Plângere contravenţională. Sentința nr. 8823/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8823/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1410/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8823/2014
Ședința publică din 06 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul Z. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata O. S. VALEA SIEULUI la data de 14.01.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 23.10.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06.11.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 10.02.2014, petentul Z. C. a solicitat, în principal, instanței să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis la data de 22.01.2014 de către intimatul O. S. VALEA SIEULUI, ca netemeinic și nelegal iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment potrivit art.7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În motivare, a arătat că, în data de 22.01.2014 a fost sancționat contravențional pentru că ar fi transportat cu o autoutilitară aproximativ l,8mc de lemn (salcâm, ulm), masa lemnoasă pe care ar fi sustras-o din pădurea Teaca.
Arată petentul că situația prezentata de agentul constatator nu este conformă realității, acest proces verbal fiind întocmit în mod nelegal și netemeinic.
Precizează că este administratorul societății Hojdea Trafik Trans SRL, societate ce are încheiat un contract cu Asociația Crescătorilor de Taurine, obiectul acestuia reprezentând activitatea de curățare a pășunii denumita "Coasta cu Nuci" pe o suprafața de 8 ha, curățare care constă în tăierea tuturor arborilor aflați pe acest teren cu excepția arborilor fructiferi, scoaterea tuturor arborilor și spinilor rezultați de pe teren iar materialul de foc rezultat trebuia transportat la sediul asociației în localitatea Pintic.
Astfel cum se poate observa chiar din conținutul contractului, reiese foarte clar activitatea care urma a fi executata de petent, activitate pe care de altfel a și realizat-o. În urma curățării suprafeței de teren a procedat la transportarea masei lemnoase către localitatea Pintic, insa nu înainte de a încunoștința despre acest lucru agentul constatator al Ocolului S., care deplasându-se totuși la fața locului unde se afla masa lemnoasa i-a adus la cunoștința ca pentru el nu este zi lucrătoare.
A precizat că i-a fost întocmit încă un proces-verbal prin care a fost amendat cu suma de 2.000 lei pentru că ar fi transportat fără documente materialul lemnos "sustras", adică provenit din suprafața de pășune pe care a indicat-o anterior.
Având în vedere aspectele prezentate de petent, faptul că s-au făcut obiecțiuni în procesul verbal încheiat cu rea credința, că au fost emise două sancțiuni contravenționale contradictorii în ceea ce privește chiar și cantitatea materialului lemnos confiscat (. era menționat 1 mc iar în cel de-al doilea 1,8 mc), nu poate indica decât existența unui comportament șicanator al acestui agent constatator.
De asemenea, arată că potrivit art. 19 din Legea nr. 71/2010 actualizată, privind contravențiile silvice, astfel cum a fost reținut în procesul verbal atacat, limitele de amenda sunt stabilite intre 2000-5000 lei, insa pentru alt "gen" de contravenții - "sustragerea" neidentificându-se în nici un paragraf al acestui articol.
În motivarea petitului subsidiar, arată că măsura avertismentului poate fi aplicată și în cazurile în care actul normativ de stabilire a sancțiunilor nu o prevede, derogare de la principiul care permite organelor de constatare sa plice aceasta sancțiune.
Astfel, arată că orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu trebuie sa constituie în mijloc de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
In drept, a invocat dispozițiile OG2/2001 privind regimul contravențiilor, Legea 171/2010 actualizata.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 5-15) și a solicitat proba cu martori.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f. 16), astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare (f. 20-23) prin care a solicitat respingerea plângerii formulate și menținerea procesului-verbal atacat, ca temeinic și legal; fără cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, în baza procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._, organul de control a reținut în sarcina numitului Z. C. săvârșirea următoarei fapte: în data de 02 ianuarie 2014, în jurul orelor 16, în locul numit "Pic. I.", din raza Ocolului silvic Valea Șieului, din . sustras din pădurea comunei Teaca ua.77B material lemnos 18 buc. arbori foioase, fapta fiind sancționată conform prevederilor art. 8, alin 2 lit. b, din Legea 171/2010, aplicându-i-se o amenda în suma de 800 lei.
Dacă, într-adevăr, lemnele ar fi rezultat din curățarea pășunii, atunci petentul ar fi trebuit să dețină documente de proveniența și aviz de însoțire. În caz contrar, transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire, documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare, constituie contravenție silvica și se sancționează cu amenda de la 2.000 lei pana la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase, conform Legii 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.
