Fond funciar. Sentința nr. 539/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 539/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 3488/192/2009*
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDECATORIA B. V. - CAUZE GENERALE
Sentinta civila Nr. 539/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Grefier A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții O. M., O. E. și pe pârâtii P. D. ,P. M., A. E., A. D. ANIȘOARA, A. L., I. M., P. S. (D.), N. M., P. M., A. N.(I.), A. J., C. L. DE FOND FUNCIAR S., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR G., A. M., P. S.-PRIN PRIMAR, P. G.-PRIN PREFECT, T. I. ( N.), având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.03.2013 care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.03.2013, când:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2009, reclamanții O. M. și O. E., în contradictoriu cu pârâții A. L., I. M., P. S., N. M., P. M., A. N., A. M., T. I., A. J., C. locală de fond funciar S., C. jud. G., P. S., P. G., au solicitat instanței de judecată constatarea nulității absolute parțiale a TP_/ 2.11.2006, în sensul radierii suprafeței de 2100 mp din T 12, P 900,901,902 și obligarea Primăriei și a Prefecturii G. de a emite Ordinul Prefectului pentru terenul de 2100 mp pe numele lor, al reclamanților. În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt deținătorii imobilului teren de 2100mp și construcție din 1981, pentru care au achitat taxele și impozitele. Au solicitat primăriei să li se elibereze titlu de proprietate în baza art. 23 din L 18/1991, însă au fost refuzați deoarece terenul este trecut în titlul de proprietate emis de pe urma defunctului G. G. moștenitorilor acestuia. În prezent, persoanele înscrise în titlul de proprietate sunt decedate și au ca moștenitori astfel: N. M.: pe O. E. și N. M. ; P. D.: pe P. S. și P. M.; U. R. pe A. L. și I. M., T. A. pe A. J., A. P., decedat, cu fiii A. N., A. M.. Reclamanții au susținut că în mod eronat s-a înscris în titlul de proprietate terenul de 2100 mp aferent locuinței lor, astfel că solicită radierea din titlul de proprietate și emiterea în favoarea lor a ordinului prefectului în baza art. 23 din L 18/1991.
În drept, reclamanții au invocat art. 23, 24, 36 din L 18/1991, L 169/1997. La dosar au fost depuse: titlul de proprietate nr._/2006,fila reg. Agr. O. M..
În cauză, pârâții A. L., I. M., P. S., N. M. au formulat o întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire pentru terenul intravilan de 2100 mp care a fost atribuit pe numele celor care au formulat cerere, respectiv N. M., mama reclamantei, P. D. și U. R.. Terenul de 2100 mp provine de la defunctul G. G. și s-a reconstituit pe numele descendenților săi. Nu poate reclamanta, nepoată de fiică, îndreptățită la reconstituire deoarece mama sa era în viață la acea dată, iar pe de altă parte, reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire. Pârâții au precizat că acțiunea a fost formulată de reclamanți doar pentru a suspenda dosarul nr._ privind partajul. La solicitarea instanței au fost comunicate actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/2006, respectiv: cererea nr. 331/1991, anexa 3 poz. 148- defunct G. G., proces verbal de punere în posesie. P. comunei Găiseni a comunicat instanței prin adresa nr. 1936/2010 că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire și figurează înscriși la rol cu o casă de locuit din 1982. La dosar au mai fost depuse: dosarul notarial privind deschiderea succesiunii defunctei G. I., CM 299/3.06.1982 privind pe defuncta G. I., acte de stare civilă. Pârâții A. N., A. J., N. M., T. I. au depus la dosar cereri prin care au declarat că sunt de acord cu acțiunea deoarece reclamanții dețin un teren de 2100 mp pe care și-au construit o casă în 1982 și care provine de la mama reclamantei N. M. ce l-a dobândit prin moștenire de la mama sa. În cauză s-a pronunțat sentința civilă nr. 1779/30.06.2011 prin care s-a respins acțiunea reclamanților. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții. În recurs, au fost depuse la dosar: adeverinta nr. 3168/2011 a Primăriei S. din care reiese că reclamanții figurează cu casă, teren curți de 600 mp și teren arabil de 1500 mp, certificat fiscal 3168/2011, fila registru agricol O. M.. Prin decizia nr. 576/2012 a Tribunalului G. s-a dispus casarea sentinței civile nr.1779/2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că deși instanța de fond a admis toate probele solicitate, inclusiv expertiza, însă aceasta nu a mai fost administrată deși este utilă pentru identificarea terenului, a suprafeței ocupate de casă și curte la data apariției L 18/1991. După casare cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 6 08 2012. În ședința publică din 4.12.2012 instanța a încuviințat proba cu acte, interogatoriu și o expertiză topo. Prin adresa nr. 3291/2013 P. comunei S. a comunicat instanței răspunsurile la interogatoriul formulat de pârâți și a precizat că până din anul 1981 O. M. figurează ca plătitor de impozit pentru casa și terenul aferent de 250 mp, iar din 2001 plătește impozit pentru casă și terenul de 2100 mp.
