Suspendare provizorie. Sentința nr. 2899/2014. Judecătoria BISTRIŢA

Judecătoria BISTRIŢA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 2899/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 5304/190/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BISTRIȚA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2899/2014

Ședința publică din data de 14 Aprilie 2014

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: C. A. S., judecător

GREFIER: G. A.-M.

Pe rol fiind judecarea contestației la executare formulată de contestatorul B. DĂNUT I. în contradictoriu cu intimatul M. BISTRIȚA – DIRECȚIA ECONOMICĂ VENITURI, prin PRIMARUL MUNICIPIULUI BISTRIȚA.

Cauza s-a judecat în fond la data de 31 martie 2014, concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, dată la care instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de azi 14 aprilie 2014.

INSTANȚA

Deliberând, constată că:

Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatorul B. DĂNUT I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M. BISTRIȚA – DIRECȚIA ECONOMICĂ VENITURI, prin PRIMARUL MUNICIPIULUI BISTRIȚA să dispună anularea Titlului executoriu nr. 2650/09.05.2013 emis în dosarul execuțional nr.87/2013 și a Somației emisa sub același număr 2650/09.05.2013 precum și a tuturor formelor de executare silita efectuate în dosarul execuțional nr. 87/2013; suspendarea executării silite până la soluționarea definitiva a prezentei contestații; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că prin Somația înregistrata sub nr. 2650 emisa la data de 09.05.2013 comunicata la data de 14.05.2013, emisa de M. Bistrița-Direcția Economică-Venituri, contestatorul a fost somat ca în termen de 15 zile de la data primirii somației sa plătească suma de 3.284 lei reprezentând „penalități taxa folosința dom. public-debitare garaj amplasare domeniul public 2lei/zi".

În opinia contestatorului, aceste forme de executare sunt vădit netemeinice și date cu încălcarea esențiala a legii.

Astfel în anul 1997 numitul P. I. a încheiat cu Consiliul Local Bistrița contractul de închiriere având ca obiect „închirierea terenului în suprafața de 18 mp” situat în Bistrița, ., intre blocurile 5 și 6 „pentru a se amplasa garaj auto". Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 74/23.01.2006, contestatorul a cumpărat acest garaj de la numitul P. I..

Menționează ca prin autorizația de construire nr. 16.057/31.10.1997 Primarul Municipiului Bistrița a autorizat executarea lucrărilor de „construire garaje semiîngropate" în baza proiectului de lucrări nr. 6/97. Potrivit memoriului tehnic aceste garaje se „vor realiza semiîngropat”, iar structura de rezistență a garajelor se va compune din fundații susținute sub zidurile de rezistenta, pereți portanți din beton monolit, centuri, grinzi și planșeu din beton armat".

Ulterior, contestatorul a încheiat cu Consiliul local Bistrița contractul de închiriere având ca obiect suprafața de 18 mp teren aferent garajului construit de proprietarul inițial. Acest contract a fost modificat prin mai multe acte adiționale (nr. 1/2007; nr.2/2007 și nr.3/2008) prin care s-a actualizat contravaloarea chiriei.

Prin adresa nr. 32.313/07.05.2012 contestatorului i s-a adus la cunoștința faptul ca ar fi avut obligația de a „dezafecta garajele de pe domeniul public până la data încetării contractelor de închiriere, respectiv 31.08.2008 și de a aduce terenul la starea inițiala, liber de sarcini, lucru specificat și prin ultimele acte adiționale la contractele de închiriere garaj".

Contrar celor arătate prin aceasta adresa, în nici unul din actele adiționale la contractele de închiriere încheiate de contestator nu i s-a adus la cunoștința obligația dezafectării garajului și readucerii terenului la starea inițiala și nici a expirării termenului de închiriere la data de 31.08.2008.

În opinia contestatorului, speța de față comporta discuții sub trei aspecte: aplicabilitatea HCL 112/31.05.2007 și 161/25.09.2008 în prezenta cauza; modalitatea de reziliere/încetare a contractului de închiriere și suma pe care contestatorul o datorează cu titlu de chirie pentru imobilul închiriat.

În ceea ce privește aplicabilitatea HCL 112/31.05.2007 și HCL 161/25.09.2008, apreciază ca în speța aceste hotărâri nu sunt aplicabile, întrucât starea de fapt din prezenta cauza nu se circumscrie sferei reglementate prin aceste acte normative.