În data de 02 ianuarie 2014 în jurul orei 16, agentul constatator angajat al intimatei, se afla în acțiune de pază și control pe raza cantonului comunei Teaca ua.77B, când s-a întâlnit în pădurea proprietatea comunei Teaca cu petentul, care a sustras un număr de 18 buc. de arbori foioase, nicidecum din pășune, așa cum susține acesta. Agentul constatator a vrut sa confiște arborii ce erau încărcați, insa numitul Zagrean C. s-a opus măsurii și a continuat sa încarce în autoutilitara. A fost avertizat cu privire la contravenția săvârșita și la faptul ca i se va încheia proces verbal cu amenda în cuantum de 800 lei.
In jurul orei 18, în timp ce transporta materialul lemnos sustras în condițiile de mai sus, a fost oprit de un echipaj de politie care i-a confiscat materialul lemnos, deși s-a opus confiscării.
Consideră că, din punct de vedere formal, conținutul procesului verbal . nr._, cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001.
Comiterea faptelor reținute și sancționate prin procesul-verbal au fost constatate în mod direct de organul constatator, așa cum rezultă din mențiunile sale de pe procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură, până la dovada contrară, de o prezumție de veridicitate în sensul celor arătate în cuprinsul acestuia, care sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție care, în această situație, este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, sa depună la dosarul cauzei înscrisuri ori sa administreze orice alte probe din care sa rezulte faptul ca cele arătate în conținutul procesului verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
În drept, a invocat prevederile art. 115 cod pr. Civila și O.G. nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri pentru petent și proba testimonială. Instanța prin încheierea din data de 22.05.2014 a încuviințat proba cu 2 martori pentru petent, dar întrucât unul dintre aceștia nu s-a prezentat nici în urma emiterii unui mandat de aducere pe numele acestuia, prin încheierea din data de 09.10.2014, instanța a dispus continuarea judecării cauzei fără audierea numitului F. I.. A fost audiat martorul H. V., declarația sa aflându-se la dosarul cauzei la fila 43.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise (f. 45-48).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției silvice ., nr._ încheiat la data de 14.01.2014 de către intimat, petentului i s-a aplicat amendă în cuantum de 800 lei în baza art. 8 alin. 2 lit. b din Legea nr. 171/2010 și s-a dispus totodată confiscarea materialului lemnos în baza art. 19 din Legea nr. 171/2010.
În procesul-verbal contestat s-au reținut următoarele: „a sustras din pădurea comunei Teaca ua. 77B 18 buc. material lemnos, arbori foioase, cu auto BN 17 2AC”.
În drept, art. 8 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 prevede: „constituie contravenții silvice următoarele fapte: b) sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.”
Art. 8 alin. 2 lit. b din același act normativ statuează: „faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 800 lei la 2.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de la 1 până la de 3 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei”.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că în ceea ce privește fapta și sancțiunea principală, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică din procesul-verbal contestat instanța reține că nu este indicat textul de lege care prevede elementele constitutive ale contravenției, ci doar textul de lege în baza căruia i-a fost aplicată sancțiunea petentului, anume art. 8 alin. 2 lit. b din Legea nr. 171/2010.
Instanța constată faptul că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede obligativitatea de a se indica, sub sancțiunea nulității necondiționate de vătămare, descrierea faptei săvârșite, element care a fost indicat în procesul-verbal de contravenție, lipsa celorlalte elemente, inclusiv cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, conducând, eventual, la nulitatea procesului-verbal numai în situația în care se dovedește existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului, în condițiile art. 175 C.proc.civ. - aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001, iar, în prezenta cauză, nu s-a făcut de către petent dovada unei astfel de vătămări. De altfel, agentul constatator a indicat actul normativ, iar, din descrierea faptei efectuată de agentul constatator, este posibilă încadrarea juridică exactă. Eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei plângeri contravenționale. Or, instanța constată că petentul nu a suferit nicio vătămare, care să impună anularea procesului-verbal pentru acest motiv. Mai mult, având în vedere cele invocate de petent în plângere, instanța constată că aceasta știa cu exactitate pentru ce faptă a fost sancționată, având astfel posibilitatea de a formula apărări.
Astfel, din coroborarea încadrării în fapt reținută în procesul-verbal contestat cu textul de lege în baza căruia s-a aplicat sancțiunea principală, reiese că petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 (text de lege care a fost redat mai sus).
