Plângere contravenţională. Sentința nr. 1436/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1436/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1267/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 2902 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. V. B. V., ., jud. G. Cauze Generale | Dosar nr._ | |
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1436 | ||
Ședința publică din data de: 9 octombrie 2013 | ||
Instanța constituită din: Judecător: A. V. P. Grefier: R.-S. I. | ||
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. M. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare, lipsesc părțile.
Instanța, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, lipsesc părțile.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează și că procedura de citare este legal îndeplinită; după care:
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1 C.p.civ., se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 94 C.p.civ. și art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 și ținând cont de împrejurările cauzei, în temeiul art. 238 alin.1 estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de un termen.
Instanța, deliberând asupra probei testimoniale propuse de petent, instanța constată că sancțiunea decăderii justificată de art. 254 alin.1 C.p.civ. se impune și atunci când determinarea probelor propuse se face într-o modalitate lipsită de orice determinare generică a probelor în genul „martori” echivalează cu lipsa propunerii acelei probe în condițiile legii de natură să impună sancțiunea decăderii, astfel că, petentul este decăzut din proba testimonială.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 258 alin.1 Cod procedură civilă, încuviințează petentului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2013, sub nr._, contestatorul C. M. D. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/02.05.2013, încheiat de către intimat.
În motivarea plângerii petentul a arătat că autoturismul care circula în fața sa a semnalizat dreapta și a frânat. În acest context a fost obligat să efectueze manevra de depășire pentru a evita coliziunea.
A mai susținut că agentul constatator nu a menționat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta și care pot servi la aprecierea gravității acesteia, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001.
A mai susținut petentul că în contextul prezentat faptei îi lipsește vinovăția sub aspectul laturii subiective ca atitudine psihică față de fapta comisă și urmările acesteia, element în lipsa căruia nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii contravenționale.
A mai învederat petentul că în procesul verbal nu este indicat niciun mijloc de probă cară să confirme situația de fapt având în vedere contextul în care a săvârșit manevra.
A mai susținut petentul că beneficiază de prezumția de vinovăție, prezumție ce poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe clare și pertinente, sarcina probei revenind acuzării.
Petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu măsura avertismentului, având în vedere contextul săvârșirii faptei.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale ( fără a fi indicați martorii propuși).
Au fost atașate următoarele înscrisuri: dovada . nr._/02.05.2013 ( f 4), copie CI ( f 6), copie verbal . nr._/02.05.2013 ( f 6 ).
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A arătat intimatul că fapta săvârșită de petent a fost percepută direct și nemijlocit de agentul constatator, prin propriile simțuri.
A mai susținut intimata că, aplicarea sancțiunii principale a amenzii în sumă de 280 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere au avut loc imediat după oprirea în trafic a contravenientului.
În dovedire intimatul a solicitat proba cu înscrisuri depunând: raport de reținere nr._/07.05.2013 ( f 17).
Sub aspect probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri (depuse la dosar).
La data de 21.05.2013 a fost emisă adresa prin care i s-a pus în vedere petentului să indice numele, prenumele si adresa martorilor propuși.
Termenul de complinire a lipsurilor s-a împlinit la data de 03.06.2013, fără ca petentul să indice numele, prenumele si adresa martorilor propuși astfel că instanța constată că acesta este decăzut din proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.05.2013 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea la data de 02.05.2013, orele 06.15, pe DN 6, km 23+50 localitatea Mihăilești, a faptei prevăzute și sancționate de art. 100 alin 3 lit. e din OUG nr.195/2002, constând în aceea că la data respectivă contestatorul a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ efectuând depășirea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.
A fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei și s-a luat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.
În procesul verbal agentul constatator a consemnat obiecțiunile petentului în sensul că „ cel din fața mea a semnalizat dreapta și a frânat”
Analizând cauzele de nulitate care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 16 alin. 7 și art. 17 alin. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, instanța constată următoarele:
Procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Cu referire la motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv acela că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 alin 1 din OG 2/2001 în sensul că nu a menționat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta și care pot servi la aprecierea gravității acesteia, instanța îl apreciază ca fiind neîntemeiat, întrucât, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 alin. 1 C. proc. civ, adică numai dacă se face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.
Prin urmare, doar lipsa unor date absolut esențiale precum numele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data săvârșirii și semnătura agentului constatator, atrag nulitatea absolută, fără a fi necesară dovada existenței unei vătămări.
Or, în prezenta cauză, câtă vreme petentul nu a făcut dovada producerii vreunei vătămări, prin faptul că procesul nu cuprinde toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta și care pot servi la aprecierea gravității acesteia, anularea procesului verbal nu ar fi justificată.
În ceea ce privește fondul cauzei (temeinicia procesului verbal), instanța reține că potrivit art. 100 alin 3 li. e din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea, iar potrivit art. 120 alin 1 lit h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, este interzisă depășirea în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă”.
Instanța va înlătura susținerea contestatorului în sensul că faptei îi lipsește vinovăția sub aspectul laturii subiective ca atitudine psihică față de fapta comisă și urmările acesteia, element în lipsa căruia nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii contravenționale.
Astfel, chiar dacă am admite susținerile petentului în că autoturismul care circula în fața sa a semnalizat dreapta și a frânat, fiind astfel obligat să efectueze manevra de depășire pentru a evita coliziunea ( aspect nedovedit în speță) acest fapt nu este exonerator de răspundere.
Astfel, potrivit art. 48 din OUG nr. 195/2002 conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
De asemenea, conform prevederilor art. 51 din OUG nr. 195/2002 conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.
Astfel fiind, instanța apreciază, că în fapt, petentul invocă propria culpă, aspect ce nu este de natură să îl exonereze de răspundere.
Se mai reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări, astfel că acesta beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, ce nu este contrară jurisprudenței CEDO. În acest caz, prezumția poate fi răsturnată prin proba contrară, astfel că nu este încălcat în niciun fel dreptul contestatorului la apărare și la un proces echitabil.
Mai mult, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea funcționării și altor prezumții de drept, chiar și în favoarea organului constatator, evident cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit.
Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă, revenind contestatorului sarcina de a răsturna prezumția instituită în favoarea procesului verbal.
Prin urmare, nu este necesară administrarea unor probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, procesul verbal fiind întocmit pe baza propriilor sale constatări, ci revine contestatorului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de agentul statului.
În cauză însă, instanța are în vedere faptul că petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Astfel, instanța reține că simplele afirmații în sens contrar ale petentului nu sunt de natură a răsturna o prezumție chiar și relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură un act administrativ, în speță procesul verbal de contravenție.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001, fapta fiind comisă de către petent, cu vinovăție și fiind incriminată contravențional de art. 100 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. M. D., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, . 100, ., jud. Teleorman, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.05.2013, încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., cu sediul în G., Bulevardul C.F.R., nr. 9, jud. G., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/02.05.2013, ca legal și temeinic.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG nr. 2/2001, obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B. V..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. V. PulbereReymond-S. I.
.
Red.: A.V.P.
Comunicată părților la .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
