Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 2450/192/2012
Operator de date cu caracter personal nr.2902
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA B. V.
Sentința civilă nr. 17
Ședința publică din data de: 10.01.2013
Instanța constituita din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: A. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față privind pe petentul M. P. D. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și martorul G. A. C., lipsă fiind intimatul și martora A. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul învederează instanței că în sală este prezent martorul G. A. C., încuviințat la termenul anterior.
Instanța procedează conform dispozițiilor art. 192, 193 și următoarele Cod procedură civilă la audierea martorului G. A. C., propus de reclamant, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Petentul învederează că nu putea opri mașina în condiții de siguranță mai repede decât a oprit-o și solicită instanței admiterea plângerii contravenționale formulate, anularea procesului verbal întocmit și restituirea amenzii, pe care de altfel, a și plătit-o și a cărei chitanță o depune la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 02.11.2012 sub nr._, petentul M. P. D. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. Județean de Poliție G., solicitând anularea procesului-verbal de contravenție acesta fiind nelegal și netemeinic și restituirea permisului de conducere.
În fapt, petentul a arătat că, în timp ce se deplasa pe DN6, în localitatea Mihăilești, în coloană cu alte vehicule, a observat o persoană venind de pe o stradă laterală, care și-a schimbat brusc direcția de deplasare și a intrat în zona trecerii de pietoni din lateral.
Petentul a arătat că a frânat, însă fiind foarte aproape de trecere, a oprit pe zebră și pe axul drumului iar apoi pentru că pietonul nu avea pe unde să traverseze, și-a continuat drumul pentru a nu împiedica fluența traficului. Pietonul a început să strige iar agentul de poliție rutieră care staționa cu autoturismul pe partea opusă, a început să fluiere și să gesticuleze cu mâinile.
Petentul a învederat faptul că au fost încălcate procedurile de oprire regulamentară a unei mașini în trafic deoarece acesta a fost oprit prin fluierat, agentul de poliție i-a cerut să coboare din mașină, iar ulterior i-a comunicat că i-a întocmit proces-verbal de contravenție și că îi reține permisul, procesul-verbal nefiindu-i înmânat la data de 17.10.2012 și fără a fi prezent vreun martor asistent.
De asemenea, petentul a învederat faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției nu i-a fost comunicat nici până la data formulării prezentei plângeri, acesta fiind netemeinic și nelegal.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile cuprinse în OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, art.11 și art.20 alin.2 din Constituția României coroborat cu CEDO.
In probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martori.
Au fost anexate plângerii, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/23.10.2012 eliberată de IPJ G., dovada . nr._ eliberată la data de 17.10.2012.
La data de 03.12.2012 s-a depus la dosar prin serviciul Registratură al instanței de către intimat întîmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție și încuviințarea probeci cu înscrisuri, respectiv raportul agentului constatator întocmit la data de 17.10.2012 și audierea martorului asistent A. E..
De asemenea, intimatul a învederat faptul că, la data de 17.10.2012, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, în localitatea Mihăilești, petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care se aflau angajați în mod neregulamentar în traversare pe trecerea pentru pietoni de pe DN6, acesta fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și aplicându-i-se măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 R, contravenția fiind percepută în mod direct de către agentul constatator, care se afla în imediata apropiere, observând fapta săvârșită.
In drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 și art.115-118 Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G. A. și pentru intimat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora A. E., care nu a putut fi audiată întrucât adresa indicată de intimat și la care a fost citată, nu corespunde realității, martora nelocuind la această adresă.
La termenul de judecată din data de 10.01.2013 a fost audiat martorul G. A., declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.10.2012 încheiat de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și cu reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, reținându-se că, la data de 17.10.2012, ora 08.10, în timp ce conducea autoturismul Daewoo Leganza, cu număr de înmatriculare_ și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea DN6, prin loc permis pe trecerea pentru pietoni, semnalizată și marcată corespunzător, pătrunzând pe contrasens pentru a evita coliziunea cu pietonii. Sancțiunea principală aplicată a fost amenda în cuantum de 280 lei, sancțiunea fiind aplicată în conformitate cu dispozițiile art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 și s-a luat măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta, întrucât, în primul rând, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petentă în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întrutotul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul plângerii, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petentă, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cererea formulată de petentul din cauza de față, instanța constată că acesta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, fără a invoca motive de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție.
In temeiul dispozițiilor art.16 alin1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Astfel, instanța apreciază că actul sancționator cuprinde data, ora și locul unde fapta a fost săvârșită și sunt indicate toate împrejurările de natură a servi la aprecierea gravității faptei și a fost indicat actul normativ prin care sunt stabilite și sancționate contravențiile. De asemenea, instanța apreciază că fapta a fost descrisă corespunzător, indicându-se în mod concret în ce a constat fapta săvârșită de către petent.
În ceea ce privește susținerile petentului că, la încheierea procesului verbal, trebuia menționat un martor asistent care să ateste realitatea, instanța constată că sancțiunea care intervine într-o atare situație este nulitatea relativă. Regimul juridic al acestui tip de nulitate presupune ca petentul să facă dovada existenței unei vătămări, iar această vătămare să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Or, în cauză instanța constată că în procesul-verbal de contravenție au fost indicate datele de identificare ale unui martor asistent iar acesta s-a putut prezenta în fața instanței pentru a susține eventualele vicii de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal contestat. Prin urmare instanța nu va reține acest motiv de nulitate.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute, instanța constată că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Totodată, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrarie, până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petentă în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art.1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art.167 Cod proc.civ. încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține, potrivit art.1169 Cod civil, doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care petentul nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul.
Prin urmare, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanță, în temeiul art.167 Cod proc.civ., reușește să dovedească faptul că situația reținută în conținutul procesului-verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța va constata faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite acțiunea și va anula procesul-verbal.
În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces-verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze în primul rând dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal și, în al treilea rând, dacă această stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului-verbal.
Astfel, în primul rând, instanța constată faptul că petentul a solicitat instanței ca aceasta, în conformitate cu prevederile art.167 Cod procedură civilă, să-i încuviințeze probe, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G. A., ce a fost audiat, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a analizat probele administrate în prezenta cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar și declarația martorului audiat G. A..
Astfel, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, de natură să ducă la anularea acestuia iar din declarația martorului G. A. reiese că o persoană s-a angajat în traversarea străzii, iar petentul a încercat să evite impactul cu pietonul, oprind imediat. Instanța apreciază declarația martorului audiat în cauză ca fiind subiectivă, întrucât acesta lucrează la aceeași firmă cu petentul și erau plecați amândoi în delegație, motiv pentru care nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei. Mai mult decât atât, chiar prin plângerea formulată petentul a recunoscut că a oprit autoturismul chiar pe trecerea de pietoni și pe axul drumului, neacordând astfel prioritate de trecere pietonilor, fapt ce confirmă constatările personale ale agentului constatator.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că potrivit prevederilor art.5 al.5 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Față de această împrejurare instanța apreciază că în cauză aplicarea amenzii în cuantum de 280 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului iar sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile a fost aplicată conform textului de lege care prevede că această sancțiune se aplică în cazul neacordării de prioritate la trecerile de pietoni
Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, probă care nu a fost făcută în cauză, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. P. D., domiciliat în București, ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G.-Poliția Rutieră Mihăilești, cu sediul în G., ., jud.G., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.01.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-C. LUCAANDREEA P.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1569/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1436/2013.... → |
|---|
