Somaţie de plată. Sentința nr. 447/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 447/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 14/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr.2902
R.
JUDECATORIA B. V.
JUDETUL G.
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR.447
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE: 07.03.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: R.-C. L.
GREFIER: A. P.
Pe rol solutionarea cererii formulate de creditoarea S.C.V. R. S.A. in contradictoriu cu debitorul Fufă T. Ș., avand ca obiect “somatie plata”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de actele și lucrările de la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.01.2013, sub nr._, creditoarea . a chemat in judecata pe debitorul Fufă T. Ș., pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa someze debitorul sa plateasca creditoarei suma de 494,95 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobila prestate, penalitati de 0,5% pe zi de intarziere aferente pretului neachitat de 494,95 lei pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei facturi anexate si data îndeplinirii obligației de plată, precum si obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 101,3 lei.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca intre . si debitor s-a incheiat la data de 04.05.2011 un contract de abonament la servicii de telefonie mobila, prin care creditoarea si-a asumat obligatia de a presta in beneficiul debitorului servicii de telefonie mobila iar debitorul obligatia corelativa de a plati serviciile prestate, fiind emise facturile fiscale în valoare totală de 494,95 lei, sumă rămasă neachitată până în prezent, deși scadența stabilită convențional de părți prin contractul încheiat și reluată pe fiecare factură a fost depășită, iar prețul serviciilor însușit.
In caz de neplata la termen, debitorul si-a asumat si obligatia potrivit art.6.1 din contract sa plateasca penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, aplicate la suma restanta. Se sustine ca debitorul si-a insusit continutul contractului si al conditiilor generale prin semnarea contractului tip și prin declarația din cuprinsul contractului, potrivit căreia « a luat cunoștință și a acceptat condițiile generale menționate de la art.1 până la art.17 din contractul pentru serviciile V. prestate de V. R. SA anexate și pe care le-a primit, arătându-se caracterul cert, lichid si exigibil al creanței.
In dovedirea cererii, la dosar au fost depuse, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, urmatoarele inscrisuri: calcul penalități în cont pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi și data de 31.12.2012, fișa personală I.G.P.-Direcția Evidența Populației, contractul de abonament la serviciile de telefonie mobila . nr._ din data de 04.05.2011, anexa la contractul pentru serviciile V. prestate de V. R. SA pentru persoane fizice, procedura de soluționare a reclamațiilor utilizatorilor finali, clauze contractuale principale, acordul clientului, facturi fiscale aferente debitului seria VDF_/14.07.2011, ./14.08.2011, invitatia la conciliere directa potrivit disp.art.720/1 Cod proc.civ. si dovada comunicarii acesteia catre debitor.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile OG nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, O.G.nr.9/2000, art.969 Cod civil, art.1066 și urm.Cod civil, art.379 Cod proc.civ., art.274 Cod proc.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei taxa judiciara de timbru si cu 0,3 lei timbru judiciar.
Debitorul, legal citat, conform art. 4 alin. 2 din OG nr.5/2001 modificata, nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei.
Analizând materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Intre creditoarea . si debitorul Fufă T.-Ș. s-a incheiat contractul de abonament la serviciile de telefonie mobila . nr._ din data de 04.05.2011. Prin conditiile generale anexate contractului si care fac parte din acesta, creditoarea s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice ( art.1) iar debitorul s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare ( art.4), iar in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 0,5% pe fiecare zi de intarziere ( art.4) . In conditiile generale s-a stipulat ca penalitatile pot depasi cuantumul debitului principal.
In temeiul contractului din data de 04.05.2011 s-au emis facturi fiscale aferente debitului pentru contravaloarea serviciilor de telefonie mobila in cuantum de 494,95 lei si s-au calculat penalitati de intarziere acumulate pana la data de 31.12.2012, in cuantum de 1.252,36 lei.
In raport cu dispozitiile O.G. nr.5/2001, procedura somatiei de plata este aplicabila in cauza de fata, deoarece sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.1, respectiv existenta unei creante certe, lichide si exigibile, constând din plata unei sume de bani, obligatia sa fie asumata printr-un contract constatat printr-un inscris, sau determinata potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si sa priveasca executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Astfel, creanta creditoarei care consta . bani si care reprezinta o obligatie constatata printr-un inscris, este certa, existenta si intinderea ei rezultand din cuprinsul contractului de prestare a serviciilor de telefonie mobila semnat de parti si al facturilor fiscale depuse la dosar, acestea fiind emise in baza contractului.
De asemenea, creanta creditoarei este lichida, catimea ei fiind determinata prin facturile fiscale depuse la dosar si care privesc sumele datorate de debitor pentru serviciile prestate de creditoare, in baza relatiilor contractuale stabilite.
