Pretenţii. Sentința nr. 3633/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3633/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 2190/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3633/2014
Ședința publică din data de 09 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta T. A., împotriva pârâților F. C. și F. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta, asistată de av.V. I. D. și pentru pârâți, av.Kocsis T. Jeno.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 5 mai 2014, concluzii scrise formulate de reclamantă, prin apărător. La data de 8 mai 2014 s-au depus concluzii scrise formulate de pârâți, prin apărător.
Instanța potrivit dispozițiilor art.392 noul Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanții reclamantei, av.V. I., având cuvântul asupra fondului cauzei, solicită admiterea acțiunii formulate și obligarea pârâților la restituirea sumei de_ euro către reclamantă, sumă datorată cu titlu de împrumut. Din tot probatoriul administrat în cauză rezultă starea de fapt expusă și prin acțiunea promovată, respectiv, poziția oscilantă a pârâților față de recunoașterea sumei împrumutate, mai întâi au negat, apoi au invocat dolul, apoi au arătat că au restituit suma, demonstrând atitudinea total nesinceră în raport cu reclamanta. De asemenea, și martorii audiați, astfel cum s-a reținut în declarațiile de la filele 101, 102 și 105, au arătat relațiile reclamantei cu pârâții și familia acestora în general și sumele împrumutate care nu au fost returnate niciodată. A detaliat pe larg în concluziile scrise depuse la dosar toată cronologia relațiilor dintre părți, astfel că solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâților, av.Kocsis T. Jeno, având cuvântul asupra fondului cauzei, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar. Susține concluziile scrise formulate și depuse, din tot probatoriul administrat nu subzistă susținerile reclamantei privind împrumutul sumei de bani, nu a fost încheiat nici un act cu titlu de împrumut, de altfel la data pretinsului împrumut pârâții erau plecați din țară, reclamanta arătând prin răspunsurile la interogatoriu că sumele de bani au fost predate tatălui pârâtului. Mai mult, prin întâmpinare s-a invocat și nulitatea absolută a „chitanței” pentru lipsa formei cerută de lege. De asemenea s-a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la suma de_ euro, iar pentru restul sumei acțiunea fiind inadmisibilă. În situația de față trebuia să fie constatat inițial dacă titlul era valid și conținea o creanță certă, lichidă și exigibilă, după aceea trebuia să fie un obiect cert, determinat și ajuns la executare printr-o acțiune în constatare, abia după aceea putând fi promovată acțiunea în pretenții.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta T. A. a chemat în judecată pe pârâții F. C. și F. V. solicitând instanței să dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 15.100 euro, sumă pe care aceștia i-o datorează reclamantei cu titlu de împrumut. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că relațiile dintre ea și pârâtul F. C. au început în cursul anului 2000, atunci când i-a cunoscut pe părinții acestuia, numiții F. V. și F. M., pe care la acel moment i-a ajutat financiar întrucât numitul F. V. era foarte bolnav fiind spitalizat la Cluj și având nevoie urgent de o sumă mare de bani. Menționează că la acea dată domicilia în Germania și venea în țară pe perioade determinate (cca. 1-2 luni), revenind în România în cursul anului 2009, an în care s-a stabilit la Bistrița definitiv.
Întrucât reclamanta are o vârstă destul de înaintată și nu are pe nimeni, odată cu mutarea sa la Bistrița, numiții F. V. și M. ( părinții numitei G. C.) s-au oferit să aibă grijă de reclamantă necondiționat, în virtutea faptului că i-a ajutat în anul 2000, după cum a arătat anterior.
Așa au început relațiile „mai apropiate" dintre părți, ei fiindu-i de ajutor, iar ea făcându-le cadouri costisitoare atât lor, cât și copiilor lor.
