Pretenţii. Sentința nr. 937/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 937/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 15302/236/2011
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDECATORIA B. V. - CAUZE GENERALE
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 937
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . LTD SRL și pe pârâtul D. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, ora 12,30 au răspuns pârâtul personal și asistat de avocat V. Gafiuc, cu împuternicire avocațială la dosar, martorul P. M. propus de pârât, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată depuse la dosar note de ședință de către reclamanta . LTD SRL, înregistrate la instanță la data de 28.05.2013.
Instanța procedează la ascultarea martorului P. M. propus de pârât, a cărui declarație a fost semnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, arată că plata rovinietei se face, conform legii, de utilizator, iar reclamanta avea posibilitatea de a formula plângere-contravențională împotriva procesului-verbal și de a se apăra în cadrul acelui proces prin introducerea în cauză a conducătorului auto.
Totodată, apărătorul pârâtului mai arată că unitatea reclamantă este în culpă și recunoaște consemnările din procesul-verbal prin necontestarea acestuia. Învederează și că din declarația martorului rezultă că patronul avea obligația de a da bani șoferului pentru plata rovinietei însă acest lucru nu se întâmpla nici la întoarcerea din cursă, astfel că pârâtul nu putea fi obligat să achite taxa de drum.
Pentru aceste motive, apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 07.11.2011, sub nr._, reclamanta . L.T.D. SRL a solicitat obligarea pârâtului D. T. la plata sumei de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea amenzii stabilite prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/31.03.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arată, în esență, că pârâtul a fost angajat al societății începând din 15.07.2009 pe post de conducător auto, iar în data de 31.03.2010 se afla într-o cursă în județul B., când Compania Natională de Autostrăzi și Drumuri Nationale din România a constatat că pârâtul circula fără a deține rovinietă valabilă, aplicând sancțiunea contravențională reclamantei.
Reclamanta apreciază că fapta pârâtului de a nu achiziționa rovinieta a dus la sancționarea societății, fiind culpa exclusivă a acestuia. Mai arată că șoferul avea obligația de a verifica toate actele în legătură cu transportul, iar la primirea în cursă primise bani pentru achiziționarea rovinietei.
Reclamanta învederează că pentru ziua plecării în cursă era achiziționată rovinieta, însă societatea nu putea anticipa numărul de zile necesar încărcării și descărcării mărfurilor pentru a achita în avans taxa de drum. De asemenea, apreciază că legiuitorul a acordat posibilitatea transportatorilor de marfă de a achiziționa rovinieta zilnic tocmai în considerarea faptului că vehiculele pot staționa câteva zile în vederea încărcării/descărcării, în acest context existând obligația conducătorului auto de a achiziționa, cu banii societății, rovinieta.
Reclamanta mai arată că pârâtul, din neglijență sau cu rea-credință, nu a achitat taxa de drum, deși primise banii corespunzători din partea societății la plecarea în cursă. În această situație, reclamanta apreciază că obligația de plată a amenzii aparține societății care deține camionul, însă culpa în nerealizarea acestei obligații aparține conducătorului auto.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 15/2002, C.civ.
Prin sentința civilă nr. 4867/15.06.2012 pronunțată de Judecătoria G., a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B. V., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.08.2012, sub același număr.
La data de 13.11.2012 reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că își mărește cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtului și la plata sumei de 1210 euro și 1.026,04 lei, reprezentând sume pretinse de executorul judecătoresc.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.12.2012, comunicată reclamantei la 31.12.2012, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În apărare, pârâtul învederează că formele de executare silită au fost demarate împotriva reclamantei din cauza pasivității acesteia, care nu a contestat procesul-verbal prin care s-a dispus sancționarea.
De asemenea, pârâtul arată că reclamanta nu a făcut dovada achitării efective a sumelor solicitate prin prezenta acțiune, simpla pornire a executării silite nefiind suficientă pentru ca aceasta să demonstreze prejudiciul suferit.
