Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 158/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 158/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 2047/192/2012
Operator de date cu caracter personal nr.2902
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDEȚUL G.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 158
ȘEDINTA PUBLICĂ DIN: 24.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R.-C. L.
GREFIER: A. P.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul P. D., în contradictoriu cu pârâtul V. I., având ca obiect „pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Față de lipsa părților la primul apel nominal, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin avocat E. C., cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 3 din dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Față de răspunsurile date de pârât la interogatoriul ce i-a fost administrat la termenul anterior, apărătoarea reclamantului depune la dosar procura specială autentificată sub nr. 2188/01.11.2006 de BNP M. E., procură în baza căreia s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare.
În baza acestei procuri a fost stabilit și prețul de 4000 euro, echivalent în lei, iar afirmația potrivit căreia pârâtul a primit suma de 30.000.000 lei vechi ține de raporturile dintre pârât și mandatarul său, însă reclamantul a achitat suma stabilită, aceea de 4000 euro.
Instanța invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Apărătoarea reclamantului învederează instanței că, astfel cum rezultă din conținutul înscrisului de la fila nr. 13 din dosar, respectiv contractul de arendare, întreaga . P. D.. Astfel, această prescripție a fost întreruptă, deoarece acesta este cel care are posesia terenului. Apărătoarea reclamantului consideră că instanța se află în situația de recunoaștere a pretențiilor deduse judecății prin pasivitatea pârâtului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea reclamantului pune concluzii de admitere a acțiunii și solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc autentic de vânzare-cumpărare, având în vedere că prețul a fost achitat și a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare. Apărătoarea reclamantului solicită instanței să oblige pârâtul la plata celeilalte obligații, respectiv plata sumei ce reprezintă contravaloarea întocmirii cadastrului pentru terenul ce face obiectul cauzei precum și la plata cheltuielilor judiciare constând în taxa judiciară de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.09.2012, sub numărul_, reclamantul P. D. a chemat în judecată pe pârâtul V. I. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren de 6950 mp, situată în comuna Mihăilești, ., sola 104, .: la N-DE, E-V. N.I., S-DE, V-C. N., să dispună transmiterea hotărârii rămase definitive și irevocabile în termen de 3 zile la biroul de carte funciară al Judecătoriei B. V., în vederea intabulării dreptului de proprietate cu privire la terenul menționat, comunicarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile către Administrația Finanțelor Publice a Orașului Mihăilești, corespunzătoare domiciliului pârâtului, în temeiul art.77 ind.1 alin.6 teza a II a a Legii nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind codul fiscal cu normele sale metodologice, astfel încât pârâtul să fie obligat la plata impozitului cuvenit transferului dreptului de proprietate, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea documentației cadastrale pe care nu a efectuat-o și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 01.11.2006, în calitate de promitent-cumpărător a încheiat cu pârâtul, alături de alte persoane, în calitate de promitenți vânzători reprezentați de mandatar S. V., un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.676 de BNP S. F., prin care promitenții vânzători s-au obligat să îi transmită dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor descrise iar pârâtul V. I. s-a obligat să îi transmită dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 6950 mp, până cel târziu la data de 23.03.2007.
De asemenea, reclamantul a arătat că pârâtul s-a obligat să prezinte originalele actelor doveditoare a dreptului său de proprietate, documentația cadastrală și o adeverință eliberată de Primărie care să ateste că terenul nu este afectat de rețele supra și/sau subterane iar reclamantul a achitat integral prețul convenit în sumă de 4518 euro, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 15.879 lei și a intrat în posesia terenului.
Totodată, reclamantul a învederat faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a întocmi documentația cadastrală și de a intabula dreptul de proprietate și nu l-a convocat să se prezinte la BNP S. F. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nici nu a răspuns notificării nr.242/09.03.2010, notificare ce i-a fost transmisă prin BNP D. D. Crenguța.
In drept au fost invocate dispozițiile art.5 alin.2 din Titlul X privind circulația juridică a terenurilor din Legea nr.247/2005, art.82 coroborat cu art.112, art.274 alin.1 Cod procedură civilă, art.969, art.970 și art.1073 Cod civil, art.77 ind.1 alin.6 teza a II a din Legea nr.571/2003, coroborat cu HG nr.44/2004 privind codul fiscal cu normele sale metodologice și art.54 alin.2 din Legea nr.7/1996.
In probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului.
