Plângere contravenţională. Sentința nr. 8821/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8821/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 11582/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8821/2014
Ședința publică din 06 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta .., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata ITM Bistrița-Năsăud.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 23.10.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06.11.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 29.11.2013, petenta .. a solicitat, în principal, instanței să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimatul I.T.M. BISTRIȚA-NĂSĂUD ca netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului sau reducerea amenzii la minimul prevăzut de art. 38 alin 8 lit. a din Legea 319/2006.
În motivare, a arătat că, la data de 13.11.2013 a avut loc un control la punctul de lucru „Brutărie” din Bistrița, .. 8, care a avut ca urmare sancționarea contravențională a petentei cu amenda în cuantum de 4.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. g din Legea 319/2006.
Arată că cele reținute în procesul verbal atacat nu corespund adevărului, întrucât petenta deținea și deține afișe la care face referire legea amintită mai sus, astfel cum se poate observa din planșele foto anexate. Dar, întrucât legea nu precizează cu exactitate tipul, modelul și numărul afișelor, inspectorii au apreciat, probabil, că nu sunt suficiente.
A precizat petenta că este primul control și prima sancțiune de acest fel. Consideră că scopul unui control nu este doar acela de a sancționa, ci și acela de a corecta conduita celui controlat și a remedia probleme care există în activitatea societății.
Apreciază petenta că sancțiunea aplicată este prea mare și se impune ca instanța să procedeze la o reindividualizare a sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul. În situația în care nu se apreciază insuficient avertismentul, a solicitat reducerea amenzii la minimul prevăzut de art. 38 alin 8 lit. a din Legea 319/2006.
În drept, a invocat prev. art. 5, art. 7, art. 16, art. 31 și următoarele din OG 2/2001, art. 13 lit. g, art. 38 alin 8 lit. a din Legea 319/2006.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 6-14).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (f. 25), conform prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 32-37) prin care a solicitat respingerea plângerii, ca netemeinică.
În motivare, a arătat că, la controlul tematic, privind modul în care se respecta prevederile legislației în domeniul securității și sănătății în munca, efectuat de inspectori specializați pe SSM, din datele de 13 și 14.11.2013, la locația .., din Bistrița, .. 8, brutărie, s-a constatat/găsit ca angajații unității nu aveau la zi instructajul de securitate în munca, nu aveau fișa individuala completata la zi, iar unii nu aveau nici măcar deschisa fisa individuală cu instructajul periodic de SSM, contrar prevederilor art.7 alin. 4 lit. a) și art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în munca, la fel, nu aveau întocmită/completată fișa de evaluare a riscurilor pe fiecare loc de munca, respectiv nu s-a probat în nici un fel, cu nici un mijloc de proba admisibil ca au fost instruiți în însușirea și cunoașterea normelor, sintetic vorbind, de protecția muncii. La fel, angajatorul nu a avut expuse/asigurate materialele necesare informării și instruirii lucrătorilor cu afișe sugestive privitor la securitate și sănătatea în munca, cu specific, respectiv comercializare mărfuri alimentare, manipularea lor, utilizarea energiei electrice, cu protecțiile tehnice impuse de lege, împotriva prevederilor imperative ale art. 13 lit. g din Legea 319/2006.
Întrucât administratorul firmei, răspunzător de respectarea/nerespectarea normelor legale în domeniu nu a reușit să prezinte documentele cerute de inspector prin tematica de control, s-a întocmit un proces-verbal de control, iar în 14.11.2013, ca urmare a neconformităților găsite s-a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, iar petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 4000 lei, conform dispozițiilor art. 39 alin. 8, lit. a)din Legea 319/2006, pentru nerespectarea măsurilor date prin Pvc nr. 1130/14.11.2013, conform prevederilor art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea 108/1999 a Inspecției muncii.
S-a avut în vedere la individualizarea sancțiunii tocmai gravitatea urmărilor încălcării prevederilor legale în domeniu și faptul că nu a cooperat cu organul de reglementare și control, sfidându-l.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, la autorizarea din punct de vedere al respectării normelor de securitate și sănătate în munca, se face o declarație pe proprie răspundere.
Intimatul susține că angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în muncă. Pentru îndeplinirea acestor obligații, angajatorul apelează la persoane sau servicii exterioare, dar aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.
Obligațiile salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă nu pot aduce atingere responsabilității angajatorului.
Intimatul a precizat că angajatorul este direct responsabil de organizarea activității de asigurare a sănătății și securității în munca.
Privind masurile de SSM, angajatorul trebuie să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, precum și cu comitetul de securitate și sănătate în munca.
Angajatorul are obligația să asigure toți salariații pentru risc de accidente de munca și boli profesionale, în condițiile legii.
În drept, a invocat prevederile art. 13 coroborat cu art. 39 din Legea 319/2006, HG 1425/2006, HG 355/2007, raportat la dispozițiile OG 2/2001.