După o scurtă perioadă de timp în care lucrurile au decurs bine, cei doi (F. V. și M.) au început să exercite presiuni asupra reclamantei și să facă cereri în bani, iar în cursul anului 2010 a încheiat în cele din urmă în fața notarului public, un contract de întreținere viageră, contract autentificat sub numărul_ prin care reclamanta, în schimbul întreținerii le dădea circa 1/2 ha dintr-un teren. Din acel moment aceștia au început să fie neglijenți cu reclamanta și să îi ceară tot mai mulți bani, fie pentru ei, fie pentru copiii lor, sume mari, pe care probabil că ei sperau să nu le mai restituie vreodată așteptând ca reclamanta să decedeze. La un moment dat, probabil nemaifiind mulțumiți de sumele de bani obținute de la reclamantă sau poate considerând că obținuseră destule foloase materiale de pe urma sa, pârâții au hotărât să rezilieze contractul de întreținere viageră, fapt care l-au și făcut prin actul notarial autentificat sub numărul 3690 din 02.10.2012.
In aceste condiții reclamanta a ajuns să le împrumute pârâților F. V. și F. C. (fiul „întreținătorilor" săi), la date diferite, o sumă totală de 15.100 întocmind în acest sens o chitanță pe care cei doi au semnat-o și implicit au acceptat-o, chitanță atașată prezentei acțiuni.
Reclamanta arată că nici până în ziua de azi pârâții nu i-au înapoiat banii, ajungând în prezent nici măcar să nu mai recunoască datoria spunând că ei nu au nimic să-i înapoieze, iar chitanța pe care au semnat-o nu este valabilă, întrucât nu a fost autentificată de notarul public.
Chiar dacă pârâții nu își recunosc datoria, în accepțiunea Codului civil și a Legii civile, înscrisul denumit „chitanță" atașat la dosar, datat cu 28.07.2011 și semnat de către cei doi pârâți are valoarea unui veritabil contract de împrumut sub semnătură privată, art. 1176 cod civil prevăzând: „actul sub semnătură privată, recunoscut de acela cărui se opune, sau privit, după lege ca recunoscut, are același efect ca actul autentic între aceia care l-au semnat."
Este adevărat că în cuprinsul înscrisului denumit „chitanță" nu este specificat un termen pentru restituirea sumei împrumutate, însă reclamanta le mai amintea, verbal, din când în când de bani, însă nu i-a presat niciodată. Abia la momentul în care aceștia i-au transmis că ei nu au nici o datorie față de ea, reclamanta a hotărât să-i acționeze în judecată, pentru a-și recupera banii pe cale legală.
În acest sens, la data de 22.01.2013, reclamanta a formulat o notificare prin care i-a invitat pe pârâți la conciliere, reamintindu-le suma datorată, însă aceștia nu au înțeles să răspundă în nici un fel invitației.
Dacă într-un act (chitanță) se menționează în mod expres că suma de bani prevăzută în el a fost predată cu titlu de împrumut, nemenționarea obligației de restituire este fără relevanță juridică. Obligația de restituire este consecința firească a contractului de împrumut, ceea ce înseamnă că ea trebuie subînțeleasă chiar dacă nu a fost prevăzută în mod expres (T.S. s. Civ.,decizia nr. 722/1972).
În cazul în care nu a fost convenit un termen pentru restituire, cererea este supusă prescripției care începe să curgă de la data încheierii contractului (în speță 28.07.2011).
Astfel, în opinia reclamantei reaua-credință a pârâților este mai mult decât evidentă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 194 și urm. C.. art. 1 156 . art. 1191 și urm. și cele ale art. 1576 și urm. Cod Civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-13), s-a solicitat interogatorul pârâților, eventual declarații de martori.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, pârâții au invocat prematuritatea introducerii prezentei acțiuni, raportat la dispozițiile art. 1583 Cod civil vechi, prin care s-a stipulat clar și fără drept de tăgadă, faptul că în ipoteza în care în contractul de împrumut nu este stipulat un termen, cel care dorește să primească sumele împrumutate, cu acte sub semnătură privată, trebuie să solicite instanței de judecată, stabilirea unui termen de plată și după aceea poate să solicite restituirea. În situația de față, s-a solicitat direct restituirea împrumutului, astfel că, în forma în care este redactat contractul de împrumut, denumit „Chitanța" și petitul acțiunii, aceasta pare prematură, nemaifiind nevoie a se analiza condițiile de validitate și valabilitate ale contractului sub aspectul „ad probationem„ și „ad validitatem".