Astfel, la art. l din HCL 112/31.05.2007 la lit. a se prevăd următoarele: „pana la data de 31 iulie 2007 se dezafectează toate amplasamentele de garaje de orice tip, care nu au autorizatele de construcție ", iar la lit. b „contractele de închiriere se prelungesc prin act adițional până la data de 31 august 2008, data la care și aceste amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor respective, iar terenul se aduce la starea inițiala".

Din coroborarea celor doua prevederi reiese faptul ca prezentele dispoziții se aplica în exclusivitate garajelor „care nu au autorizație de construcție", iar în ceea ce privește litera b amplasamentele la care se refera nu includ garajele subterane sau semiîngropate, având în vedere ca nu se face mențiunea de la lit. a și anume „garaje de orice tip". În situația în care prevederile lit. b erau aplicabile și garajelor subterane sau semiîngropate, mențiunea „ garaje/amplasamente de orice tip" trebuia sa se regăsească și la litera b. Mai mult, în partea finala a prevederilor de la litera b se vorbește despre „ teren care se aduce la starea inițiala", ceea ce presupune evident o lucrare sau amplasament de suprafața, astfel cum se stabilește la lit. a.

Or, în speța este vorba despre un garaj semiîngropat astfel cum rezulta din însăși autorizația de construire nr._ din 31.10.1997, în baza căreia a fost edificat garajul din discuție.

In continuarea aceleiași idei raportându-se și la dispozițiile art. l lit. h din HCL 161/25.09.2008 care prevăd ca „ reamplasarea garajelor de către proprietari sau deținători se va face numai pe terenuri proprietate privata, în baza autorizației de construire eliberata de către Primarul municipiului Bistrița pe raza administrativ-teritoriala a municipiului Bistrița", este evident ca dispozițiile HCL 112 și HCL 161 se refera în mod clar și concret la garajele și amplasamentele situate pe domeniul public, fără autorizație de construcție. Contestatorul are în vedere faptul ca din moment ce exista o autorizație de construire eliberata de Primarul Municipiului Bistrița rezulta în mod neechivoc ca exista un acord pentru construirea și folosirea acestor garaje semiîngropate.

De altfel o dovada în plus a faptului ca prevederile celor doua Hotărâri de Consiliu local se refera la amplasamentele fără autorizație de construire, o constituie însăși aceasta prevedere de la lit. h, în sensul ca daca acum se specifica în mod concret condiționarea construirii garajelor de existenta unei autorizații de construire, este evident faptul ca cele doua acte normative urmăreau clarificarea și reglementarea situației amplasamentelor realizate fără autorizație de construire.

În ceea ce privește modalitatea de reziliere/încetare a contractului de închiriere încheiat intre contestator și Consiliul local Bistrița arată următoarele:

Chiar daca s-ar vorbi despre un contract încheiat intre o autoritate publica locala și o persoana fizica, dispozițiile Codului civil în materie contractuala nu sunt opționale, ci obligatorii și în speța de față.

Astfel, ori de cate ori s-a procedat la modificarea contractului de închiriere inițial încheiat de contestator, aceasta s-a făcut în scris, încheindu-se în acest sens acte adiționale, însușite de părți prin semnătura.

Apreciază că și în situația încetării, respectiv rezilierii contractului era obligatorie notificarea, respectiv încheierea unui act prin care părțile de comun acord sa stabilească fie "rezilierea contractului, fie prin care autoritatea contractanta înștiințează persoana fizica despre expirarea duratei contractului și obligațiile care se impun. Spune aceasta deoarece vorbește de doi proprietari, unul asupra terenului și celalalt asupra construcției.

Mai mult decât atât, Hotărârea de Consiliu local nu poate modifica raporturile contractuale dintre părțile semnatare ale contractului de închiriere, în sensul stingerii acestora, în forma actuala ea referindu-se la persoanele care au construit fără autorizație și fără a avea contracte de închiriere valabil încheiate.

Având în vedere ca în speța vorbește despre existenta unui contract care sta la baza raportului dintre contestator și intimat, este evident ca orice modificare privind clauzele contractuale se impune a fi făcuta prin acte adiționale intre părțile contractante, și nu prin Hotărâri sau alte acte unilaterale cu aplicabilitate generala și care nu sunt de esența contractului. Mai mult având în vedere implicațiile negative ale unor asemenea Hotărâri de Consiliu local pentru proprietarii edificatelor respective, era necesara o dezbatere publica, respectiv o înștiințare în special a celor care erau vizați de aceste hotărâri.

