Somaţie de plată. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 2799/192/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDECATORIA B. V. - CAUZE GENERALE
Sentința civilă Nr. 8/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier L. V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor . și pe debitor C. N., având ca obiect somație de plată
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în baza art. 1591 Cod procedură civilă raportat la art. 2 alin.1 din OG 5/2001 și art. 5 Cod procedură penală, instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.12.2012 sub nr._, creditoarea S.C. V. R. S.A. a solicitat emiterea ordonanței de plată împotriva debitorului C. N., pentru următoarele sume: -365,27 lei reprezentând prețul serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului în baza contractului încheiat; -959,73 lei - penalități convenționale în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aferente prețului neachitat în perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi și data de 30.11.2012 și contravaloarea penalităților convenționale până la îndeplinirea obligației de plată; -365,27 lei - taxa pentru rezilierea contractului înainte de termen. De asemenea, a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, societatea creditoare a arătat că serviciile de telefonie mobilă au fost prestate debitorului în baza contractelori încheiate la data de 04.01.2011, 24.01.2011, fiind emise facturile fiscale anexate, în valoare totală de 365,27 lei, care nu au fost achitate până în prezent, deși scadența a fost depășită, iar prețul serviciilor însușit. De asemenea, a mai arătat că: -potrivit art.6.1 din contract, pentru sumele neplătite la termen, clientul datorează penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, iar această mențiune a fost reluată în fiecare factură emisă; -că înțelegerea părților de prestare a serviciilor de telefonie mobilă și facturile emise, coroborate cu achitarea serviciilor până la data de 28.05.2011, dovedesc caracterul cert, lichid și exigibil al creanței; -precum și că taxa de reziliere este datorată pentru nerespectarea duratei pe care a fost încheiat contractul, fiind prevăzută de art.9.2 din contract, ce constituie un pact comisoriu de gradul patru.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.5/2001, O.G. nr.9/2000, art.969, 1066 C.civ, art. 379 și 274 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în sumă de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Debitorul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu a fost prezent în instanță pentru a formula apărări.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: fișă personală IGP – Direcția Evidența Populației privind debitorul, „Contract V. R..” . nr._ din data de 04.01.2011, Contract V. R..” . nr._ din data de 24.01.2011, duplicat după facturile fiscale:VDF_/14.05.2011,VDF_/14.06.2011,VDF_/14.07.2011, și confirmările de primire.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale în temeiul „Contractelor V. R.” . nr._ din data de 04.01.2011, Contract V. R..” . nr._ din data de 24.01.2011, al căror obiect îl constituie furnizarea de către creditoare de servicii de comunicații electronice, într-o arie geografică denumită „arie de acoperire” (art.1.1).
Conform art.4.1, clientul se obligă să plătească prețul serviciilor V. furnizate, incluzând tariful lunar, taxa lunară de abonament, precum și orice alte taxe necesare accesului la serviciile solicitate. De asemenea, potrivit art.5, plata pentru serviciile prestate se face pe baza facturii nedetaliate emise de V. (art.5.1), la termenul de plată stabilit în cuprinsul acesteia, respectiv o perioadă maximă de 14 zile de la data emiterii (art.5.2).
Pentru facturile neplătite la termen, clientul va plăti penalități de întârziere în decontare de 0,5 %/zi, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume (art.6.1).
Contractele au fost încheiate pe o durată de 2 ani, începând cu data de 04.01.2011 și24.01.2011. În executarea contractelor, în perioada ianuarie – mai-iulie 2011, creditoarea a emis facturile fiscale VDF_/14.05.2011 ,VDF_/14.06.2011 ,VDF_/14.07.2011, ce nu au fost acceptate prin semnătură de către debitor.
Procedura somației de plată constituie o cale specială prevăzută în favoarea creditorilor pentru realizarea creanțelor ce îndeplinesc toate condițiile pentru a fi puse în executare silită, dar pentru care nu există un titlu executoriu.