De asemenea, sub formă de excepție, pârâții au înțeles să invoce și nulitatea absolută a „Chitanței” denumit în acțiune contract de împrumut, pentru lipsa formei cerute de lege, respectiv ad validitatem, prev. de art. 1179 și art. 1180 cod civil și sub aspectul ad probationem, semnăturile existente pe act fiind smulse prin măsuri dolosive și nefiind în cuprinsul aceluiași act.
Acest aspect reiese și din lipsa certificării actelor de către avocat, care probabil nevăzând actul original nu s-a încumetat a certifica un fals.
Invocă pârâții și prescrierea dreptului la acțiune cu privire la suma de_ euro, aceasta fiind predată după susținerile reclamantei, în cursul anului 2009, mai exact 27.08.2009, astfel că termenul general de 3 ani curge de la data predării și se împlinește la 28.08.2012, fără a face vreo notificare sau alte acte opozabile cu această valență de a întrerupe prescrierea dreptului.
Pârâții înțeleg de asemenea să invoce și inadmisibilitatea cererii, neavând îndeplinite condițiile impuse de vechiul Cod civil, sub aspectul formei și opozabilității părților, aspecte care reies clar din dispozițiile art. 1179 Cod civil, care prevede: „.convențiile sinalagmatice, nu sunt valabile, daca nu s-au făcut în atâtea exemplare originale cate sunt părți cu interese contrare..."
Contractul de împrumut, denumit Chitanța, nu este semnat de către intimați și nu poartă acceptul lor expres, acesta neputând fi exprimat la data de 28.07.2011, deoarece, pârâții erau în Spania, unde locuiesc efectiv. O condiție de validitate a contractului este acela, ca voința și consimțământul să fie liber exprimat, necondiționat, iar semnătura să aparțină intimaților.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, având în vedere că această chitanță de care se face vorbire în cadrul acțiunii este doar pentru reclamantă, care în opinia pârâților, la vârsta înaintată pe care o are suferă probabil de unele boli și și-a făcut unele scenarii și împărțeli de bani.
În susținerea netemeiniciei acestei cereri, pârâții arată că sumele înscrise în aceasta nu sunt reale, nu au fost niciodată predate pârâților și nu au fost înmânate lor personal, predarea sumei fiind una din condițiile de admisibilitate a acțiunii și a validității contractului, ba mai mult, suma de 5100 euro, care este menționată în cadrul chitanței a fost predat reclamantei în prezența martorilor și a tatălui intimatului, dar nu s-a putut preconstitui un înscris deoarece reclamanta nu a dorit, la acea dată având încă contract de întreținere viageră, conform descrierii din acțiunea inițiala.
Această „chitanță", denumită contract de împrumut nu are în cuprinsul său mențiunile prevăzute de disp art. 1180, respectiv „ bun și aprobat", astfel că intimații nu datorează nimic nici în realitate, nici sub aspect juridic și moral reclamantei.
Sumele de care face vorbire reclamanta sunt în total alte depozite, precum cele depuse la biserici sau alte persoane și nicidecum la intimați, iar obiceiul de a redacta scripte fără nici o valoarea juridică și opozabilaăpărților reiese din actele anexe depuse în probațiune.
Pârâții nu sunt de acord cu nici una din ipotezele trecute în acțiune, și menționează că o sumă mai mare de 250 lei nu se poate dovedi prin martori, conform dispozițiilor art. 1191 din Codul civil vechi.