În ceea ce privește cel de-al treilea aspect supus prezentei analize, respectiv chiria pe care o datorez în baza contractului încheiat arată următoarele:

Având în vedere ca în cauza nu sunt incidente prevederile HCL 112/2007 și 161/2008 apreciază ca suma datorata de contestator este cea stabilita prin ultimul act adițional la contractul de închiriere încheiat, respectiv cel din actul adițional nr.3/01.03.2008 prin care se stabilea o chirie de 192,72 lei pe 8 luni, act adițional semnat de ambele părți contractante. De altfel aceasta poziție a fost exprimata și în scris prin adresa nr._/23.04.2012 unde a arătat faptul ca în repetate rânduri s-a prezentat la casieria Primăriei în vederea achitării chiriei aferenta contractului existent, insa acest fapt i-a fost refuzat de fiecare data, deși nu exista nici un act adițional modificator al contractului inițial sub aspectul încetării raporturilor contractuale.

Neexistenta unui înscris prin care sa se solicite în mod expres rezilierea sau o notificarea de încetare a contractului, echivalează cu prezumția de tacita relocațiune.

În drept invocă prev. art. 172 și urm. Cod proc fiscala raportat la dispoz. art. 711 și urm. Cod proc.civ., art.453 Cod pr.civila.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-24).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare (f. 49-53) prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea ca legal și temeinic a titlului executoriu nr.2650/09.05.2013, și a somației nr.2650/09.05.2013.

Cu privire la anularea titlului executoriu și a somației, ambele cu nr.2650/09.05.2013, arată că potrivit art. 145 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”, iar art. 141 alin. (1) din același act normativ prevede." Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."

Conform art.21 alin.(1-2 lit. a) din Codul de procedura fiscala, creanțele fiscale sunt impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume care se constituie venit la bugetul local.

În speță, reclamantul-contestator a formulat contestație la executare împotriva somației nr.2650/09.05.2013 însoțită de titlu executoriu cu același număr, ambele emise de către PMB-Directia Economica-Venituri și comunicate prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

Suma de 3.284 ron cuprinsa în titlul executoriu nr.2650/09.05.2013, și contestata de către reclamant, reprezintă taxa folosința teren aparținând domeniului public. Precizează ca, denumirea de „penalități taxa folosința dom. Public- debitare garaj amplasare pe domeniul public 2 lei/zi" folosita în titlul executoriu se datorează faptului ca, contul în care se virează banii poarta aceasta denumire în programul informatic.

Taxa calculata și cuprinsa în titlul executoriu nr.2650/09.05.2013, a fost stabilita în baza HCL NR.161/25.09.2008 privind stabilirea unor masuri pentru punerea în aplicare Hotărârii nr.112/31.05.2007 a Consiliului local al municipiului Bistrița, modificata și completata prin Hotărârea nr.131/28.06.2007 privind garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița.

Hotărârile antemenționate au fost aduse la cunoștința publica prin mass media locala.

Prin HCL NR.112/31.05.2007 privind aprobarea unor masuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița modificata prin HCL nr.131/28.06.2007 pentru modificarea și completarea HCL NR.112/31.05.2007 a Consiliului local al municipiului Bistrița privind aprobarea prelungirii contractelor de închiriere pentru garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița respectiv, HCL nr.161/25.09.2008 privind stabilirea unor masuri pentru punerea în aplicare a HCL nr.112/31.05.2007 modif. și compl. prin HCL nr.131/28.06.2007 privind garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița, s-a hotărât următoarele: 1. se prelungesc prin act adițional contractele de închiriere a domeniului public pentru garajele amplasate pe acesta până la data de 31.08.2008, după aceasta data acele amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor iar terenul se aduce la starea inițiala - art.1 din HCL112/31.05.2007 modificata și completata prin HCL nr.131/28.06.2007; 2. după data de 31.08.2008 când expira contractele de închiriere proprietarii/deținătorii de garaje au obligația de a ridica garajele de pe amplasamentele închiriate în caz contrar acestea vor fi ridicate de către primarie-art.1 din HCL nr.161/25.09.2008. 3. art.1 lit. b din HCL nr.161/25.09.2008 prevede:" Proprietarii sau deținătorii garajelor vor achita suma de 2 lei /zi reprezentând contravaloarea folosinței terenului pe perioada cuprinsa intre data expirării contractului de inchiriere a terenului și data ridicării de pe domeniul public.". 4.art.1 lit. g din HCL nr.161/25.09.2008 prevede:" Recuperarea cheltuielilor ocazionate de ridicarea, transportul, depozitarea și ocuparea terenului se va face prin grija Direcției administrare fond imobiliar, Direcția finanțe publice municipale (actualmente Direcția Economica-Venituri) și Direcția administrație publica, după caz;".