Pârâtul susține că obligația achiziționării rovinietei aparține societății reclamante, neputând fi dovedită existența culpei pârâtului.
În cauză a fost administrată, la cererea reclamantei, proba cu înscrisuri și pentru pârât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul P. M. F..
La termenul din 13.03.2013 instanța a luat act de renunțarea reclamantei la proba cu interogatoriul pârâtului și la proba testimonială.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/31.03.2010 (f.5 dos. Jud. G.) reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4500 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_ utilizat de . L.T.D. SRL a circulat fără rovinietă valabilă la data de 31.03.2010 pe DN 2B km.114+50.
Prin același proces-verbal reclamanta a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 1210 euro.
Potrivit răspunsului reclamantei la interogatoriul formulat, împotriva procesului-verbal menționat nu s-a formulat plângere contravențională, acesta devenind titlu executoriu potrivit legii.
Instanța constată că sumele solicitate prin prezenta acțiune, 4500 lei și 1210 euro sunt datorate de reclamantă în temeiul răspunderii contravenționale angajate prin procesul-verbal nr._/31.03.2010.
Astfel cum prevede art. 1 din OG nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege.
Asemănător cu răspunderea penală, răspunderea contravențională este personală, subiectul activ putând fi persoana fizică sau persoana juridică ce săvârșește actul incriminat de norma contravențională.
Reclamanta a fost sancționată pentru nerespectarea art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 care prevede că Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, conform art. 7 din OG nr.15/2002, utilizatorii fiind definiți în același act normativ ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Pârâtul D. T. nu se află în niciuna din situațiile prezentate, acesta fiind, la data sancționării – 31.03.2010 – un prepus al reclamantei ce desfășura activitatea de conducător auto. De altfel, reclamanta nu contestă faptul că deținea vehiculul condus de pârât la data sancționării, chiar recunoaște că obligația de plată a amenzii aparține societății.
Instanța apreciază neîntemeiate susținerile societății reclamante în sensul că obligația achiziționării rovinietei aparținea șoferului, în speță pârâtului.
Sub acest aspect, instanța reține că nu exista o convenție scrisă între angajat și angajator, în sensul că pârâtul, la plecare în cursă era obligat să achite taxa de drum. Mai mult, din declarația martorului P. M. reiese că angajatorul lăsa la aprecierea conducătorilor auto achiziționarea rovinietei, aceștia nu erau despăgubiți nici la plecarea în cursă și nici la întoarcere, fiind chiar încurajați să circule fără a deține rovinietă valabilă. Prin urmare nu exista nici măcar o înțelegere tacită în privința achitării taxei de drum de către conducătorii auto.
În ceea ce privește apărarea reclamantei în sensul că societatea nu putea anticipa durata cursei și zilele în care autovehiculul rula efectiv pe drumurile naționale, instanța apreciază că este nefondată și nu poate duce la înlăturarea răspunderii sale, atât timp cât avea posibilitatea achiziționării rovinietei în sistem electronic pentru zilele în care autovehiculul rula efectiv pe drumurile naționale.
Prin urmare, reclamanta deținea mijloacele necesare pentru a respecta obligațiile impuse de OG nr. 15/2002, iar încălcarea acestor prevederi este consecința culpei exclusive ale acesteia, astfel cum s-a reținut prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/31.03.2010.
Pentru aceste considerente, instanța concluzionează că nu poate fi reținută vreo faptă ilicită a pârâtului ori culpa acestuia în omisiunea de a achiziționa rovinieta pentru data de 31.03.2010, atât timp cât această obligație incumbă, potrivit OG nr. 15/2002, utilizatorului vehiculului, in speță reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . L.T.D. SRL, cu sediul în București, .. 9, ., sectorul 6, în contradictoriu cu pârâtul D. T., domiciliat în .. G., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 29.05.2013
Președinte, C. T. | ||
Grefier, G. R. |
C.T. 17 Iunie 2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