Pârâții supun atenției și analizei instanței, în cadrul excepției de prematuritate invocată în preambul, aspectul că, în principal, în situația de față trebuia să fie constatat inițial, prin orice titlu, o creanță certă, lichidă și exigibilă în lumina art. 379 Cod de proc civ., după aceea, trebuia sa fie un obiect cert, determinat și ajuns la executare, stabilit în cadrul unei acțiuni în constatare și apoi să urmeze acțiunea în realizare de drept.
In drept, s-au invocat prev. art. 156, 205 Cod de proc civ.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a celei testimoniale și interogatoriul reclamantei.
În data de 05.06.2013, reclamanta a depus Note de ședință prin care a solicitat instanței să respingă apărările formulate de către pârâți prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind neîntemeiate și prin urmare să admită acțiunea reclamantei așa cum a fost ea formulată și precizată.
În motivare arată că apărările pârâților formulate prin prisma întâmpinării din data de 31.03.2013 sunt fără doar și poate neîntemeiate și nefondate, aceștia invocând o multitudine de excepții care nu pot fi aplicate în speța de față, încercând prin această modalitate absolvirea de învinuirile și obligațiile ce le incumbă urmare a propriilor fapte ilicite privitoare la reclamantă.
Ca primă excepție se invocă prematuritatea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că ar fi trebuit inițial să solicite instanței un termen de plată și doar ulterior ar fi putut solicita restituirea sumelor pe care le-a împrumutat pârâților.
Reclamanta arată că a formulat anterior intentării prezentei acțiuni o invitație la conciliere (notificare și totodată punere în întârziere)- la data de 22.01.2013- pe care le-a adresat-o pârâților prin avocat și prin S.C.P.E.J. O. și Asociații rugându-i să se prezinte la sediul mandatarului său de la acea vreme pentru a pune capăt situației litigioase ivite între părți, însă aceștia nu au înțeles să dea curs în vreun fel invitației sale. Ba mai mult decât atât, la momentul primirii respectivei notificări, pârâții au contactat-o telefonic, recunoscându-și datoria spunându-i însă că nu trebuia să procedeze în acest mod. Ulterior, pârâții au negat cu vehemență că ar fi împrumutat bani de la reclamantă. Reclamanta arată că a formulat acțiunea inițială pentru a dovedi datoria pârâților și ulterior pentru a solicita restituirea sumelor împrumutate. Articolul la care fac referire pârâții se aplică contractelor de împrumut însă înscrisul prezentat de către reclamantă nu poate fi catalogat drept un contract așa cum este el prevăzut de Codul Civil. Este în schimb o dovadă certă că împrumutul a fost acordat pârâților și că aceștia din urmă și-au luat angajamentul de a-l restitui (există semnătura lor), lucru pe care nu l-au făcut până în prezent, ba mai mult nici măcar nu-l mai recunosc. Prin urmare, solicită respingerea excepției invocate ca fiind nefondată și inadmisibilă în speță..
O a doua excepție invocată este cea a nulității absolute a "chitanței", neîndeplinind în opinia pârâților condițiile ad validitatem și ad probationem cerute de lege. Mai mult, în cinismul lor solicită prezentarea chitanței în dublu exemplar original pentru ca în cele din urmă să susțină că semnăturile le-au fost smulse de către reclamantă în mod dolosiv.
Reclamanta arată că înscrisul denumit "chitanță" a fost încheiat în două exemplare originale, unul rămânând la ea, celălalt la pârâți.
În ceea ce privește mențiunea "bun și aprobat"" din cuprinsul înscrisului denumit "chitanță"" într-adevăr acesta lipsește, însă acest lucru nu înseamnă că împrumutul nu s-ar fi făcut sau că pârâții nu ar fi ținuți să restituie banii. Regula cuprinsă în art. 1180 Cod Civil alin.1 a fost edictată pentru a se înlătura fraudele care se practicau în trecut prin luarea unei semnături în alb. În literatura juridică s-a arătat că "scopul art. 1180 Cod civil este acela de a împiedica pe un creditor puțin scrupulos de a abuza de semnătura în alb a debitorului său, abuz care ar putea avea loc prin înscrierea în act a unei sume mai mari decât cea datorată, ceea ce devine cu neputință prin împrejurarea că obligația trebuie să fie scrisă în întregimea ei cu însuși mâna debitorului sau cel puțin ca el să arate în litere suma sau câtimea la care el se obligă, pentru că literele sunt mai greu de falsificat decât cifrele", în speța de față nu se poate pune problema existenței unui creditor scrupulos și nici a unei fraude având în vedere vârsta înaintată a reclamantei, iar în ceea ce privește invocarea folosirii mijloacelor dolosive de către reclamantă pentru a obține semnăturile pârâților este de-a dreptul ridicolă.