Ca urmare a acestor hotărâri, până la data de 31.03.2013, din totalul de 434 garaje amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița mai erau doar circa 40 de garaje neridicate iar în locul lor au fost amenajate un număr de 4500 locuri de parcare.

Reclamantul-contestator deține un garaj auto semiingropat, amplasat pe domeniul public al municipiului Bistrița ocupând o suprafața de 18 mp teren, începând cu data de 12.04.2006, data încheierii Contractului de închiriere nr.124/E ; Contractul de închiriere a fost prelungit, succesiv, prin acte adiționale, după cum urmează: Act adițional 1/2007-prelungit de la data de 01.01.2007 până la data de 30.06.2007, Act adițional 2/2007 prelungit de la data de 01.07.2007 până la data de 31.08.2008, prin Actul adițional 3/2008, în temeiul HCL 112/2007, la art.1 teza finala se stipulează expres: "părțile convin prelungirea contractului de închiriere până la data de 31.08.2008, data la care terenul se eliberează și se aduce la starea inițiala." Precizează ca aceste acte adiționale antementionate au fost depuse în copie conforma cu originalul chiar de către contestatorul-reclamant.

Prin urmare, susținerile contestatorului-reclamant potrivit cărora nu a avut cunoștința despre faptul ca avea obligația de a dezafecta garajul de pe domeniul public la data încetării contractului(31.08.2008) și aducerea terenului în starea inițiala până la primirea adresei 32.313/07.05.2012 este neadevărata, așa cum se poate observa în actul adițional nr.3/2008 agreat și semnat de către contestatorul-reclamant, și depus chiar de el în probațiune în cadrul prezentului litigiu.

Cu privire la susținerea contestatorului-reclamant potrivit căreia HCL 112/31.05.2007 și HCL 161/25.09.2008 nu îi sunt aplicabile, motivat de faptul ca "starea de fapt din prezenta cauza nu se circumscrie sferei reglementate prin aceste acte normative", arată că actele în discuție sunt cat se poate de aplicabile reclamantului și situației de fapt din prezenta cauza.

Astfel, HCL nr.112/31.05.2007 privind aprobarea unor masuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița, așa cum indica titlul prevede masuri cu privire la garajele amplasate pe domeniul public (atât cele cu autorizație cat și cele fără). La art.1 litera a se vorbește expres de garajele (indiferent de tipul acestora) care nu au autorizație de construcție - text de lege care . circumscrie spetei, insa la art.1 lit. b se vorbește fără a se menționa expres "garajele cu autorizație de construcție", iar acest fapt se deduce pe de o parte chiar din construcția art.1, care are 2 subpuncte ce sugerează în mod evident 2 situații-măsurii diferite, iar pe de alta parte din enunțul literei b:" contractele de închiriere se prelungesc prin act adițional până la data de 31 august 2008, data la care aceste amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor respective, iar terenul se aduce la starea inițiala"- rezulta fără echivoc ca se vorbește de garajele cu autorizație de construcție, întrucât existenta unui contract de închiriere teren cu Primăria municipiului Bistrița presupune existenta valabila a unei autorizații de construcție eliberata Primăria municipiului Bistrița, în acest sens. Prin urmare art.1 lit. b din HCL nr. 112/2007 se circumscrie și se aplica spetei reclamantului, mai mult prevederea din aceasta HCL a fost înscrisa expres și în actul adițional nr. 3/2008, semnat de către contestatorul reclamant.

HCL nr.161/25.09.2008 vine în continuarea HCL nr.112/2007 modificata și completata prin HCL nr.131/2007, și stabilește cu exactitate consecințele nerespectării celor 2 hotărâri anterioare, și este de asemenea aplicabila stării de fapt a contestatorului-reclamant. În considerarea celor mai sus invocate și probate cu documente, se impune respingerea susținerilor și teoriilor reclamantului ca nefondate.

Cu privire la susținerea contestatorului-reclamant referitor la încetarea contractului de închiriere în mod unilateral, abuziv, consideră ca reclamantul se afla . confuzie, fiind de domeniul evidentei ca în speța acesta a încetat ca urmare a expirării ultimului act juridic de prelungire a valabilității contractului de închiriere încheiat, se referă în speța la actul adițional nr.3/2008 (act depus în probațiune de reclamant), act adițional care întrunește acordul de voințe al ambelor părți contractante, fiind semnat de contestatorul-reclamant, și care stipulează expres la art.1, teza a II-a :."...părțile convin prelungirea contractului de închiriere până la data de 31.08.2008, data la care terenul se eliberează și se aduce la starea inițiala." Prin urmare, reclamantul fiind semnatarul acestuia act adițional avea cunoștința când încetează contractul și care este efectul încetării contractului .Având în vedere ca părțile au stabilit în înscris (actul adițional nr.3/2008) data încetării contractului, nu se impune, în mod legal, existenta unei solicitări exprese a rezilierii sau notificarea încetării contractului. Orice alte teorii sunt lipsite de fundament legal.

