Plângere contravenţională. Sentința nr. 9589/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9589/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 8324/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9589/2014
Ședința publică din 02 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: P. A.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petenta G. P., ADMINISTRATOR PFA G. P., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2009, nr._, încheiat de intimata M. FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DJFP BISTRIȚA-NĂSĂUD la data de 07.08.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 25.11.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 02.12.2014.
Încheierea din 25.11.2014 face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 20.08.2014, sub nr._, petenta P.F.A. G. P. a solicitat reducerea amenzii contravenționale aplicate prin Procesul-verbal de constatare a contravenției ./2009, nr._ întocmit la data de 07.08.2014 de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud sau înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petenta a arătat că a fost în imposibilitate să își fiscalizeze casa de marcat deoarece nu a putut să achiziționeze o casă de marcat noua.
Totodată, petenta a invocat faptul că amenda aplicată este într-un cuantum foarte ridicat și faptul că nu deține nicio sursă de venit pentru a o achita.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 10).
La dosar au fost depuse înscrisuri: Proces-verbal de constatare a contravențiilor (f. 3), Bon fiscal (f. 4), Decizii de impunere (f. 12-13).
La dosar a depus întâmpinare intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale, arătând că procesul-verbal este legal și temeinic. Intimata a mai arătat că, raportat la perioada relativ îndelungată în care petenta a încălcat obligația legală de a utiliza casa de marcat și nu a efectuat inventarierea generală a patrimoniului, sancțiunea aplicată este justificată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., O.U.G. nr. 28/1999, Legii nr. 82/1991, art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
La termenul de judecată din data de 25.11.2014 instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ întocmit la data de 07.08.2014 de către intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, petenta P.F.A. G. P. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8400 lei, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 și de art. 41 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1991 (f. 3).
În sarcina petentei s-a reținut faptul că în cursul anului 2011 și anul 2012 nu a utilizat casa marcat, și că în perioada 2011-2013 nu a efectuat inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar.
În drept, potrivit art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, constituie contravenție neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor inscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul stergerii memoriei operative;
Iar în conformitate cu art. 41 pct. 1, lit. d) din Legea nr. 82/1991, constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la efectuarea inventarierii.
În speță, verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Pe cale de consecință, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură, în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurispudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut. În acest sens, articolul 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice statelor ca sistemele lor naționale să conțină prezumții de fapt sau de drept în măsura în care acestea sunt reglementate în limite rezonabile prin luarea în considerare a gravității situațiilor în care operează și protejând dreptul la apărare. (Cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Pe cale de consecință, atâta timp cât prezumția de responsabilitate care operează în sarcina contravenientului nu se transformă într-o prezumție irefragabilă, în sensul că persoana sancționată are posibilitatea de a utiliza în cadrul procesului de orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal de constatatare și sancționare a contravenției nu încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În speță, instanța apreciază că petenta avea posibilitatea efectivă de a face proba contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin prezentarea documentelor justificative care să ateste fiscalizarea și utilizarea casei de marcat și efectuarea anuală a inventarului.
Cu toate acestea, petenta nu a înțeles să administreze nicio probă în combaterea situației de fapt reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ci, dimpotrivă, a recunoscut săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa, arătând că nu a deținut fonduri pentru a achiziționa o nouă casă de marcat. Această împrejurare nu este, însă, de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei, câtă vreme aceasta are obligația de a se conforma tuturor dispozițiilor legale în vigoare care reglementează activitatea pe care aceasta o desfășoară.
De asemenea, faptul că la un moment dat petenta a întocmit un monetar și a declarat la Administrația Națională a Finanțelor Publice anumite venituri estimate nu o pot exonera de răspunderea contravențională având în vedere faptul că aceste documente îndeplinesc funcții diferite și mai mult, pe baza acestora nu se poate stabili cu certitudine cuantumul veniturilor realizate de petentă.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzilor, respectiv 8000 lei și 400 lei, instanța apreciază că aceastea au fost aplicate în limitele stabilite de art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 28/1991, și cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Totodată, sancțiunea aplicată este proporțională cu faptele săvârșite și cu gradul de pericol social al faptelor, ținând seama, pe de o parte, de faptul că amenzile aplicate sunt în cunatumul minim prevăzut de lege, iar pe de altă parte, de perioada îndelungată de timp în care petenta nu și-a îndeplinit obligația de a utiliza casa de marcat și de a efectua inventarierea patrimoniului său.
Instanța apreciază că în lipsa altor elemente care să denote un pericol social redus al faptelor săvârșite de către petentă, simpla împrejurare că aceasta nu deține mijloacele materiale necesare pentru a achita amenda contravențională nu este de natură să conducă la atenuarea răspunderii contravenționale a petentei.
Pe cale de consecință, instanța, în temeiul art. 34 și urm. din O.G. nr. 2/2001 urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petenta P.F.A. G. P. împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta P.F.A. G. P., cu sediul în ., nr. 19A, jud. Bistrița-Năsăud, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. F06/295/10.05.2011, având C.U.I._, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._, întocmit de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, ., nr. 6-8, jud. Bistrița-Năsăud, având cod fiscal_, cont IBAN RO53TREZ1015067XXX003469 deschi la Trezoreria mun. Bistrița, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A. A. C. I.
RED/DACT
PA/PA
05.12.2014
C.A. 03 Decembrie 2014
| ← Anulare act. Încheierea nr. 7278/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