Supune atenției instanței faptul că între reclamantă și părinții pârâților a existat în acea perioadă un contract de întreținere viageră (anexat acțiunii introductive)- contract care a fost ulterior anulat. De asemenea, până la momentul în care s-a pus problema restituirii împrumutului acordat, au existat relații strânse între reclamantă și pârâți (dovada fiind corespondența purtată cu aceștia).
Având în vedere relațiile existente între părți, precum și numeroasele daruri valoroase pe care le-a făcut atât pârâților, cât și părinților pârâtului F. C. și surorii acestuia și nu în ultimul rând vârsta înaintată (85 de ani), statutul social și financiar al reclamantei, este de-a dreptul hilar ca cineva să gândească că aceasta ar urmări în vreun fel să-i fraudez pe pârâți, cu atât mai mult cu cât intenția sa sinceră a fost aceea de a-i ajuta.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la suma de 10.000 de euro, este adevărat că aceasta a fost predată la data de 27.08.2009 către pârâți, însă înscrisul denumit "chitanță" a fost întocmit la data de 28.07.2011, ocazie cu care pârâții și-au reînnoit obligația de restituire a sumei, recunoscându-și din nou datoria, astfel că termenul de prescripție curge de la acea dată.
Nu în ultimul rând, pârâții susțin că reclamanta ar suferi de ""unele boli" datorită vârstei înaintate și a făcut singură scenariu și împărțeli de bani. Pentru a dovedi contrariul, anexează prezentelor note de ședință certificatul medico-legal întocmit de către dl. Doctor P. L. la data de 30.10.2012 care atestă deplinătatea facultăților sale mintale.
Reclamanta solicită instanței să observe per ansamblu apărările pârâților care nu sunt altceva decât pure minciuni și neadevăruri, întreaga întâmpinare fiind o încercare de a se sustrage de la restituirea sumelor de bani împrumutate acestora. Citind cu atenție se observă foarte ușor faptul că susținerile lor nu sunt constante, ba din contră le-ar putea numi chiar contradictorii, susținând fie că reclamanta nu le-ar fi împrumutat niciodată nimic, apoi invocă dolul încercând să sugereze că au fost într-un fel obligați să semneze, revenind apoi și spunând că totuși nu ar fi semnătura lor, pentru ca în cele din urmă să ajungă la "concluzia" (greșită) cum că i-ar fi restituit o parte din bani (5100 euro) însă nu pot dovedi, întrucât reclamanta nu ar fi dorit să preconstituie un înscris în acest sens.
În concluzie, având în vedere cele mai sus arătate solicită înlăturarea apărărilor pârâților ca fiind nefondate și neîntemeiate și prin urmare să se admită acțiunea așa cum a fost ea formulată și precizată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 43-48).
În ședința publică din data de 07.06.2013, instanța a respins excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâți prin întâmpinare, apreciind procedura notificării îndeplinită.
De asemenea, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâți prin întâmpinare, întrucât la filele 8-9 din dosar este recunoscută suma împrumutată, data recunoașterii întrerupând cursul prescripției.
În data de 05.08.2013, reclamanta a depus la dosar un înscris prin care arată că familia F., care locuiește pe aceeași scară de . încrederea sa și a înșelat-o cerându-i împrumuturi pe care nu le-a restituit.
Astfel, în cei 10 ani de când îi cunoaște, arată că s-au adunat_ euro, fără sumele mai mici și cadourile oferite.