Cu privire la susținerea contestatorului-reclamant referitor la faptul ca în ceea ce privește chiria datorata în baza contractului de închiriere, suma corecta ar fi cea din ultimul act adițional semnat de ambele părți, respectiv Actul adițional nr.3/01.03.2008 (același act adițional care stipulează expres durata contractului), considerând ca nu ii sunt aplicabile dispozițiile HCL nr. 112/2007 și nr. 161/2008, precizează ca reclamantul se afla .. Astfel până la data valabilității contractului, adică 31.08.2008 s-a aplicat și achitat integral chiria stabilita în actul adițional nr.3/31.03.2008 semnat de ambele părți contractante; după data de 31.08.2008-data încetării exprese a contractului, având în vedere ca reclamantul nu si-a realizat obligația asumata prin actul adițional nr. 3/01.03.2008 de a preda terenul liber de sarcini proprietarului, devin aplicabile prevederile și masurile luate de Consiliul Local prin HCL nr. 112/2007 și HCL nr.161/2008, hotărâri care sunt pe deplin aplicabile reclamantului și stării de fapt în cauza.

În concluzie, în lumina celor arătate, motivate și probate cu documente raportat la textele de lege invocate, intimatul solicită respingerea contestației la executare.

In drept a invocat prev. art. 205 noul C.pr. civ., art.21, art.141, art. 145 și art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată; HCL NR.112/31.05.2007 privind aprobarea unor masuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița; HCL nr.131/28.06.2007 pentru modificarea și completarea HCL NR.112/31.05.2007 a Consiliului local al municipiului Bistrița privind aprobarea prelungirii contractelor de închiriere pentru garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița ; HCL nr.161/25.09.2008 privind stabilirea unor masuri pentru punerea în aplicare a HCL nr. 112/31.05.2007 modif. și compl. prin HCL nr.131/28.06.2007 privind garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 54-57).

În data de 18.10.2013, contestatorul a depus la dosar Răspuns la întâmpinare (f. 69-74) prin care a arătat că obiectul contestației la executare îl constituie atât așa-zisul „Titlu executoriu" nr. 2650/09.05.2013, cat și somația ca act subsecvent.

Mai mult decât atât potrivit dispoz. art. 172 alin.l cod pr.fiscala „ persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare....", iar art. 174 alin.3 arata ca „daca admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu...".

Așadar în ipoteza admiterii contestației la executare, ca efect al anularii titlului executoriu instanța va dispune și anularea actelor subsecvente, în speța a somației nr.2651/09.05.2013 ca act ce marchează începerea executării silite.

Având în vedere susținerile din întâmpinare privind caracterul de creanțe fiscale a sumelor puse în executare, arată că se impune o scurta analiza atât a caracterului acestor sume pretinse de intimata cat și în ceea ce privește caracterul înscrisului intitulat de intimata „Titlu executoriu", raportat la dispozițiile legale în vigoare.

Astfel, contrar susținerilor intimatei cum ca se află în prezenta unor creanțe fiscale, creanțele constatate prin înscrisul „titlu executoriu" nu reprezintă creanțe fiscale, ci venituri obținute din raporturi juridice contractuale.

Or, în speța toate sumele pretins datorate deriva din contractul de închiriere încheiat cu intimata, și ulterior modificat prin mai multe acte adiționale. Atât în cuprinsul contractului de închiriere cat și în actele adiționale suma stabilita de către intimata este cu titlu de „chirie pentru folosirea terenului" sau „chiria pentru terenul aferent garajului și nu taxa . Practica instanțelor judecătorești la nivel național este ca veniturile bugetare ale instituțiilor sau autorităților publice rezultate din raporturi juridice contractuale ( de ex. venituri din chirii, veniturile din concesiuni) sunt creanțe civile/comerciale, excluzându-le din sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala (Dec. 1608/2009 a ICCJ, secția comerciala; Dec. 2377/2006 a ICCJ, secția comerciala). Aceste aspecte au fost de altfel tranșate prin Legea nr. 126/2012 de punere în aplicare a OG nr.29/2011 privind modificarea Codului de procedura fiscala, astfel ca art. 1 alin.4 din Codul de proc. fiscala prevede în mod expres faptul ca veniturile obținute din raporturi contractuale nu reprezintă creanțe fiscale. Prin eliminarea din sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala a creanțelor rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția procedurii de executare silita, s-a realizat astfel armonizarea acestor prevederi cu practica instanțelor judecătorești.