Creanta este si exigibila deoarece termenul in care debitorul trebuia sa isi achite obligatiile a expirat, data scadentei fiind stabilita in contract, in cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare.
Instanta retine ca sumele de bani pretinse de catre creditoare reprezinta contravaloarea serviciilor de telefonie mobila prestate de catre aceasta in beneficiul debitorului.
Prin probatoriul administrat in cauza creditoarea a facut dovada pretentiilor sale in ceea ce priveste debitul restant constand din contravaloarea serviciilor de telefonie mobila neachitate de catre debitor, in cuantum de 494,95 lei.
Instanta apreciaza, insa, ca stipularea unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere, echivaland cu o penalitate cumulata de 182,50% pe an, contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.65/2002.
Potrivit art. 4 din aceasta lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract (fiind practic vorba despre un contract de adeziune), creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
Potrivit literei i) din anexa, este considerata clauza abuziva, clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza indeplinita in cauza.
Astfel, se observa ca penalitatea impusa se afla . cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei. Aceasta disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Cu toate ca in conditiile art.56 Cod comercial, contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus in principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de o parte si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Prin urmare, avand in vedere dispozitiile legale mentionate, instanta apreciaza ca acea clauza din contractul incheiat intre . si debitorul Fufă T. Ș. prin care s-a prevazut ca penalitatile pot depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, are natura unei clauze abuzive, dat fiind faptul ca acel contract include aceasta clauza fara posibilitate de negociere din partea consumatorului.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr.193/2000 ( lege ce a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii), atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat.
Pe de alta parte, instanta retine ca, potrivit art.4 din Legea nr.469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale, in contractele incheiate partile contractante pot prevedea ca, in cazul neindeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor contractuale, debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere, totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
Astfel, instanta constata ca, prin dispozitiile art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale, se statueaza plafonarea acestor daune moratorii la nivelul cuantumului debitului principal, in lipsa unor clauze contractuale exprese care sa prevada contrariul, or, in cauza de fata, este indubitabil ca nu exista clauza prin care sa se prevada ca penalitatile pot depasi nivelul debitului principal, aceasta fiind lovita de nulitate absoluta, asa cum s-a aratat mai sus.
Pentru aceste considerente, avand in vedere dispozitiile art. 6 din Legea nr.193/2000, instanta apreciaza ca . nu poate pretinde de la debitorul Fufă T. Ș., decat suma de 494,95 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie mobila prestate debitorului, in baza contractului incheiat, la care se adauga suma de 494,95 lei, penalitati de intarziere calculate prin aplicarea procentului de 0,5% pe zi de intarziere, convenit de parti, la debitul restant, cu limitarea cuantumului la valoarea debitului restant in temeiul prevederilor legale mentionate mai sus. Ca atare, cuantumul sumei pe care creditoarea o poate pretinde de la debitor cu titlul de contravaloare a serviciilor de telefonie mobila prestate si penalitati de intarziere este de 989,90 lei.
In consecinta, in temeiul art.1 si al art.6 din O.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, art.46 Cod comercial, instanta va admite in parte cererea si va soma debitorul sa plateasca creditoarei suma de 494,95 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie mobila, suma de 494,95 lei penalitati de intarziere aferente debitului principal, reduse pana la limita acestuia.
Cat priveste termenul, in baza art.6 alin.3 din O.G.nr.5/2001 instanta va stabili ca acesta sa fie de 20 de zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari.
Totodată, dat fiind că pretențiile formulate de creditoare în contradictoriu cu debitorul au fost apreciate de instanță întemeiate în parte, în baza art. 274 C.p.c. instanța îl va obliga pe debitor să plătească creditoarei doar suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Referitor la onorariul de avocat solicitat, instanța constată că nu s-a depus la dosar nicio chitanță prin care să se justifice acordarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea ., cu sediul ales în C., .-84, jud.C., la av.F. Ovanesian, în contradictoriu cu debitorul Fufă T. Ș., domiciliat în comuna Ogrezeni, ..
Obligă debitorul să plătească creditoarei suma de 494,95 lei, reprezentând debit principal restant, precum și suma de 494,95 lei, reprezentând penalităti de întârziere reduse la nivelul debitului principal.
Respinge celelalte pretentii ca neintemeiate.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Respinge cererea de obligare a debitorului la plata către creditoare a sumei de 62 lei, cu titlu de onorariu de avocat, ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 07.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-C. L. A. P.
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 815/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE | Plângere contravenţională. Sentința nr. 423/2013.... → |
|---|