La dosar a fost depus raportul de expertiză topo efectuat de expert D. Z. care a identificat terenul de 2100 mp astfel: suprafața rezultată în urma măsurătorilor este de 2034 mp și este formată din ., . și .. Pe teren se află 7 construcții în suprafață totală de 168 mp ( o locuință și 6 anexe) situate în întregime pe . mai precizat că hotarul pe aliniamentul 130-415 ce se învecinează cu Băjescu I. nu este liniar, ci are un curs nefiresc față de celelalte laturi, astfel că în anexa 2 prezintă schița terenului având ca aliniament punctele 130- A-415. Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Pentru a dovedi posesia asupra terenului liber de construcții reclamanții au solicitat suplimentarea probatoriului cu proba testimonială. Instanța a admis proba cu 2 martori pentru reclamanți și un martor pentru pârâți la solicitarea acestora. Au fost audiați martorii M. G. și Băjescu M., la propunerea reclamanților. Aceștia au declarat că terenul ocupat de reclamanți, curte și grădină este folosit de aceștia din 1982 când și-au construit casa. Terenul provine de la mama reclamantei N. M. care le-a despăgubit pe surorile ei cu bani pentru a-i ceda acest teren. A fost audiat martorul B. Jean, la propunerea pârâților, care a declarat că terenul pe care reclamanții au casa provine de la G. G., bunicul reclamantei care a avut 3 copii. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele: TP nr._/2006 a fost eliberat pe numele descendenților defunctului G. A G. pentru suprafața de 1,96 ha, din care 1,75 ha extravilan și 0,21 ha intravilan. Pentru acest titlu s-a depus cererea de reconstituire nr. nr. 331/16 03 1991 prin care s-a solicitat atribuirea terenului de 1,86ha, din care 1,77ha extravilan și 0,09ha intravilan. Se observă că deși s-a formulat cerere doar pentru 900 mp intravilan titlu s-a emis pentru întregul teren intravilan de 2100 mp. Pe de altă parte, din probele dosarului reiese cu claritate că reclamanții au construit o casă în anul 1982 și că se folosesc de terenul aferent acesteia de la data construirii. P. a comunicat instanței că reclamanții au plătit taxe pentru casă și 250 mp din 1982, iar din 2001 pentru tot terenul de 2100 mp. Martorii audiați au declarat că reclamanții au posesia terenului, respectiv a curții și a grădinii din 1982 și că sunt cunoscuți în localitate ca proprietari. Deși reclamanții au susținut permanent că terenul de 2100 mp a aparținut în exclusivitate lui N. E. deoarece ea a fost singura moștenitoare a mamei sale G. I., conform CM 299/1982 care la rândul ei a avut terenul de la părinți, nu s-a făcut această dovadă, mai ales că la masa succesorală s-a reținut o casă cu 250 mp fără a se putea stabili dacă există identitate între acest teren și cel pe care reclamanții au casa. Ceea ce se poate reține cu certitudine este că la apariția Dec. Lege 42-_ și apoi a L 18/1991 reclamanții aveau casa construită pe terenul de 534mp reprezentând curtea casei și restul de 1500 mp erau folosiți ca grădină. Potrivit art. 8 din Decizia Lege 42/1990 care a fost preluat apoi de L 18/1991, terenul aferent casei și anexelor gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora constituie proprietatea privată a deținătorilor care le pot înstrăina sau lăsa moștenire. Ulterior, prin art. 23 din L 18/1991 s-a stipulat că terenul astfel determinat potrivit art.8 din Dec. 42/1990 rămâne în proprietatea privată a cooperatorilor sau moștenitorilor acestora. Având în vedere textele citate reiese că reclamanții la data apariției L 18/1991 erau deja proprietarii curții și a grădinii prin efectul dec.