viteză mai mare cu 22 km/h decât cea maximă admisă pentru acel sector de drum.
Prin urmare, un eventual avertisment putea fi acordat în cazul în care petentul ar fi depășii viteza cu 10-20 km/h, acesta fiind primul prag sancționator, potrivit art. 101 alin. 1 lit. a. pct. 4 din O.U.G. 195/2002 rep.. în împrejurările concrete de săvârșire a faptei (depășirea vitezei cu 22 km/h, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege este proporțională cu gravitatea faptei. În condițiile în care la nivel național, conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă este una din principalele, cauze de producere a accidentelor rutier soldate cu uciderea sau vătămarea corporală a unor persoane, fapta săvârșită de petent, prezintă un pericol social evident, impunându-se măsuri susținute pentru combaterea acestei cauze. In atare condiții, supravegherea traficului inclusiv prin măsurarea vitezei, pe raza localităților este mai mult decât justificată.
A arătat că, din înregistrarea video, rezultă fără dubiu că petentul a rulat cu viteza de 72 km/h, valoare înscrisă în partea din stânga sus a imaginii, corespunzător literei „T" - target. Mijlocul tehnic utilizat este un cinemometru de control rutier tip R. Autovision, omologat în conformitate cu certificatul nr. 012/2009 emis de Biroul Român de Metrologie Legală. Așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, cinemometrul utilizat măsoară în regim staționar și în regim de deplasare. Referitor la valoare de 79 km/h care apare la un moment dat (cadrele 4366 -4380), în momentul în care operatorul radar rotește brusc camera video pentru a înregistra numărul de înmatriculare al autocamionului,aceasta a fost înregistrată de cinemometru după ce înregistrarea vitezei petentului se încheiase deja și, evident, provine de la autovehicul aflat în spatele celui condus de petent. Totuși, aceasta nu are relevanță privitor la înregistrarea vitezei petentului, timp de 3 secunde, între cadrele 4275 și 4339, din care rezultă, fără dubiu, fapta reținută în sarcina petentului.
În drept, a invocat art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2. și art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 republicată: art. 21 alin. 3 teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. 3 din C.pr.civ.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus: proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 21), cazier auto (f. 22-23), planșe foto (f. 24), înregistrare video (f. 25).
La solicitarea instanței, intimatul a depus buletinul de verificare metrologică (f. 34).
În cauză, a fost încuviințată, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 11.01.2014, petentul A. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și 4 puncte-amendă, reținându-se că la data menționată, ora 17:11, pe DN 17, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ prin localitatea Unirea – societatea L. cu viteza de 72 km/h, aspect constatat cu ajutorul cinemometrului radar montat pe autoturismul MAI_. De asemenea, s-a aplicat sancțiunea complementară constând în 3 puncte penalizare. Agentul constatator a mai reținut că fapta constatată constituie contravenție potrivit art. 108 alin. 1 lit. b p. 2, respectiv potrivit art. 100 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice.
Petentul a fost prezent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care a refuzat să îl semneze, fiind consemnat faptul că mașina radar era în mers și că refuză să semneze procesul-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța constată și că procesul-verbal de contravenție cuprinde datele privitoare la aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, respectiv faptul că viteza de deplasare a fost constatată cu ajutorul cinemometrului radar montat pe autoturismul autoturismul MAI_.
Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14.07.2009 privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05.
Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din O.U.G. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din considerentele arătate mai sus, instanța urmează a constata faptul că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatei la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică (f. 34) și de planșa foto (f. 24).
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva par. 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege și, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.pr.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254-255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Raportat la principiile menționate, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 11.01.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța constată că, în cauza de față, petentul nu a solicitat instanței administrarea vreunui mijloc de probă în vederea dovedirii netemeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002R au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Din probele administrare în dosar, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier tip AUTOVISION, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 456, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 34) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Procesul-verbal de constatare a contravenției care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere, de unde instanța reține că autoturismul era condus de petent pe DN 17, pe raza cartierului Unirea, Bistrița, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 50 km/h, așa cum prevede expres art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
De asemenea, constatările personale ale agentului de poliție sunt confirmate de planșa foto (f. 24), din care se observă cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 72 km/h avută de acesta în data de 11.01.2014, la ora 17:11:12.
Din considerentele arătate, instanța constată că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.01.2014 a fost legal și temeinic întocmit.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum DN 17, cartier Unirea, Bistrița constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea a 3 puncte de penalizare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 340 lei, 4 puncte amendă și 3 puncte penalizare este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Din fișa individuală a petentului emisă de intimat, rezultă că, în perioada 1998 – 2014, acesta a fost sancționat de mai multe ori pentru diverse contravenții, printre care inclusiv depășirea vitezei maxime legale admise (f. 22-23).
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.01.2014 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. C., CNP_, cu domiciliul în com. Fântânele, ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.01.2014 emis de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița Năsăud, CUI_, cont RO17TREZ 1015032XXX003248 deschis la Trezoreria Bistrița.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, urmând a se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. L. C. A. A.
RED./DACT
CLC/NM
05.12..2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 363/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 356/2014.... → |
|---|
