Plângere contravenţională. Sentința nr. 914/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 914/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 8511/236/2012
ROMÂNIA | ||
Dosar nr._ | ||
SENTINȚA CIVILĂ NR. 914 | ||
Ședința publică din data de 24 mai 2013 | ||
Instanța constituită din: Judecător: A. V. D. Grefier: R.-S. I. | ||
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul D. F. I., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului G..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 22 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru această dată, când în aceeași compunere a hotărât astfel:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 17.05.2012, sub nr._, contestatorul D. F. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/14.05.2012, încheiat de către intimat.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a arătat agentului constatator că autovehiculul cu care circula nu are defecțiuni la mecanismul de direcție și nici la sistemul de frânare, făcând obiecțiuni în acest sens, însă agentul constatator nu a consemnat acest lucru în procesul verbal.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială și a atașat următoarele înscrisuri în copie: dovada . nr._/15.05.2012 ( f 4), proces verbal . nr._/14.05.2012 (f 6).
La data de 23.01.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G..
Prin Sentința nr. 682/23.01.2012 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G. și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei B. V..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2013.
La data de 02.04.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
Intimatul a susținut că, fapta a fost încadrată cu acuratețe în textul de lege, iar aplicarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 1330, precum și a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, au avut loc imediat după oprirea în trafic a contravenientului. Caracterul întemeiat al amenzii este dovedit de raportul de control tehnic în trafic, întocmit de specialiștii registrului Auto Român și de raportul de reținere a permisului de conducere.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/14.05.2012 ( f 8), raport de reținere ( f 9), raport de control tehnic în trafic Directiva 2000/30/EC
Sub aspect probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri (depuse la dosar) și a fost audia martorul Muli T. ( f 16).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/14.05.2012 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea la data de 14.05.2012, orele 11.20, dată la care a și fost constatată, a faptei prevăzute de art. 148 pct 17 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin 1 pct 7 din OUG nr. 195/2002, a faptei prevăzute de art. 10 alin 1 OUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin 3 lit b din OUG nr. 195/2002 precum și a faptei prevăzute de art. 35 alin 2 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data respectivă contestatorul a condus autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ emanând noxe peste limita legală, și având defecțiuni grave la mecanismul de direcție și sistemul de frânare, fapt constatat de specialistul RAR . De asemenea nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoutilitarei.
A fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei pentru fapta sancționată de art. 100 alin 1 pct 7 din OUG nr. 195/2002, în cuantum de 630 lei pentru fapta sancționată de art. 102 alin 3 lit b din OUG nr. 195/2002, în cuantum de 420 lei pentru fapta sancționată de art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și s-a luat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.
Analizând cauzele de nulitate care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 16 alin. 7 și art. 17 alin. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, instanța constată următoarele:
Procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora, semnătura agentului constatator.
Nu vor fi reținute nici susținerile petentului în sensul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale, încălcând prevederile art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001, întrucât procesul verbal este semnat de petent.
Mai mult, presupunând că agentul constatator nu a consemnat în susținerile petentului ( aspect nedovedit în cauză), o astfel de situație atrage, conform Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, nulitatea relativă a actului sancționator, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 105 alin. 2 C. Proc. Civ., petentul trebuind să facă dovada că i s-a cauzat în acest mod o vătămare care nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului verbal. În acest sens se reține că petentul nu a făcut dovada acestei vătămări.
De asemenea, prin exercitarea prezentei plângeri contravenționale petentul are posibilitatea să învedereze instanței care erau acele obiecțiuni esențiale pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal și care ar justifica, anularea procesului verbal.
În ceea ce privește fondul cauzei (temeinicia procesului verbal), instanța reține că potrivit art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 (certificatul de înmatriculare al autoturismului făcând parte din aceste documente)
Instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări, astfel că acesta beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, ce nu este contrară jurisprudenței CEDO. În acest caz, prezumția poate fi răsturnată prin proba contrară, astfel că nu este încălcat în niciun fel dreptul contestatorului la apărare și la un proces echitabil.
Prin urmare, nu este necesară administrarea unor probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, procesul verbal fiind întocmit pe baza propriilor sale constatări, ci revine contestatorului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de agentul statului.
În acest sens, se reține că în plângerea adresată instanței, petentul nu a contestat faptul că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului nepropunând probe de natură a răsturna prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Instanța mai reține că potrivit art. 148 pct 17 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 se interzice conducătorului de autovehicul ( …) să conducă un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă.
De asemenea, potrivit art. 10 alin 1 OUG 195/2002, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic ( …), iar potrivit art. 35 alin 2 OUG 195/2002, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Aceste două fapte au fost constate constatate de către un inspector RAR. Astfel, potrivit raportului de control tehnic în trafic Directiva 2000/30/CE, au fost constatate următoarele neconformități: altă categorie decât cea înscrisă în certificatul de înmatriculare al vehiculului, joc rulmenți, furtunuri frâne crăpate, lampă dreapta spartă, noxe.
Instanța va înlătura apărarea contestatorului în sensul că autovehiculul cu care circula nu are defecțiuni la mecanismul de direcție și nici la sistemul de frânare, întrucât aceasta nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
De altfel chiar martorul Muli T. arată că din echipajul care a oprit petentul mai făceau parte și alte persoane alături de agentul de poliție. Analizând declarația martorului, acesta se referă doar de o defecțiune la sistemul de lumini, însă nu face vorbire de defecțiunile reținute în procesul verbal de contravenție.
Mai mult, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea funcționării și altor prezumții de drept, chiar și în favoarea organului constatator, evident cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit.
Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă, revenind contestatorului sarcina de a răsturna prezumția instituită în favoarea procesului verbal.
În cauză însă, instanța are în vedere faptul că petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Astfel, instanța reține că simplele afirmații în sens contrar ale petentului nu sunt de natură a răsturna o prezumție chiar și relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură un act administrativ, în speță procesul verbal de contravenție.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001.
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul D. F. I., domiciliat în B. V., ., județul G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/14.05.2012, încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., cu sediul în G., Bulevardul C.F.R., nr. 9, jud. G., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/14.05.2012, ca temeinic și legal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. V. DobreReymond-S. I.
.
Red.: A.V.D.
Comunicată părților la
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1855/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE | Succesiune. Sentința nr. 1424/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE → |
|---|