-lege 42/1990 care a constituit dreptul de proprietate pentru curte și grădina casei fără a-l condiționa de depunerea unei cereri prealabile. Așa fiind, instanța apreciază că, din moment ce reclamanții deveniseră proprietari ai terenului aferent din 1990, faptul că ulterior după apariția L 18/1991 nu au formulat cerere considerându-se deja proprietari nu putea conduce la pierderea dreptului lor câștigat prin efectul legii și atribuirea terenului aferent casei lor altor persoane. Este adevărat că reclamanții nu au depus cerere de reconstituire sau constituire, însă nici cei înscriși în TP atacat nu au cerut tot terenul de 2100 mp, ci doar 900 mp, probabil tocmai în considerarea faptului că reclamanții aveau deja casa de locuit pe terenul de 1200mp, iar cei 900mp reprezentau grădina. Așa fiind, instanța apreciază că în mod eronat s-a înscris în TP_/2006 terenul intravilan de 2100 mp, atâta timp cât, pe de o parte nu a fost solicitat în întregime, iar pe de altă parte, reprezenta curtea și grădina casei reclamanților din 1982, pentru care au achitat taxe și impozite. De altfel, o parte din pârâți, respectiv A. N.,A. J., N. M., T. I. au declarat prin cererile depuse la dosar că sunt de acord cu acțiunea și recunosc dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului aferent casei susținând că în mod eronat este înscris în TP_/2006.
Din considerentele expuse instanța va dispune admiterea capătului de acțiune privind nulitatea absolută parțială a TP_/2006 în sensul radierii din acest titlu a terenului intravilan de 2100 mp. Instanța în baza art. 23 din L 18/1991 va constata că reclamanții sunt proprietarii terenului de 2100 mp identificat în schița anexă nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expert D. Z. . În ceea ce privește capătul de acțiune privind obligarea Primăriei S. și a Prefecturii G. de a emite Ordinul Prefectului, instanța apreciază că nu este întemeiat din următorul considerent: Potrivit art. 36 L 18/1991 ordinul prefectului se emite pentru terenurile intravilane atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor deținătorilor acestora în baza L 58/1974, ceea ce nu este cazul în speță. Terenul aferent casei nu a fost trecut în proprietatea statului și în folosința deținătorilor potrivit L 58/1974, respectiv reclamanții nu au cumpărat casa, iar terenul a trecut în proprietatea statului prin efectul L 58/1974, ci au construit-o pe un teren ce provenea de la bunicul său, G. A G..
Prin urmare, instanța va respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții O. M. și O. E., ambii cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtii A. L., domiciliată în ., I. M.,domiciliată în ., N. M., domiciliat în ., P. M.,domiciliat în Bucuresti, sector 3, ..5, ., ., fără forme legale în ., A. N.(I.), domiciliat în ., A. M., domiciliat în ., T. I. (N.) domiciliat în ., P. S.-decedat, cu mostenitorii P. D. si P. M., ambii cu domiciliul în ., A. J.-decedată, cu mostenitorii A. E. și A. D. Anișoara, ambii cu domiciliul în . ,C. locală de fond funciar S.,cu sediul în ., C. judeteană de fond funciar G., cu sediul în G., judet G., P. S. prin Primar, cu sediul în ., P. G. prin Prefect, cu sediul în G., judet G.
Constată nulitatea absolută partială a titlului de proprietate nr._/11.04.2006 și dispune radierea din acest titlu a terenului de 2100 m.p. intravilan situat în T.12, parcelele 900,901 si 902.
In baza art.23 din legea 18/1991 republicată constată că reclamantii sunt proprietarii terenului de 2100 m.p. intravilan din T.12, P.900, 901, 902, reprezentând teren aferent casei de locuit, curtea si grădina conform schitei la raportul de expertiză întocmit de expert Z. D. .
Respinge capătul de actiune privind obligarea Primăriei S. si a Prefecturii G. de a emite ordinul Prefectului ca nefondat.
In baza art.276 cod procedură civilă obligă pârâtii persoane fizice la plata către reclamanti a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, A. S. |
red.jud.B.C.
tehnored.S.A., 20 ex.
18.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1018/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1841/2013.... → |
|---|