Scopul somației este, așadar, reglementarea unei proceduri prin care creditorii să obțină titlu executoriu, fără a se analiza fondul raporturilor juridice dintre părți.
De aceea, art.1 din O.G. nr.5/2001 instituie anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditorului pentru ca cererea să fie întemeiată: -creanța să izvorască dintr-un contract, statut, regulament sau alt înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege; -creanța să fie certă lichidă și exigibilă; -actul juridic izvor al creanței să ateste drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În cauză, debitul principal de 365,27 lei nu întrunește cerințele cumulative prevăzute de O.G. nr.5/2001.
Creanța solicitată are caracter cert, conform art.379, alin.3 C.pr.civ., deoarece existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În acest sens, Contractele pentru serviciile V., asumate de creditoare prin semnătură și ștampilă, iar de debitor prin semnătură, cuprinde obligația de plată a debitorului pentru serviciile de comunicații de care a beneficiat – art.4.1.
Contractul nu cuprinde, însă, întinderea serviciilor prestate și nici suma ce trebuie achitată lunar întrucât aceste elemente depind de anumite opțiuni ale clientului, precum și de durata și felul convorbirilor efectuate.
Astfel, prin aceste contracte, debitorul și-a asumat doar o obligație abstractă, generică, de plată a contravalorii serviciilor de care urma să beneficieze.
Niciuna dintre părțile contractante nu cunoștea în acel moment întinderea obligației asumate, aceasta urmând a fi determinată succesiv, pe parcursul derulării raporturilor contractuale, în funcție de nevoile concrete ale clientului.
Or, potrivit art.379, alin.4 C.pr.civ.: „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată...sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță”.
De aceea, contractul nu poate sta, prin el însuși, la baza emiterii somației de plată întrucât nu constată creanța în suma pretinsă de către creditoare.
Pe de altă parte, facturile fiscale emise nu sunt recunoscute sau opozabile debitorului deoarece nu au fost acceptate la plată nici expres (prin semnare) și nici tacit (prin fapte sau împrejurări neîndoielnice care să presupună cu certitudine însușirea).
Sub acest aspect, nu poate fi primită susținerea că debitorul și-a însușit contravaloarea facturilor întrucât nu le-a contestat deoarece, prin ea însăși, tăcerea are caracter echivoc. D. dacă părțile ar fi convenit în mod anticipat să confere necontestării facturilor într-un anumit termen valoare de acceptare, tăcerea debitorului putea fi considerată ca o achiesare la conținutul facturilor emise.
De asemenea, nici faptul achitării unor facturi anterioare nu poate fi considerat o acceptare a facturilor ce urmează a fi emise în viitor întrucât valoarea exactă a fiecărei facturi depinde, în concret, de consumul din fiecare lună.
În consecință, nefiind îndeplinită cerința caracterului lichid al creanței, instanța nu va mai analiza celelalte condiții de temeinicie a somației.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, având în vedere caracterul accesoriu față de debitul principal, acestea nu pot fi acordate, întrucât lipsa caracterului lichid al debitului principal se răsfrânge și asupra lor.
Cu privire la taxa de reziliere anticipată a contractului, instanța reține că pentru a putea fi acordată pe calea somației de plată, creanța trebuie să rezulte din executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Or, taxa de reziliere a contractului nu atestă asemenea drepturi și obligații, ci reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea unor obligații contractuale, astfel încât nu poate fi acordată în cadrul prezentei proceduri speciale.
Astfel, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.1 din O.G. nr.5/2001, instanța va respinge cererea de emitere a somației de plată, rămânând societății creditoare posibilitatea de a-și valorifica pretențiile împotriva debitorului pe calea dreptului comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de emitere a somației de plată formulată de creditoarea ., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, sectorul 1 și domiciliul procesual ales pentru comunicare la Cabinet de Avocat – F. Ovanesian în C., .-84, jud. C., în contradictoriu cu debitorul C. N., domiciliat în comuna Ulmi ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Președinte. Grefier,
Red jud IT
Tehno red LVP
4ex/ 18.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1838/2013. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