În acest sens, precizează că i-a împrumutat lui V. F. suma de 15.000 euro, lui C. F. suma de 15.000 euro, iar Cosminei G. i-a împrumutat suma de 12.000 euro, fără ca aceștia să-i restituie nimic.
Reclamanta susține că a locuit 39 de ani în Germania ca refugiat politic, a muncit din greu, iar în timpul liber a studiat la Bonn, fiind ulterior angajată la Ed. medicala Springer Verlag și 5 ani la Universitatea din Mannheim, ca lector. Abia în 2009 s-a întors definitiv în Bistrița, iar până atunci venea în România doar 1-2 luni, cheile apartamentului lăsându-le la fam. F..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei și Concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii, iar pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de 15.100 curo, suma pe care aceștia i-o datorează fără putința de tăgada și care este menționata în înscrisul denumit „chitanța"; cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că, din întreg probatoriul administrat în cauza, atât interogatoriul părților cât și declarațiile martorilor, rezultă faptul că pârâții au împrumutat sume de bani de la reclamantă, fără a face în vreun fel sau altul dovada restituirii lor.
Faptul ca declarațiile pârâților sunt contradictorii reiese cu ușurința și din cuprinsul interogatoriilor adresate celor doi.
Astfel, în cuprinsul interogatoriului luat pârâtului F. C., la întrebările 1, 2 și 4, pârâtul neagă cu vehemență existența vreunui împrumut pecuniar din partea reclamantei, pentru ca apoi, la întrebarea numărul 8 să susțină ca tatăl pârâtului i-ar fi restituit banii în prezența martorilor, fapt neadevărat.
De asemenea, la întrebarea numărul 5, referitoare la scrisoarea adresată reclamantei de către cei doi pârâți, ambii au negat existenta ei, cu toate că aceasta este o certitudine, scrisoarea fiind depusă la dosarul cauzei, iar pe plic există semnătura pârâților.
Faptul că reclamanta a acordat celor doi pârâți un împrumut total în valoare de 15.100 euro reiese și din declarația martorului C. V. care, la fila 105 din dosar precizează: „Am auzit de niște sume de bani pe care reclamanta le-ar fi dat pârâților ca să realizeze casa și știu că pârâtul a scos de la banca o suma de 10.000 euro, eram de față și știu că anterior mai scosese încă 18.000 euro. Cred că suma acordată de reclamantă a fost cu titlu de împrumut, dar nu știu precis".
Mai departe, martorul F. I., declară la fila 102 din dosar „ pârâții mi-au povestit că doamna doctor îi ajuta..", în timp ce martorul S. P. spune la fila 101: „ Reclamanta mi-a spus că pârâții au apelat la ea pentru împrumuturi bănești, spunând reclamanta că le-a dat de ordinul zecilor de mii de euro".
Toate aceste declarații ale martorilor audiați pe parcursul procesului, coroborate cu răspunsurile celor doi pârâți la interogatoriile adresate fiecăruia dintre ei nu denotă altceva decât reaua lor credință și faptul ca într-adevăr împrumutul de 15.100 euro le-a fost acordat lor de către reclamantă.
In drept s-au invocat prev. art. 244 alin (2) NCPC.
Pârâții au depus la dosar și Concluzii scrise prin care au solicitat instanței să respingă acțiunea ca fiind nefondată și netemeinică și să oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauză.
În motivare arată că, din probatoriul administrat în fața instanței de fond, a reieșit fără dubiu, că reclamanta, a avut un contract de întreținere viagera încheiat cu tatăl pârâtului F. C., care în urma unor discuții apărute la nivelul anului 2010 a fost reziliat de comun acord după aproximativ zece ani de prestații. În tot timpul relației dintre cele două familii, reclamanta, a fost cea care s-a agățat de această relație, a întocmit acte sub semnătură privată, cu scopul de a înduioșa instanța de judecată, fără a observa că martorul C. R., relatează: „.. în fata mea nu s-au purtat discuții în legătură cu sume de bani....cunoaște aspecte din ceea ce a relatat reclamanta și că reclamanta, avea un carnețel în care nota împrumuturile acordate”, Stefănuț P., arată: ” ... indirect și din spusele reclamantei au arătat ca aceasta ar fi predat suma de 10.000 Euro lui C., fără însă a confirma exact... relațiile dintre părți au fost de prietenie și s-a uimit când a aflat de această situație creată, cunoscând pârâții ca fiind oameni onești și respectuoși”.