În ceea ce privește legalitatea aplicării sancțiunii complementare, instanța constată că petentului i-a fost confiscat materialul lemnos presupus sustras în baza art. 19 din Legea nr. 171/2010, astfel cum se reține în procesul-verbal contestat. Art. 19 alin. 1 prevede: „constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte”, fiind enumerate astfel o . fapte care se sancționează cu amendă în cuantumul indicat, precum și sancțiunea complementară de confiscare a materialului lemnos. Instanța reține, astfel cum s-a precizat anterior, că încadrarea juridică în baza căreia a fost sancționat petentul prin procesul-verbal contestat este cea prevăzută de art. 8 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, iar textul de lege în baza căruia a fost sancționată această faptă, anume art. 8 alin. 2 lit. b din același act normativ prevede ca sancțiune doar amenda, nefiind astfel prevăzută și sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos. Pentru aceste considerente, instanța va constata nelegalitatea aplicării sancțiunii complementare a confiscării materialului lemnos.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Totodată, în decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Petentul nu a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia.
Prin plângerea contravențională petentul a învederat instanței că este administratorul S.C. H. Trafic Trans S.R.L., astfel în baza contractului nr. 12/01.12.2013 (f. 10) avea dreptul de a curăța pășunea coasta cu nuci. Astfel, obiectul contractului menționat este reprezentat de „curățarea pășunii coasta cu nuci pe o suprafață de 8 ha, suprafață care este împădurită în proporție de 75%, curățare ce constă în tăierea tuturor arborilor aflați pe acest teren, cu excepția arborilor fructiferi”.
Instanța reține că cele menționate de petent conform cărora avea dreptul de a curăța pădurea în baza contractului indicat nu sunt temeinice. Din certificatul constatator ONRC (f. 40-41) al S.C. H. Trafic Trans S.R.L., reiese că petentul nu are nicio calitate în această firmă, cu atât mai mult nu este administratorul acesteia.
În fața instanței de judecată, petentul prin reprezentant a precizat că a avut dreptul să curețe pădurea, întrucât soția sa este administratorul societății menționate, depunând certificatul de căsătorie al acestora (f. 42). Din certificatul constatator ONRC reiese că numita Z. A. este asociat al S.C. H. Trafic Trans S.R.L.
Instanța reține că întrucât petentul nu are nicio calitate în cadrul S.C. H. Trafic Trans S.R.L., astfel cum rezultă din certificatul ONRC, iar simplul fapt că soția sa este asociat al societății menționate nu dovedește prin sine însuși că acesta avea dreptul de a proceda la curățarea pădurii și tăierea materialului lemnos. Astfel, având în vedere cele reținute anterior cu privire la prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției raportat la faptul că sarcina probei îi aparține petentului, instanța constată că acesta nu a făcut dovada existenței vreunui drept al său de a proceda la curățarea pășunii, astfel cum se reține în contractul nr. 12/01.12.2013(f 10). Acesta nu a invocat niciun alt temei care să îi dea acest drept, în afară de contractul menționat. Or, așa cum s-a reținut, contractul nr. 12/01.12.2013(f 10) nu îi dă petentului personal niciun drept în acest sens.
Nici prin declarația martorului (f. 43) nu s-a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, raportat la cele reținute mai sus cu privire la dreptul petentului de a curăța pășunea.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului care în plângere a menționat că este administrator al S.C. H. Trafic Trans S.R.L., apoi a menționat că soția lui este, pentru ca în final din certificatul ONRC să reiesă că niciunul nu au această calitate.
Instanța are în vedere și faptul că amenda aplicată este în cuantumul minim prevăzut de art. 8 alin. 2 lit. b din Legea nr. 171/2010, precum și aceea că este vorba despre un număr mare de arbori tăiați, anume 18 astfel cum rezultă din fișa de calcul de la fila 7, reprezentând 2,277 metri cub.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că doar sancțiunea amenzii ar putea atinge scopul educativ și preventiv, astfel consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va anula în parte procesul-verbal de contravenție ., nr._ cu privire la sancțiunea complementară și va dispune înlăturarea sancțiunii complementare aplicate, ca nelegală. Instanța va menține celelalte dispoziții ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. C., cu domiciliul in comuna Livezile, ., jud. BN, CNP_, cu domiciliul procesual ales la mandatar av. Morutan I. A., în Bistrița, .. 8, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul O. S. VALEA SIEULUI, cu sediul in Bistrița, ..2, jud. BN.
Anulează procesul-verbal ., nr._ încheiat în data de 14.01.2014 de către intimat, cu privire la sancțiunea complementară aplicată și dispune înlăturarea acesteia .
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal indicat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. A. C. I.
RED/DACT
LM/M.
07.11.2014
| ← Succesiune. Sentința nr. 8211/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8821/2014.... → |
|---|
