Plângere contravenţională. Sentința nr. 892/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 892/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 619/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDECATORIA B. V. - CAUZE GENERALE
Sentința civilă Nr. 892/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. T. și pe intimatul A. R. ROMÂNĂ, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul asistent M. A. I., lipsind petentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se procedează la ascultarea martorului din acte M. A. I., pe excepția tardivității introducerii plângerii invocată de intimată, a cărui declarație a fost semnată și atașată la dosar.
Având în vedere declarația martorului audiat la acest termen, în sensul că nu a luat parte, efectiv, la procedura de afișare, instanța nu poate stabili dacă, în mod rezonabil, petentul ar fi putut lua la cunoștință de actul contestat prin afișarea la domiciliu, motiv pentru care instanța respinge excepția tardivității plângerii, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Instanța, în temeiul art. 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 19.02.2013, sub nr._, contestatorul M. T. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ încheiat în data de 04.11.2011 de intimata A. R. Română.
În motivare contestatorul arată, în esență, că locul săvârșirii faptei nu există, întrucât efectuează transport rutier de persoane pe ruta Dîrvari, jud. Ilfov – București și nu B. Deal, cum se menționează în procesul-verbal.
Petentul învederează că la data de 05.10.2011 a fost oprit în trafic de inspectorii ARR în localitatea Ciorogârla, însă nu a fost sancționat contravențional, ci doar i-au fost verificate actele. Mai arată că procesul-verbal nu a fost întocmit la data controlului, ci la data de 04.11.2011 la sediul intimatei, și nu conține semnătura unui martor asistent care să probeze faptele consemnate și nici motivul pentru care se refuză semnarea actului.
Contestatorul precizează faptul că procesul-verbal contestat nu i-a fost comunicat, luând cunoștință de acesta prin înștiințarea de plată nr. 761/05.02.2013 emisă de Primăria comunei B. Deal, pe care a primit-o la data de 17.02.2013. Totodată, mai arată că la domiciliul său este prezentă în permanență o persoană și nimeni nu a văzut cum s-a procedat la afișarea procesului-verbal în discuție.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.03.2013 intimata a invocat excepția tardivității plângerii, având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat petentului la data de 02.12.2011, iar plângerea a fost formulată la 19.02.2013.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, întrucât procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege și are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei până la proba contrarie. Se mai arată că săvârșirea contravenției nu a avut loc din cauze obiective, ci reprezintă o nerespectare a legii, cu intenție, de către petent.
Intimata a învederat și că petentul nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal, deși îi revenea sarcina probei.
În drept, au fost invocate art. 205-208 C.proc.civ., OG nr. 2/2001 și Legea nr. 102/2006.
La data de 02.04.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității plângerii întrucât procesul-verbal nu i-a fost comunicat, luând la cunoștință de acesta prin înștiințarea primită de la Primăria B. Deal.
La termenul din 22.05.2013 instanța a respins excepția tardivității plângerii pentru motivele expuse în încheierea de ședință.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul M. A. I..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/04.11.2011, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 58 lit. ț din OUG nr. 109/2005, reținându-se că la controlul efectuat în trafic în data de 05.10.2011, ora 18.13, pe raza localității B. Deal, a fost oprit pentru control microbuzul cu nr. de înmatriculare_, deținut și utilizat de . SRL București, conducător auto fiind M. T., care efectua transport rutier de persoane. La momentul controlului s-a constatat faptul că conducătorul auto sus menționat transporta mai multe persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele sau categorii.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contestatorului și nu a fost identificat niciun martor, decât alt agent constatator.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța apreciază neîntemeiată susținerea contestatorului privind lipsa locului săvârșirii faptei din procesul-verbal, atât timp cât este precizat locul controlului ca fiind localitatea B. Deal. De asemenea, nu există nicio mențiune privind ruta pe care petentul efectuează transport de persoane, loc. B. Deal fiind doar locul constatării faptei.
Totodată, împrejurarea că actul de sancționare a fost întocmit după o lună de la data constatării nu afectează valabilitatea acestuia, atât timp cât art. 13 alin.1 din OG nr. 2/2001 prevede că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește lipsa martorului asistent, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG nr.2/2001, în procesul-verbal fiind menționate motivele care au dus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține faptul că procesul-verbal de contravenție legal întocmit, în cuprinsul căruia sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat, se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, făcând dovada situației de fapt reținute, până la proba contrară.
Această concluzie nu contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia răspunderea contravențională constituie o „acuzație în materie penală” ce atrage aplicabilitatea prezumției de nevinovăție, întrucât prezumția prevăzută de art.6 par.2 din Convenție nu are caracter absolut, procesului-verbal de contravenție putându-i-se recunoaște, la rândul său, în dreptul intern, prezumții (de legalitate și temeinicie), dacă îi sunt acordate contravenientului garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare.
În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate, însă apărările invocate de contestator nu au fost dovedite.
De altfel, petentul nici nu a pus în discuție temeinicia actului de sancționare, invocând doar nelegalitatea acestuia.
Conform art. 14 din OG nr.2/2001, Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar alin.2 al aceluiași articol menționează faptul că Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Aplicând aceste dispoziții legale, instanța constată că procesul-verbal . nr._ a fost încheiat la data de 04.11.2011, la aceeași dată fiind aplicată și sancțiunea amenzii.
În ședința publică din 22.05.2013 instanța a constatat că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a luat cunoștință de actul contestat prin afișare, având în vedere că martorul audiat nu a cunoscut împrejurările concrete în care s-a comunicat procesul-verbal, astfel că instanța a apreciat ca dată a comunicării 17.02.2013.
În consecință, având în vedere că de la data aplicării sancțiunii – 04.11.2011 – și până la data comunicării procesului-verbal – 17.02.2013 – a trecut mai mult de o lună, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va constata prescrisă executarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 5000 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de contestatorul M. T., domiciliat în . M. V., . nr. 32, jud. G., în contradictoriu cu intimata A. R. Română, cu sediul în București, .. 38, sectorul 1.
Constată prescrisă executarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 5000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ încheiat în data de 04.11.2011 de intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B. V..
Pronunțată în ședință publică, 22.05.2013.
Președinte, C. T. | ||
Grefier, G. R. |
C.T. 06 iunie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1381/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 875/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE → |
|---|