Menționează că, din actele scrise depuse la dosarul cauzei, se poate lesne observa, că la data inserată în act pârâții nu erau în România, erau pe teritoriul Spaniei, astfel cum reiese din biletele depuse la dosar și confirmat de martor, și că din declarația reclamantei depusă odată cu interogatoriul și răspunsurile date la întrebările nr. 3 și 4, 8 se poate observa, că sumele de bani nu au fost predate pârâtului F. C. și nici soției lui, ci tatălui pârâtului.
Un alt aspect reieșit din dezbateri, este aceea, că reclamanta a precizat cu total o altă dată la care s-ar fi predat sumele de bani pârâților, respectiv cei 15.000 Euro, deoarece extrasele de bancă confirmă alte sume, cu alte destinații și nicidecum, împrumuturi, mai ales că tot reclamanta arată că, C. sau C. au refuzat semnarea unor acte sub semnătură privată.
Conform practicii constante a instanțelor de judecată și jurisprudenței, s-a conturat o orientare clară prin care acțiunile de acest tip în care lipsesc unele mențiuni ce atrag valabilitatea actului și validitatea lui sunt respinse ca nefondate.
Pârâții mențin în continuare și excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la suma de_ euro, aceasta fiind predată după susținerile reclamantei, în cursul anului 2009, mai exact 27.08.2009, astfel că termenul general de 3 ani curge de la data predării și se împlinește la 28.08.2012, fără a se face vreo notificare sau alte acte opozabile cu această valență de a întrerupe prescrierea dreptului.
Pârâții își mențin și apărarea formulată pentru inadmisibilitatea cererii, neavând îndeplinite condițiile impuse de vechiul Cod civil, sub aspectul formei și opozabilității părților, aspecte care reies clar din dispozițiile art. 1179 Cod civil.
Pe fondul cauzei, pârâții solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere că această chitanța de care se face vorbire în cadrul acțiunii este doar a reclamantei, nefiind dovedit dublul exemplar și semnătura în concreto a pârâților pe ambele acte.
In susținerea netemeiniciei acestei cereri, arată că sumele înscrise în aceasta nu sunt reale, și nu au fost niciodată predate pârâților.
Mai arată că aceasta „chitanța", denumită contract de împrumut nu are în cuprinsul său mențiunile prevăzute de disp art. 1180, respectiv „bun și aprobat", astfel ca intimații nu datorează nimic.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cerere formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 15.100 euro reprezentând împrumut nerestituit, motivat de faptul că le-a împrumutat acestora, fără dobândă și fără termen fix de restituire, mai multe sume de bani ; reclamanta a arătat că solicită obligarea la plata sumei împrumutate deoarece pârâții nu mai recunosc împrumutul acordat și că i-a pus în întârziere prin executor judecătoresc, însă fără rezultat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au invocat excepția prematurității, motivat de faptul că nu s-a stabilit un termen pentru restituirea sumei, excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că banii au fost predați pe data de 27.08.2009, susținând că înscrisul denumit „chitanță” nu îndeplinește condițiile sub aspectul formei și opozabilității, pe fondul cauzei arătând că sumele înscrise în actele depuse nu sunt reale.
La termenul din data de 07.06.2013, a fost respinsă excepția prematurității, motivat de faptul că, anterior formulării cererii, reclamanta a notificat pârâții să restituie suma pretinsă, și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât în scriptul de la f.8-9 pârâții au recunoscut suma solicitată, recunoașterea întrerupând cursul prescripției.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și a audiat patru martori, declarațiile fiind consemnate și depuse la f.99-102 și f. 105.