Codul fiscal în cuprinsul art. 248 enumera în mod limitativ categoriile de taxe în materie fiscala, și anume: taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizațiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate; taxa hoteliera; taxe speciale și alte taxe locale. Este evident ca veniturile obținute din chirii nu reprezintă așadar taxe locale, indiferent de denumirea pe care intimata le-o da acestor venituri, ci ele sunt venituri obținute în urma unor raporturi juridice contractuale, astfel ca dispozițiile Codului de procedura fiscala nu ii sunt aplicabile.

În ceea privește caracterul de „titlu executoriu" al înscrisului emis de intimata, arată că, art. 141 Cod procedura fiscala prevede următoarele: „ în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenta unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege."

Așadar este evident ca în speța se vorbește nu de o taxa în sensul Codului fiscal, ci de venituri ale bugetului local provenite din raporturi juridice contractuale, astfel ca acestea reprezintă creanțe civile/comerciale după caz. Având în vedere ca nu exista nici o dispoziție legala expresa cum ca înscrisul emis de locator privind cuantumul chiriei este un titlu executoriu, nu exista nici o hotărâre judecătoreasca cu valoare de titlu executoriu prin care sa se stabilească faptul ca contestatorul datorează această chirie, un simplu înscris emis de locator purtând mențiunea „titlu executoriu" nu are aceasta valoare, având în vedere ca dispozițiile legale stabilesc în mod concret condițiile și înscrisurile care reprezintă titluri executorii. Mai mult decât atât, o a doua condiție pentru existenta Titlului executoriu este existenta unui titlu de creanța, care așa cum a arătat mai sus stabilește creanțele fiscale principale și accesorii ( art. 141 al.l ind.l Cod pr. Fisc). Din nou cerința principala este existenta creanțelor fiscale, și nu a unor venituri contractuale care au un regim separat de recuperare și punere în executare fata de cele fiscale.

Întrucât în speța executarea silita a fost pornita pentru recuperarea unor venituri contractuale, era necesar ca anterior punerii lor în executare, intimata sa parcurgă procedurile prevăzute de lege pentru obținerea titlului executoriu, în speța o hotărâre judecătoreasca, astfel cum prevăd în mod expres dispoz. art. 141 alin.l ind.2-Cod pr.fiscala.

In absenta unei hotărâri judecătorești - unicul titlu executoriu admisibil în speța - executarea silita pornita în baza unui simplu înscris emis de intimata și intitulat în mod abuziv „titlu executoriu" este nelegala.

În ceea ce privește aplicabilitatea HCL 112/31.05.2007 și HCL 161/25.09.2008, apreciază că în speța aceste hotărâri nu sunt aplicabile, întrucât starea de fapt din prezenta cauza este complet diferita față de situațiile reglementate prin aceste acte normative.

Astfel, la art. l din HCL 112/31.05.2007 la lit.a se prevăd următoarele: „pana la data de 31 iulie 2007 se dezafectează toate amplasamentele de garaje de orice tip, care nu au autorizație de construcție", iar la lit. b „ contractele de închiriere se prelungesc prin act adițional până la data de 31 august 2008, data la care și aceste amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor respective, iar terenul se aduce la starea inițiala ".

Din coroborarea celor doua prevederi reiese faptul ca prezentele dispoziții se aplica în exclusivitate zar ațelor „ care nu au autorizație de construcție", iar în ceea ce privește litera b amplasamentele la care se refera nu includ garajele subterane sau semiingropate, având în vedere ca nu se face mențiunea de la lit.a și anume „garaje de orice tip". în situația în care prevederile lit. b erau aplicabile și garajelor subterane sau semiingropate, mențiunea „ garaje/amplasamente de orice tip" trebuia sa se regăsească și la litera b. Mai mult, în partea finala a prevederilor de la litera b se vorbește despre „ teren care se aduce la starea inițiala ", ceea ce presupune evident o lucrare sau amplasament de suprafața, astfel cum se stabilește la lit. a.

