Plângere contravenţională. Sentința nr. 1381/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1381/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1166/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr.2902
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA B. V.
Sentința civilă nr. 1381
Ședința publică din data de: 26.09.2013
Instanța constituita din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul O. I. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2013 sub nr._, petentul O. I. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.05.2013, întocmit de intimatul IPJ G.-Poliția Roata de Jos, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție și, pe cale de consecință, anularea amenzii aplicate, a punctelor de penalizare și restituirea permisului de conducere iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu măsura avertismentului.
In motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, la data de 06.05.2013, ora 05.05 s-a întocmit procesul verbal în care se menționează că a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr._ pe . testat cu fiola ./09.10.2014 s-a constatat că aceasta s-a înverzit aproximativ 20%. Mai arată petentul că cele precizate în procesul verbal încheiat nu corespund realității, întrucât el nu a consumat alcool la ora menționată de către organele de poliție, ci cu o zi înainte, însă nu s-a odihnit decât câteva ore.
Petentul învederează că agentul constatator nu i-a ascultat explicațiile, completându-i între timp procesul verbal, fără a-i explica la sfârșit că are dreptul de a nu semna, spunându-i doar că are dreptul de a face contestație în instanță, el făcându-și doar „datoria și norma”.
In drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 204 Cod procedură civilă, art. 223 Cod procedură civilă, OUG nr. 195/2001, OG nr. 2/2001.
Au fost anexate plângerii, în copii nesemnate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: carte de identitate . nr._/20.05.2010 eliberată de SPCLEP Roata de Jos pe numele petentului, certificat de naștere . nr._/30.04.1992 pe numele petentului, proces verbal . nr._/06.05.2013, dovada reținerii permisului de conducere, eliberată la data de 06.05.2013.
In probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a oricărei alte probe necesare justei soluționări a cauzei.
La data de 13.06.2013 s-a depus la dosar prin serviciul Registratură al instanței întâmpinare formulată de către intimat, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată, menținerea procesului verbal întocmit, precum și încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei materiale cu fiola alcooltest.
In motivare, intimatul a arătat că fapta săvârșită de petent constituie contravenția reglementată de art.102 alin.3 lit.a din OUG 195/2002, sub aspectul legalității, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, acesta fiind semnat de către petent.
Sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat faptul că a fost descrisă în amănunt contravenția săvârșită iar aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 675 lei și a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere au avut loc imediat după oprirea în trafic a contravenientului.
În susținerea probei cu înscrisuri, a fost atașat raportul agentului constatator întocmit cu ocazia reținerii permisului de conducere al contravenientului pentru o perioadă de 90 zile.
In drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr.195/2002, OG nr.2/2001 și Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 19.08.2013, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii J. A. M. și P. I. V., care au fost citați la adresele indicate de petent, iar pentru intimat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 26.09.2013 instanța a constatat atât lipsa părților cât și lipsa martorilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.05.2013 încheiat de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 675 lei și cu reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002, reținându-se că, la data de 06.05.2013, ora 01.30, a condus autoturismul marca Opel Astra, cu număr de înmatriculare_ și fiind testat cu fiola alcooltest, reactivul acesteia s-a înverzit în procent de 20%.
Sancțiunea principală aplicată a fost amenda în cuantum de 675 lei, sancțiunea fiind aplicată în conformitate cu dispozițiile art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002 și s-a luat măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta, întrucât, în primul rând, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petentă în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întrutotul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul plângerii, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petentă, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cererea formulată de petentul din cauza de față, instanța constată că acesta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, fără a invoca motive de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție.
In temeiul dispozițiilor art.16 alin1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Astfel, instanța apreciază că actul sancționator cuprinde data, ora și locul unde fapta a fost săvârșită și sunt indicate toate împrejurările de natură a servi la aprecierea gravității faptei și a fost indicat actul normativ prin care sunt stabilite și sancționate contravențiile. De asemenea, instanța apreciază că fapta a fost descrisă corespunzător, indicându-se în mod concret în ce a constat fapta săvârșită de către petent.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute, instanța constată că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Totodată, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrarie, până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petentă în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art.1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art.167 Cod proc.civ. încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține, potrivit art.1169 Cod civil, doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care petentul nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul.
Prin urmare, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanță, în temeiul art.167 Cod proc.civ., reușește să dovedească faptul că situația reținută în conținutul procesului-verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța va constata faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite acțiunea și va anula procesul-verbal.
În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces-verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze în primul rând dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal și, în al treilea rând, dacă această stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului-verbal.
Astfel, în primul rând, instanța constată faptul că petentul a solicitat instanței ca aceasta, în conformitate cu prevederile art.258 Cod procedură civilă, să-i încuviințeze probe, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială, însă nu s-a prezentat în instanță iar martorii indicați, deși au fost citați, nu s-au prezentat pentru a fi audiați.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a analizat probele administrate în prezenta cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, de natură să ducă la anularea acestuia iar din conținutul plângerii contravenționale, instanța constată că acesta a recunoscut că a consumat alcool, în urmă cu o zi, odihnindu-se doar câteva ore.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că potrivit prevederilor art.5 al.5 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Față de această împrejurare instanța apreciază că în cauză aplicarea amenzii în cuantum de 675 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului iar sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile a fost aplicată conform textului de lege care prevede că această sancțiune se aplică în cazul conducerii unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul O. I. I., domiciliat în ., sat Sadina, ., în contradictoriu cu intimatul IPJ G., cu sediul în G., ., jud.G., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-C. LUCAANDREEA P.
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 416/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 892/2013.... → |
|---|