Potrivit art.1576 din Codul civil de la 1864, aplicabil în cauza de față, împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.
Instanța reține că reclamanta s-a aflat în relații apropiate cu numiții F. V. și F. M., părinții pârâtului F. C., locuiesc în același . încheiat, în aprilie 2010, cu aceste persoane, un contract de întreținere viageră (f.10) ; astfel cum rezultă din declarația de la f.101-102 și f.105, părinții pârâtului o ajutau ocazional pe reclamantă iar aceasta le-a făcut cadouri cu diverse ocazii, însă în ultimii doi ani relațiile de prietenie s-au deteriorat, astfel că în octombrie 2012, a fost reziliat contractul de întreținere (f.12-13).
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că în perioada în care părțile au fost în relații bune, reclamanta a împrumutat mai multe sume de bani familiei părților, fără dobândă și fără să se încheie însă un contract, în considerarea bunelor relații, urmând ca restituirea banilor să se facă în timp.
Acest lucru rezultă din înscrisurile de la f.8, f.45 și f.73, prin care pârâții recunosc că la data de 28.07.2011 și la data de 13.11.2012 au împrumutat suma 15.100 euro de la reclamantă ; deși în întâmpinare susțin că sumele nu sunt reale, în răspunsurile la interogatoriu (f.82 și f.87) ambii pârâți recunosc că au semnat aceste înscrisuri, prin urmare instanța apreciază că aceste înscrisuri reprezintă cel puțin un început de dovada scrisă, în condițiile art.1197 și art.1998 din Codul civil, care se coroborează cu celelalte probe, respectiv cu extrasul de cont de la f.76, conform căruia la data de 31.08.2009, reclamanta a efectuat un transfer bancar în sumă de 10.000 euro către pârât iar la data de 06.05.2011, conform chitanței de la f.46, reclamanta a ridicat de la bancă suma de 4000 euro precum și cu declarațiile martorilor audiați.
În consecință, instanța reține că reclamanta a împrumutat pârâților suma de 15.100 euro, urmând ca restituirea împrumutului să se facă în timp însă până în prezent pârâții nu au restituit nici măcar în parte împrumutul, deși reclamanta a procedat la punerea acestora în întârziere prin executor judecătoresc (f.5-7).
Instanța va respinge susținerile pârâților că reclamanta are probleme de sănătate, în condițiile în care la f.43 se află un certificat medico-legal care atestă că starea de sănătate este bună, sau că acțiunea este prematur formulată, în lipsa unui termen de plată și că mai întâi instanța trebuie să stabilească un astfel de termen de plată, după împrejurări, întrucât pârâții au fost notificați cu privire la efectuarea plății și nu recunosc existența datoriei, susținând fie că nu au primit bani de la reclamantă (f.82), fie că au primit bani dar nu cu titlu de împrumut (f.88), fie că sumele primite au fost restituite, fără să se poată preciza cât anume și la ce dată (f.89).
În consecință, în considerarea art.1584 din Codul civil, instanța urmează să admită acțiunea și să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 15.100 euro.
În conformitate cu art.453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 4044,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 2944,8 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 1.100 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta T. A., CNP_, domiciliată în Bistrița, . B., ., . – Năsăud, și domiciliul procesual ales la av.V. I. D., Bistrița, ..7, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții F. C., CNP_, și F. V., CNP_, ambii cu domiciliul în Bistrița, . B., ., .-Năsăud și cu domiciliul ales la Cabinet av. Kocsis T. Jeno, ..4A, jud. Bistrița – Năsăud și, în consecință dispune:
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 15.100 euro, reprezentând împrumut nerestituit.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 4044,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 2944,8 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 1.100 lei onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. MarianaSalvan E.
RED/DACT
CMM/M.
12.06.14
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7814/2014.... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 2354/2014. Judecătoria... → |
|---|