Or, în speța este vorba despre un garaj semiingropat astfel cum rezulta din însăși autorizația de construire nr._ din 31.10.1997, în baza căreia a fost edificat garajul din discuție.

In continuarea aceleiași idei raportându-se și la dispozițiile art.l lit.h din HCL 161/25.09.2008 care prevăd ca „ reamplasarea garajelor de către proprietari sau deținători se va face numai pe terenuri proprietate privata, în baza autorizației de construire eliberata de către Primarul municipiului Bistrița pe raza administrativ-teritoriala a municipiului Bistrița", este evident ca dispozițiile HCL 112 și HCL 161 se refera în mod clar și concret la garajele și amplasamentele situate pe domeniul public, fără autorizație de construcție. Are în vedere faptul ca din moment ce exista o autorizație de construire eliberata de Primarul Municipiului Bistrița rezulta în mod neechivoc ca exista un acord pentru construirea și folosirea acestor garaje semiingropate.

In cuprinsul întâmpinării se arata ca urmare a acestor hotărâri, „ până la data de 31.03.2013, din totalul de 434 garaje amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița mai erau doar circa 40 de garaje neridicate iar în locul lor au fost amenajate un număr de 4500 locuri de parcare ". Așadar chiar intimata confirma teza expusa mai sus, prin folosirea sintagmei „ garaje neridicate" în sensul ca aceste dispoziții se refera doar la garajele supraterane, întrucât doar acestea pot fi ridicate. În speța sunt garaje semiingropate, construite și a căror ridicare nu este posibila, ci doar o eventuala demolare. Insa aceasta obligație de demolare a unei construcții, chiar garaj fiind, nu este prevăzuta în nici una din cele doua hotărâri de consiliu local analizate. Mai mult decât atât, în chiar ipoteza demolării acestor garaje, amenajarea unor locuri de parcare va fi extrem de dificila și costisitoare pentru cetățeni, în condițiile în care aceste garaje fiind semiingropate, ele sunt parțial subterane, astfel ca terenul rămas în urma demolării va fi practic o panta de o inclinație considerabila și nicidecum un teren cu potențial de parcare.

Cu privire la încetarea contractului în mod unilateral, abuziv, apreciază ca starea de confuzie de care îl suspectează intimata se găsește chiar în cazul acesteia. În cuprinsul întâmpinării cu privire la momentul încetării contractului de închiriere, intimata face o scurta prezentare a contractului încheiat cu contestatorul și a actelor adiționale. Se distinge dintre toate actele adiționale menționate actul nr. 3/01.03.2008 despre care intimata susține ca ar cuprinde clauza privind durata de valabilitate a contractului de închiriere și obligația locatarului de a elibera și a readuce terenul în starea inițiala. Având în vedere insa, ca astfel cum a menționat anterior, ridicarea acestor garaje nu este faptic și practic posibila, decât eventual demolarea lor, este evident ca prevederile HCL 112/31.05.2007 inserate în actul adițional nr. 3/2008 nu sunt aplicabile în speța. Nu exista nici o prevedere expresa în aceasta hotărâre de consiliu local care sa impună obligația locatarului de a demola o construcție ( procedura care presupune o . demersuri din partea locatarului, inclusiv eliberarea unei autorizații de demolare), întrucât în cazul acestor garaje vorbește efectiv de construcții și nu de niște cutii de tabla care pot fi ridicate.

În drept a invocat prev. art. 201 C..

În ședința publică din data de 21.10.2013, instanța a dispus suspendarea executării silite demarată în dosarul execuțional nr. 87/2013 al intimatului.

În data de 29.11.2013, intimatul a depus la dosar Răspuns (f. 86-88) la răspunsul la întâmpinare prin care arată că, potrivit art.21 alin.(1-2 lit. a) din Codul de procedura fiscala, creanțele fiscale sunt impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume care se constituie venit la bugetul local.

Suma de 3.284 ron cuprinsa în titlul executoriu nr.2650/09.05.2013, și contestata de către reclamant, reprezintă taxa folosința teren aparținând domeniului public. Taxa calculata și cuprinsa în titlul executoriu nr.2650/09.05.2013, a fost stabilita în baza HCL NR.161/25.09.2008 privind stabilirea unor masuri pentru punerea în aplicare Hotărârii nr.112/31.05.2007 a Consiliului local al municipiului Bistrița, modificata și completata prin Hotărârea nr.131/28.06.2007 privind garajele amplasate pe domeniul public al municipiului Bistrița.

Intimatul a reiterat motivele de fapt și de drept expuse în întâmpinare.

