Plângere contravenţională. Sentința nr. 356/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 356/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 9412/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 356/2014
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale, formulată de petentul R. M. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. BISTRIȚA-NĂSĂUD la data de 11.09.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În procedura verificării competenței, potrivit art. 131 C., prin raportare la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. J C., art. 107 alin. 1 C. și art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În baza prevederilor art. 238 alin. 1 C., ținând seama de împrejurările cauzei, raportat la obiectul cauzei, la probele solicitate, la apărările formulate, văzând necesitatea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de 3 luni.
În temeiul art. 258 C., instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
În baza art. 244 C., nemaifiind alte excepții și cereri de formulat, instanța declară faza cercetării judecătorești încheiată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul R. M. C. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. BISTRIȚA-NĂSĂUD la data de 11.09.2013.
În motivare a arătat că a fost sancționat pentru faptul că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului, fapt neadevărat declară petentul, întrucât atunci când a trecut culoarea la semafor era galbenă.
În drept nu s-a invocat nici un temei legal.
În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 3-6).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, din următoarele motive: prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 320 de lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) litera „d" din OUG nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că în data de 11.09.2013, la ora 18, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare BN-_ pe . municipiul Bistrița, iar fața Școlii Generale nr. 3 a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu mențiunea ,,NU AM OBSERVAT SEMAFORUL”, mențiune pe care a consemnat-o personal la rubrica „alte mențiuni”. În plângerea contravențională formulată susține că starea de fapt reținută de agentul constatator nu ar corespunde realității, el apropiindu-se de trecerea pentru pietoni atunci când semaforul afișa culoarea galbenă. Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ căruia i se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie, consacrată în practica judiciară internă. În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008 faptul că, potrivit art. 109. alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor. Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. Textul art. 34 al. 1 din OG 2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
Starea de fapt constatată în mod direct de agentul constatator nu a fost contestată de petent, care nu a formulat obiecțiuni cu privire la culoarea semaforului ci a menționat că nu a observat semaforul, împrejurare în care afirmațiile sale cu privire la culoarea galbenă a semaforului sunt neplauzibile. În condițiile în care petentul nu a observat semaforul electric, nu putea observa nici faptul că acesta ar fi afișat culoarea galbenă la apropierea de trecerea pentru pietoni - ipoteză în care petentul era totuși obligat să oprească autovehiculul, iar trecerea pe culoarea roșie nu era exclusă. Agentul constatator a observat însă că trecerea s-a făcut pe culoarea roșie a semaforului, nu pe culoarea galbenă. Sancțiunile contravenționale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. 3 teza I din OG nr. 2/2001. Fapta concretă prezintă un pericol social ridicat, însă agentul constatator a aplicat amenda minimă prevăzută de normă, apreciind că aceasta este îndestulătoare. În privința sancțiunii contravenționale complementare, aplicarea este obligatorie, suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile neputând fi înlăturată sau înlocuită cu altă sancțiune.
Solicită judecarea cauzei inclusiv în lipsa părților.
În drept s-au invocat art. 100 alin. 3 litera „d" și art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată; art. 21 alin. 3 teza I din OG nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 11.09.2013, întocmit de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru nerespectarea dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina sa că, în data de 11.09.2013, la ora 18, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare BN_ pe . mun. Bistrița, în fața Școlii Generale nr. 3, trecând pe culoarea roșie a semaforului electric.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Petentul nu a invocat motive de nelegalitate ale procesului-verbal, apărările sale vizând aspecte de netemeinicie a actului sancționator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. Procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Or, în cauza de față, apărările petentului sunt lipsite de orice suport probator, acesta neindicând nici un mijloc de probă apt să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit. Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Prin plângerea formulată, petentul arată că în realitate a trecut pe culoarea galbenă a semaforului, iar nu pe culoarea roșie a acestuia, afirmație în susținerea căreia nu a indicat nici un mijloc de probă.
Din punctul de vedere al dispozițiilor legale aplicabile, potrivit art. 52 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, semnalul de culoare roșie interzice trecerea. La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat. De asemenea, potrivit art. 53 din același act normativ, când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul vehiculului care se apropie de intersecție nu trebuie să treacă de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepția situației în care, la apariția semnalului, se află atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță.
Conform art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Instanța reține așadar că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal contestat care, pe deasupra, a fost semnat de către acesta cu mențiunea că ,,nu am observat semaforul.” În plus, după cum se poate observa din dispozițiile legale precitate, semnalul de culoare galbenă care apare după cel de culoare verde nu permite trecerea, cu excepția situației în care, la apariția semnalului, conducătorul se află atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță, situație despre care petentul nu face vorbire și cu atât mai puțin dovada.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În acest sens, instanța constată faptul că sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar atitudinea petentului este de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, deși în procesul-verbal contestat și semnat de petent acesta a arătat că nu a observat semaforul, fără a oferi vreo explicație despre această mențiune făcută.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr. CP nr._ din data de 11.09.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. M. C., domiciliat în Năsăud, . A6, ., jud. Bistrița Năsăud, CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița Năsăud, CUI_, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.09.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
Red/Dact
CCG/NM
04.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8719/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9179/2014.... → |
|---|