Instanța a încuviințat pentru petentă la termenul din data de 24.04.2014 proba cu înscrisuri și proba testimonială a martorului B. A. G.. Martorul indicat a fost citat de două ori pentru 2 termene de judecată consecutive, iar prin încheierea din data de 18.09.2014, având în vedere lipsa sa, s-a dispus aducerea cu mandat. În procesul-verbal de executare a mandatului de aducere (f. 52 verso) se reține că acesta se află în Germania. P. încheierea din data de 09.10.2014 instanța a dispus continuarea judecării cauzei, potrivit art. 313 alin. 3 C.proc.civ. fără audierea martorului B. A. G., având în vedere imposibilitatea obiectivă învederată în cuprinsul procesului-verbal de executare a mandatului de aducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 279 din data de 14.11.2013 petentei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 4000 lei, reținându-se următoarele: „în data de 13.11.2013, ora 13:30 s-a efectuat un control la punctul de lucru – brutărie -, situat în Bistrița, .. 8, care aparține petentei, unde s-a constatat că nu s-au luat măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor (afișe) cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, cum ar fi: afișe pentru comercializarea mărfurilor, afișe pentru manipularea mărfurilor, pentru utilizarea energiei electrice în condiții normale, protecția împotriva electrocutării, protecția împotriva incendiilor, încălcându-se prevederile art. 13 lit. g din Legea nr. 319/2006”.
În drept, art. 13 lit. g din Legea nr. 319/2006 prevede: „ în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor, cum ar fi afișe, pliante, filme și diafilme cu privire la securitatea și sănătatea în muncă”.
Art. 39 alin. 8 lit. a din același act normativ statuează: „(8) constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. c) și d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) și (6) și ale art. 36”.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța constată că petenta nu a invocat incidența niciunui caz de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal analizat în cauza de față, instanța reține că dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte integrantă din dreptul intern încă din anul 1994, în baza art. 11 din Constituție, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru determinarea existenței unei „acuzații în materie penală”, trebuie avute în vedere trei criterii: încadrarea juridică a măsurii litigioase în dreptul național, însăși natura acesteia și gravitatea „sancțiunii” (Escoubet împotriva Belgiei (MC), nr._/95, pct.32, CEDO 1999-VII). De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală” (Jussila împotriva Finlandei [GC], nr._/01, pct. 30-31, CEDO 2006-XIII).
În cauza de față instanța reține că suntem în domeniul de aplicabilitate al art. 6 CEDO din prisma celui de-al doilea criteriu menționat. Astfel, amenda aplicată petentei în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplicau tuturor angajatorilor. Este prevăzută o anumită conduită, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal. Instanța a avut în vedere totodată și gravitatea sancțiunii aplicate, amendă în cuantum de 4000 lei.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Totodată, în decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Petenta nu a reușit însă să răstoarne, deși a avut această posibilitate, prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia, situația de fapt reținută prin acesta corespunzând realității.
Petenta a menționat în plângere faptul că au existat afișe la punctul de lucru la data controlului, anexând în acest sens plângerii o . fotografii (f. 6-10). Instanța reține că prin aceste fotografii nu s-a reușit răsturnarea prezumției de temeinicie de care se bucură un proces-verbal de contravenție, întrucât există un dubiu cu privire la data, momentul întocmirii lor (nefiind marcată data pe aceste fotografii), cât și cu privire la locul în care acestea au fost făcute.
Coroborat cu aceste aspecte reținute, instanța are în vedere și faptul că administratorul societății petente a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar la rubrica obiecțiuni s-a precizat „nu am obiecțiuni” (f. 12). Mai mult, acesta a semnat și procesul-verbal de control nr. 1130/14.11.2013 (f. 13), precum și anexa de constatare a neconformităților și a măsurilor dispuse în domeniul securității și sănătății în muncă (f. 14), unde s-au reținut următoarele: „nu s-au luat măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor (afișe), cu privire la securitatea și sănătatea în muncă”.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază disproporționat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că amenda în cuantum de 4000 lei aplicată petentei nu este proporțională în raport de circumstanțele personale ale acesteia care se află la primul contact cu legea contravențională, având în vedere și scopul dispoziției legale încălcate.
În acest sens, instanța reține că amenda în cuantum de 4000 reprezintă maximul special prevăzut de lege pentru acest tip de contravenții.
Totodată, aplicarea sancțiunii avertismentului este exclusă prin raportare la scopul normei legale încălcate, anume asigurarea sănătății și securității în muncă.
Așadar, petenta trebuie să conștientizeze valorile sociale ocrotite de legea contravențională și să înțeleagă ca pe viitor să nu mai aibă un astfel de comportament.
În aceste condiții, instanța apreciază că amenda în cuantum de 2000 lei, este potrivită pentru fapta de care se face vinovată petenta fiind deci proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către acesta.
F. de cele expuse, instanța va admite, în parte, plângerea formulată de către petentă și va modifica procesul-verbal . nr. 279/14.11.2013 de contravenție, în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate, de la suma de 4000 lei, la suma de 2000 lei. Totodată, instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Având în vedere prevederile art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în Bistrița, .. 3, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI R_, cu sediul procesual ales la SCPA F. & Asociații din Bistrița, .. 20, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. BISTRIȚA-NĂSĂUD cu sediul în Bistrița, ., nr. 60-64, jud. Bistrița-Năsăud.
Modifică procesul-verbal ., nr. 279 întocmit la data de 14.11.2013 de către intimat, în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate de la suma de 4000 lei la 2000 lei. Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. A. C. I.
RED/DACT
LM/M.
07.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8823/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3623/2014. Judecătoria... → |
|---|