Prin Notele de ședință depuse în data de 27.03.2014 (f. 150), contestatorul a reiterat motivele de fapt și de drept expuse mai sus, în vederea admiterii contestației la executare.

În ceea ce privește modalitatea de reziliere/încetare a contractului de închiriere încheiat intre contestator și Consiliul local Bistrița arată că dispozițiile Codului civil în materie contractuala nu sunt opționale, ci obligatorii și în speța de față.

În ceea ce privește chiria pe care o datorează în baza contractului încheiat având în vedere că în cauza nu sunt incidente prevederile HCL 112/2007 și 161/2008 apreciază ca suma datorata de este cea stabilita prin ultimul act adițional la contractul de închiriere încheiat, respectiv cel din actul adițional nr.3/01.03.2008 prin care se stabilea o chirie de 192,72 lei pe 8 luni, act adițional semnat de ambele părți contractante.

Prin Notele de ședință depuse în data de 31.03.2014 (f. 153-155), intimatul a reiterat motivele de fapt și de drept expuse mai sus, în vederea respingerii contestației la executare.

A precizat că relațiile contractuale dintre părți s-au încheiat la data de 31.08.2008, când Contractul de închiriere nr.124/E/12.04.2006, prelungit prin ultimul act adițional nr.3/2008, a expirat.

Chiria datorata în baza Contractului de închiriere antemenționat, a fost achitata integral, la casieria PMB-Directia Patrimoniu (personal).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Împotriva contestatorului a început executarea silită în dosarul nr.87/2013 a Mun.Bistrița –Direcția Economică pentru suma de 3.284 lei reprezentând penalități taxa folosință domeniu public – debitare garaj amplasare pe domeniul public 2 lei/zi .

Contestatorului i-au fost comunicate somația și un înscris în formă tipizată - titlul executoriu la 15.05.2013 (f.92).

Analizând copia dosarului de executare silită depus la filele 90-97, instanța reține că în acest dosar nu există un titlu executoriu împotriva contestatorului.

Intimatul a emis actele de executare silită fără a exista un temei pentru acestea, în cauză neexistând o hotărâre judecătorească care să stabilească obligația contestatorului la plata unei sume de bani.Chiar dacă contestatorul ar fi datorat această sumă de bani, având în vedere natura izvorului obligațional, anume contractul de închiriere, intimatul nu putea executa silit această sumă fără a obține în prealabil un titlu de creanță - în cauză, o hotărâre judecătorească, deoarece Hotărârea Consiliului Local în baza căruia s-a efectuat calculul penalităților nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.

Potrivit disp.art.632 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care potrivit legii, pot fi puse în executare.

Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: 1.încheierile și procesele verbale întocmite de executorii judecătorești, care potrivit legii constituie titluri executorii; 2.înscrisurile autentice; 3.titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie (art.638 al.1 NCPC ).

Apărarea intimatului, care a invocat disp.art.49 din Legea nr.215/2001 este neîntemeiată. Conform acestui text de lege, hotarârile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică, iar cele individuale, de la data comunicării, însă nu exista nici o dispoziție legală care să confere calitatea de titlu unei hotărâri a consiliului local, indiferent daca aceasta are caracter normativ ori individual.

În consecință, în baza art.719 al.1 NCPC, instanța va admite contestația la executare silită și va dispune anularea executării silite efectuată în dosarul nr.87/2013 al intimatului .

În baza art.453 al.1 NCPC, obligă intimatul la 175 lei cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu de avocat. Intimatul nu va fi obligat la cheltuielile privind taxa judiciară de timbru, deoarece în baza art.45 al.1 lit.f din OUG nr.80/2013 aceasta se restituie la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă .

În baza art.650 al.3 hotărârea este executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite contestația la executare silită formulată de către contestatorul B. D. I., CNP_, domiciliat in Bistrița, ., nr. l, ., .-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul MUN.BISTRIȚA – DIRECȚIA ECONOMICĂ, cu sediul in Bistrița, ..l7, jud. Bistrița-Năsăud, C.:_ .

Dispune anularea executării silite efectuată în dosarul nr.87/2013 al intimatului .

Obligă intimatul la 175 lei cheltuieli parțiale de judecată către contestator.

Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.

Pronunțată în ședința publică din data de 14.04.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

C. A. S. G. A.-M.

RED/DACT

CAS/M.

18.06.14

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9242/2014....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 8127/2014.... →

Suspendare provizorie. Sentința nr. 2899/2014. Judecătoria BISTRIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare provizorie. Sentința nr. 2899/2014. Judecătoria BISTRIŢA