Odată cu cererea de chemare în judecată, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.676/01.11.2006 de BNP S. F., notificare a pârâtului prin executor judecătoresc, dovadă de primire și proces-verbal de predare din 12.03.2010, contract de arendare din 22.07.2011, carte de identitate a reclamantului . nr._ eliberată la data de 11.01.2012, dispoziție privind admiterea cererii de schimbare pe cale administrativă a prenumelui reclamantului, adresa nr.1/07.03.2012 eliberată de ..
Deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamant în dovedirea acțiunii proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar (fila nr.37).
De asemenea, la termenul de judecată din data de 24.01.2013 instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.11.2006, s-a încheiat între părți un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.676 de BNP S. F., prin care pârâtul V. I. s-a obligat ca până la data de 23.03.2007 să vândă reclamantului P. D., dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 6.950 mp, situat în satul Popești, ., sola 104, . sumei de 4518 euro, reprezentând echivalentul sumei de 15.879 lei, reclamantul achitând suma totală de_ euro, tuturor vânzătorilor, prin mandatarul lor, la data încheierii respectivului antecontract. De asemenea, în antecontract s-a consemnat că actul de vânzare-cumpărare urma să fie încheiat la notar, menționându-se ca dată de încheiere a contractului 23.03.2007.
Potrivit dispozițiilor art.1294 Cod civil, vânzarea-cumpărarea este un contract prin care vânzătorul strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părți, cumpărătorul care se obligă în schimb a plăti vânzătorului prețul bunului vândut. În principiu, vânzarea este un contract consensual, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat. Prin excepție de la principiul consensualismului, în cazurile special prevăzute de lege vânzarea devine un contract solemn, terenurile putând fi înstrăinate prin acte juridice între vii, sub sancțiunea nulității absolute, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică.
Instanța reține faptul că prin încheierea acestui antecontract nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului. In sarcina ambelor părți s-a născut obligația de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare-cumpărare și, pentru că reclamantul nu invocă un drept real, acțiunea este personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În prezenta cauză, instanța reține că, în raport cu probele administrate și cu susținerile părților, la data formulării cererii, care are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dreptul la acțiune al reclamantului era prescris.
Astfel, între părți s-a încheiat la data de 01.11.2006 un antecontract de vânzare-cumpărare prin care acestea s-au angajat să încheie ulterior contractul de vînzare-cumpărare, asumându-și obligația de a face.
Deoarece antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligației asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligației de a face se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Acest termen curge din momentul încheierii convenției, însă atunci când promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului-vânzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Or, în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada că a preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât din adresa înregistrată sub nr._/26.11.2012 eliberată de Primăria Orașului Mihăilești reiese că pârâtul figurează ca titular de rol fiscal pentru suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu, iar în răspunsurile la interogatoriul luat, respectiv la întrebarea nr.3 pusă din oficiu de către instanță, pârâtul confirmă acest fapt, precizând că în prezent el este cel care stăpânește terenul, acesta fiind închiriat unei asociații din Novaci și cel care plătește impozitele pentru el.
Referitor la contractul de arendare aflat la fila nr.13 din dosar, singurul înscris depus de reclamant pentru a dovedi posesia terenului, instanța constată că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 23.03.2007, data la care urma să fie încheiat actul de vânzare-cumpărare în formă autentică și s-a împlinit la data de 23.03.2010. Or, contractul de arendare a fost încheiat la data de 22.07.2011 iar obiectul acestui contract îl constituie exploatarea de către arendaș a mai multor tarlale de teren agricol, iar indicarea doar a numărului de . află și terenul ce face obiectul prezentului litigiu nu este suficientă pentru individualizarea acestuia.
Având în vedere că în prezenta cauză, acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție iar reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripției, contractul de arendare invocat fiind încheiat la aproximativ un an și cinci luni după împlinirea termenului de prescripție, instanța constată că nu se poate invoca întreruperea cursului prescripției prin încheierea acestui contract de arendare, termenul de prescripție fiind împlinit iar terenul nu este determinat și individualizat în mod expres în cuprinsul contractului de arendare, prin indicarea suprafeței acestuia și a amplasamentului cu vecinătăți, neputându-se stabili cu certitudine dacă și această suprafață de teren a făcut obiectul contractului de arendare, aspect ce nu prezintă însă relevanță raportat la termenul de prescripție.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului și va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca fiind prescrisă.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. D., domiciliat în Voluntari, ..1H, ..Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul V. I., domiciliat în Mihăilești, ., ca fiind prescrisă.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea documentației cadastrale, ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.01.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-C. LUCAANDREEA P.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 957/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1018/2013.... → |
|---|
